Schimbările, mutaţiile făcute după 1989 în România pe lângă binefacerile politice au distrus la dimensiuni greu de estimat, potenţialul tehnic, material şi uman al ţării, cu efecte grave asupra economiei, respectiv a substanţei de bază a acesteia-producţia, dar şi asupra vieţii sociale, spirituale, morale, …etc.
Prima, cea mai afectată a fost agricultura, care în niciun stat modern, civilizat şi prosper nu se poate concepe fără maşini, fără mecanizare şi nici mecanizare… fără mecanizatori (mecanici agricoli) bine pregătiţi; gama de tractoare şi maşini agricole s-a diversificat ca-n niciun alt domeniu, încât stăpânirea lor impune o pregătire teoretică şi practică (mai ales) temeinică, lăsată pe mâna amatorilor şi amatorismului.
Înainte de 1989 mecanizarea ca ştiinţă aplicată pornea de la nivel profesional, tehnic-liceal, şcoli de maiştri, facultăţi de mecanică Agricola din Institute Politehnice, culminând cu Institutul de Cercetare pentru Mecanizarea Agriculturii (ICMA- Bucureşti). De jos şi până sus, într-o inconştienţă iresponsabilă, totul s-a distrus, încât deţinătorii – persoane fizice şi juridice – de tractoare şi maşini agricole se confruntă din ce în ce mai greu în exploatarea în condiţii de producţie, dar şi în repararea acestora, cu lipsa cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, efect al lipsei de instruire calificată şi competenţă.
Lipsa instrucţiei în formarea unor priceperi şi deprinderi în domeniul mecanicii agricole a dus şi duce la grave accidente de muncă, mulţi deţinători – personae fizice – de tractoare şi maşini agricole se expun accidentelor pe care ezită să le comunice cuiva.
Pericolul imens care urmează este acela că în scurt timp nu va mai avea cine şi de la cine să înveţe meseria de mecanic agricol, inclusiv meseriile complementare: forjor, sudor, strungar, frezor, electrician, deoarece:
– baza tehnico-materială, inclusiv atelierele mecanice de reparaţii s-au distrus în procent de 80%;
– personalul tehnic, calificat a dispărut în procent de 90% (meseriaşii de nădejde au decedat, alţii sunt la pensie, alţii plecaţi în alte ţări);
Staţiunea de Maşini şi Tractoare Bibeşti (SMT), înfiinţată în anul 1948 ca unitate de interes republican, s-a dezvoltat în timp, organizând în tot judeţul Gorj secţii de mecanizare (aproape în fiecare comună cooperativizată), multe din secţii devenind apoi Staţiuni de Mecanizare a Agriculturii (SMA-uri) cu baza tehnico-materială adecvată (cca 20 de unităţi) cu întreg personalul (peste 2000 de oameni) formaţi de “unitatea mamă”, actual SC AGROMEC BIBEŞTI SA – locul de unde a pornit mecanizarea agriculturii în judeţul Gorj şi unde s-au format profesional, s-au instruit ca mecanizatori şi mecanici de atelier, oameni din toată Oltenia, de la Calafat la Tismana -Săcelu, Alimpeşti.
Rezistând la toate distrugerile şi transformările la care a fost supusă prin legi iresponsabile, agricultura şi toate intreprinderile funcţionale din ea (CAP-uri, IAS-uri, SMA-uri, SCPP), fostul SMT Bibeşti- rebotezat în SC AGROMEC BIBEŞTI SA – devenită chiar de la înfiinţare şi până în1989 adevarata Şcoală de Mecanizare, dispune încă de o bază tehnico-materială unică în Gorj şi chiar în Oltenia, pretabilă pentru:
1. pregătirea, prin şcoala profesională de trei ani a absolvenţilor claselor a VIII-a, în sistemul integrat Şcoală-Producţie;
2. pregătirea profesională – prin cursuri de scurtă durată (4-6 luni) a tuturor deţinătorilor de tractoare din Gorj şi judeţele vecine –necalificaţi – ale căror “Adeverinţe” ori “Certificate” nu au acoperire în cunoştiinţe, priceperi şi deprinderi, (“false pregătiri” făcute din interese meschine) nu-i ajută efectiv nici la angajare, nici în muncă.
Experienţa în domeniu (în învăţământ 12 ani, în producţie 38 de ani) şi lipsa de mecanizatori pe care o simt de zece ani mă convinge să precizez că, la ambele forme de învăţământ orele de pregătire teoretică să aibă o pondere de 25-30%, iar cele de instruire practică, în condiţii de producţie de 70-75%.
Organizarea şi înfiinţarea acestui Centru şcolar de instruire profesională în meseria de mecanic agricol o voi sprijini direct, dezinteresat personal, susţinerea financiară şi instituţională având nevoie de angajarea tuturor oamenilor de bine din instituţiile statului; baza noastră materială aşteaptă să-i dăm viaţă spre binele tuturor.
Director SC AGROMEC BIBEŞTI SA ing. Vâlceanu Virgil
P.S. Memoriul este un apel la refacerea a ceea ce a fost bun, util, dar s-a distrus în România, la care trebuie să cupleze instituţiile statului şi toţi oamenii de bine, care vor să o salveze, astfel încât aceasta să devină o ţară pentru toţi românii.
