După ce a publicat prima ediţie a cărţii sale de debut “Din Văianu la Toronto” În 2010 la Editura Paper Prints Bussines semnată cu pseudonimul Mugurel Pădureanu-Coarba, prozatorul Ion C. Gociu publică acum ediţia a doua revăzută.
Volumul de faţă este publicat în condiţii excelente la distinsa Editură Tipo Moldova din Iaşi, legat şi cu semn (tricolor) de carte.
Cartea însumează exact 35 de texte, constituind, în egală măsură, o monografie a localităţii natale a autorului, precum şi o relatare destul de amănunţită a vieţii cazone din vremea când a urmat şcoala militară din Sibiu.
Cartea începe, de fapt, cu pregătirile de dinainte de naşterea personajului principal, Ion, care este autorul însuşi, şi se încheie în momentul în care acesta, ajuns la vârsta senectuţii, pune piciorul pe tărâm canadian, taman la Toronto, unde îşi vizitează fiica, ginerele şi nepotul.
Ion C. Gociu este un bun povestitor – o dovedesc cu prisosinţă, de altfel, cărţile sale următoare: volumul de proză scurtă “Cireşe amare” şi, mai ales, romanul de familie şi, în parte, picaresc “Maia”.
Autorul apare drept un tânăr ambiţios, care, chiar cu liceul comercial terminat şi cu mult râvnita repartizare în buzunar, se încumetă a lua taurul de coarne şi se înscrie la şcoala militară de la Sibiu, unde reuşeşte la examenul de admitere.
Monografia satului natal este realizată cu succes în “Viaţa într-un sat de odinioară” (pp. 9-36), “Ignatul din copilărie” (pp. 125-130) şi “Piţărăii” (pp. 131-136).
Memorabilă este şi “Întâmplări pe drumul lung al Târgului” (pp. 6-124) – de bună seamă Târgu-Jiu.
Cartea de faţă, din acest punct de vedere, este un document pentru generaţiile următoare, crescute în puf, cu café of go în stânga şi cu celularul în dreapta, sau…viceversa.
Foarte izbutită este proza “Drumul lânii” (pp. 141-164), în care se relatează, printre altele, despre norocul care a dat peste frumoasa Chiva. Pe undeva această naraţiune ne duce cu gândul, până la un anumit punct, la nuvela “Pădureanca” a lui Ioan Slavici.
Foarte izbutite sunt, de asemenea, “Mătuşa Gheorghiţa” (pp. 57-64), “Anişoara sudoriţa” şi “Vânătoare pe plaiuri dobrogene” (pp. 367-376), care se încheie cu un tragic accident.
Câteva părţi din carte le dedică vieţii din şcoala militară, unde micii comandanţi aveau grijă să facă viaţa elevilor cât mai amară, dovedindu-se faptul că nici după 1944 nu s-a schimbat aproape nimic în acest sens.
În “Călător spre Canada” (pp. 385-414) prozatorul priveşte total cu ochi proaspăt, nepervertit de desele ieşiri din iară, ca la alţii, şi impresionează cunoştinţele sale vaste privind construcţia şi funcţionarea avionului.
Desigur că ar fi de dorit ca octogenarul scriitor, în deplinătatea frâelor fizice şi psihice, să ne onoreze cu celălalt volum, în care redă cele văzute la Toronto, cascada Niagara şi pe unde a mai umblat prin acele locuri, văzut, totul, cu ochi românesc.
Se cuvine apoi semnalat faptul că autorul ne onorează, la lectură, cu o serie de cuvinte şi expresii neaoşe.
Cele 35 de texte din carte, asamblate, alcătuiesc o carte care este în egală măsură autobiografie dar şi document de epocă.
Mircea M. POP
Ion C. Gociu: Din Văianu la Toronto. Bildungsroman (romanul vieţii). Colecţia OPERA OMNIA romanul de azi, Editura TIPO MOLDOVA, Iaşi, 2014, 418 p.
