Cunoscând poruncile Domnului, aşa să vieţuim: pe cei flămânzi să-i hrănim, pe cei însetaţi să-i adăpăm, pe cei goi să-i îmbrăcăm, pe străini să-i aducem în casă, pe bolnavi şi pe cei din temniţă să-i căutăm; ca să zică şi către noi Cel ce va să judece tot pământul: «Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia ce s-a gătit vouă!» [Mt 25, 34]”. Fraţi creştini, intensitatea căinţei susţinută de faptele „postului duhovnicesc” poate, aşadar, izbăvi de iad şi tocmai ea alcătuieşte scopul acestei comemorări a celei de-a Doua Parusii. De aceea, în Typikon-ul Sfântului Sava, lectura patristică indicată pentru Utrenie nu se referă la Judecata de Apoi, ci e discursul Sfântului Grigorie din Nazianz Despre iubirea de săraci, un admirabil îndemn la iubirea activă. Tabloului înfricoşător al Judecăţii completat până aici prin câteva apeluri la practica milosteniei, o concluzie în întregime centrată pe lumina şi bucuria învierii, revelând semnificaţia Duminicii Lăsatului de carne în economia Triodului: „Să ne curăţim mai înainte pe noi înşine, fraţilor, cu împărăteasa virtuţilor; că iată a venit aducându-ne nouă bogăţie nepieritoare; potoleşte umflarea poftelor şi împacă cu Stăpânul pe cei ce au greşit. Pentru aceasta cu veselie să o primim pe dânsa, strigând lui Hristos Dumnezeu: Cel ce ai înviat din morţi păzeşte-ne neosândiţi pe noi, cei ce Te slăvim pe Tine, Cel ce singur eşti fără de păcat!”. În plan liturgic, Duminica Lăsatului de came nu se distinge de duminica precedentă, cu excepţia unui loc mai important acordat textelor Triodului, fiindcă găsim acum o „Slavă” şi un „Şi acum” pentru Litia de la Vecernie, şi un canon cu tropare mai numeroase cântat în 8 tropare pe odă. Dar, spre deosebire de sâmbătă, nu are tropar (apolytikion) propriu. La Liturghie, lectura din Apostol (1 Co 8, 8-13; 9, 1-2) se referă la cărnurile junghiate idolilor şi la necesitatea păzirii discernământului în hrană. Lecturile din Duminica Fiului Risipitor (1 Co 6, 12-20) şi din Duminica Lăsatului de brânză (Rm 13, 11-14 şi 14, 1-4) fac şi ele direct aluzie la Postul Mare şi la necesitatea de a pune iubirea de aproapele înaintea păzirii regulilor trupeşti. In sânul perioadei pregătitoare, aceste lecturi reprezintă, aşadar, un ciclu relativ independent de învăţături privitoare la postul duhovnicesc, la care imnografia va face ecou din ce în ce mai amplu începând din Săptămâna Lăsatului de brânză. Aluziile la aceasta din urmă în troparele 
Duminicii Lăsatului de came corespund astfel începutului pregătirii efective a postului prin reţinerea de la came, începând cu masa din seara acestei duminici! Cea de-a treia duminică a Triodului marchează o înţelegere şi mai profundă a tainei mântuirii, adică a relaţiei lui Dumnezeu cu omul, strâns legată de modul în care acesta din urmă se raportează la aproapele său. Am văzut cum, în prima duminică, vameşul şi fariseul se află la distanţă mare unul de celălalt şi fiecare se plasează apoi pe câte o traiectorie, fără a se intersecta. În cea de-a doua duminică, cei doi – de data aceasta sub chipul fiului risipitor şi al fratelui său – sunt chemaţi de Tatăl să petreacă împreună, ca fraţii. Acum, în Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, precum desparte păstorul oile de capre, aşa separă Împăratul pe „binecuvântaţii Tatălui” de cei „blestemaţi” (a se citi pericopa de la Matei 25, 31-46). Punerea „de-a stânga” sau „de-a dreapta” depinde de modul în care fiecare a cercetat sau nu în timpul vieţii pe Fiul Omului atunci când Acesta a flămânzit, a însetat, a fost străin, gol, bolnav sau în temniţă. Criteriul stârneşte rumoare. Şi unii, şi alţii sunt miraţi, întrebându-se când L-au văzut pe Hristos şi (nu) I-au slujit Lui? Iar răspunsul Împăratului către cele două categorii nu se lasă aşteptat: „adevărat vă spun că, întrucât (nu) aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai mei prea mici, (nici) Mie (nu) Mi-aţi făcut” (cf. Matei 25, 40 şi 45). Aşadar, Evanghelia de la Matei 25, 31-46 ne spune: Cândva veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;golam fostşi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit ui Tine? Iar împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi jăcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-va de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am, fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.
Preot Costinel GAVRILĂ, Parohia Răşina II Vârfu Viii, ŢICLENI, Gorj
