Hipermetropia este unul dintre cele mai frecvente vicii de refracție, alături de miopie, și reprezintă un deficit de convergență, în sensul că imaginea nu se focalizează, așa cum este corect, la nivelul retinei, ci în spatele acesteia. De fiecare dată când imaginea se focalizează greșit, fie în spatele, fie în fața retinei, imaginea este neclară.
Hipermetropia este una dintre problemele comune de vedere, care afectează aproximativ o pătrime din populație. Persoanele cu hipermetropie pot vedea, de cele mai multe ori, bine și foarte bine, la distanță, dar au dificultăți atunci când este vorba despre privitul obiectelor de aproape. Această problemă de vedere apare atunci când razele de lumină care intră în ochi nu se focalizează corect, pe retină, acolo unde se află receptorii sensibili la lumină, ci în spate, din cauza faptului că globul ocular este mai scurt decât capacitatea cristalinului de a concentra raza de lumină. Ochiul uman este similar unei camere fotografice. Corneea și cristalinul concentrează lumina care, în mod normal, dacă geometria ochiului este echilibrată perfect, ajunge exact în zona receptorilor vizuali de la nivelul retinei. Retina primește fasciculul de lumină și trimite impulsul nervos către creier, prin nervul optic, unde se realizează percepția imaginilor. Cauzele pentru care apar aceste aberații sunt de natură genetică, de regulă, fiind transmise de la părinți la copii. Hipermetropia are o importantă componentă ereditară, astfel că, dacă unul dintre părinți sau amândoi au hipermetropie, este aproape sigur că și copiii vor moșteni această problemă oftalmologică.
La persoanele tinere, cu hipermetropie, elasticitatea cristalinului poate să contribuie la compensarea viciului de refracție, prin efort continuu de acomodare și apare ceea ce se numește hipermetropie latentă. Dacă hipermetropia depășește capacitatea de adaptare, iar vederea este neclară și la distanță, și de aproape, efortul ocular care forțează acomodarea și cel de la nivelul zonei de percepție a imaginilor la nivelul creierului sunt mari și mai ales permanente. Ca urmare, apar dureri de cap, dureri oculare, senzație neplăcută de oboseală vizuală, numită și astenopie acomodativă. Vederea este încețoșată frecvent și există o permanentă senzație de încordare a ochilor.
Simptomele hipermetropiei sunt ușor de identificat la adult, care simte toate aceste neajunsuri și poate constata că problema este la nivelul ochilor.
Dar, în cazul copiilor, lucrurile pot fi ceva mai complicate, dacă simptomele nu sunt identificate, cu atât mai mult cu cât cei mici nu sunt conștienți de neclaritatea vederii lor.
Simptomele și semnele pe care le poate prezenta un copil cu hipermetropie sunt: durerile de cap (deși acestea pot avea și alte cauze, dar trebuie inclusă și componenta oftalmologică), mai ales seara, în cazul școlarilor mici, strabismul din naștere sau care apare înainte de 3 ani (unul dintre ochi este întors spre interior, foarte des fiind asociat cu hipermetropia), oricât de superficial ar părea acesta, durerile de ochi, senzațiile neplăcute sau de usturime la nivelul unui singur ochi sau al ambilor, care determină copilul să-și frece ochii, să clipească frecvent sau să-și apropie pleoapele ori să-și încrețească fruntea, mai ales atunci când citește sau scrie.
Inclusiv dificultățile de citire și scriere, performanțele școlare slabe și incapacitatea de concentrare pot fi provocate de problemele de refracție. Alte semne care trebuie luate în calcul sunt: tendința de a apropia caietul sau cartea pentru a scrie sau citi, senzația de disconfort la soare ori problemele de adaptare la întuneric sau la lumină slabă.
Este important ca toți copiii să facă un control oftalmologic complet în jurul vârstei de trei ani, control care poate identifica toate eventualele probleme. Cele mai multe se pot corecta complet, cu ochelari sau cu diverse metode terapeutice, până la vârsta de 6-7 ani, după care recuperarea devine foarte grea sau chiar imposibilă.
Procedurile de diagnostic sunt similare în cazul adulților și al copiilor. Controlul oftalmologic pune în evidență hipermetropia și stabilește exact etiologia și gradul acesteia. Metoda refractometrică este foarte precisă. Examenul de specialitate pune în evidență un ochi mai scurt și poate identifica eventuale alte probleme (de exemplu, glaucomul cu unghi închis) care nu s-au manifestat prin simptome specifice.
În funcție de fiecare caz în parte, medicul oftalmolog mai poate investiga pacientul și prin metoda ecografică sau prin oftalmoscopie, aceasta din urmă fiind o investigație prin intermediul căreia este vizualizat tot interiorul ochiului.
Hipermetropia nu se vindecă, dar poate fi tratată și compensată prin purtarea de ochelari și diferite intervenții chirurgicale la nivelul ochiului. Acestea sunt metodele prin care poate fi compensată hipermetropia:
• Cu ajutorul lentilelor convergente (+), care au rolul de a deplasa focarul imaginii din spatele retinei, chiar la nivelul retinei. Pot fi folosite și lentile de contact. De regulă, se prescrie lentila cu dioptria cea mai mare, cu care pacientul vede cel mai bine.
• Copiilor care suferă de strabism convergent li se recomandă purtarea de lentile care să realizeze corecția totală a hipermetropiei sau lentile bifocale, care au rolul de a elimina efortul de acomodare.
• Pentru adulți, se folosesc lentile convergente, lentile bifocale sau progresive.
• Lentilele de contact sunt utile la hipermetropia forte.
• Procedurile chirurgicale sunt diferite în funcție de gradul hipermetropiei.
Intervențiile se pot face la nivelul corneei, cu scopul de a-i mări curbura. Un implant artificial la nivelul corneei va crește puterea de lentilă a acesteia. Ablația periferică a corneei este un procedeu ce utilizează un fascicul laser cu ajutorul căruia este remodelată fața anterioară a corneei. În cazul unor forme accentuate de hipermetropie, se poate proceda la implantarea unui cristalin artificial, după ce a fost extras cristalinul nativ, care poate corecta hipermetropia.
Hipermetropia nu este o afecțiune gravă, dar creează un disconfort evident și face dificile unele activități plăcute. Alegerea lentilelor potrivite și purtarea lor rezolvă, de cele mai multe ori, problema cu succes.
Gorjenii care au probleme oftalmologice se pot programa la Cabinetul de Oftalmologie din Ambulatoriul (Policlinica) Spitalului Județean de Urgență (SJU) Târgu-Jiu. Medicii și personalul medical de aici sunt mereu gata să le ofere cele mai bune servicii.
Material informativ realizat de dr. Cornoiu Cristina, medic specialist medicină de familie -Cabinet Planificare familială-Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu
