MEANDRE

393

Ultima apariție literară a medicului scriitor Cornel Munteanu suscită interesul cititorilor prin utilizarea limbajului neaoș  gorjenesc și  arhaismelor de către personajele povestirilor sale, fapte ce s-au consumat în satele de pe Valea Gilortului limitrofe  comunei  de baștină, Bărbătești.
După ce s-a impus  autoritar în lumea medicală prin profesionalism, fler, intuiție și altruism vindecând zeci de mii de oameni și a urcat trepte administrative și științifice până la gradul de doctor în științe medicale, laborios și eficient cum a fost perceput de publicul gorjean, Cornel Munteanu a selectat și disecat episoade vulnerabile, critice, antisociale, antiprofesionale pe care le-a inserat în cărțile sale spre atenția și exigenta analiză a cititorilor și societății civile.
Ajuns un nume de legendă în medicina gorjeană alături de alți corifei precum Xenakis, Marinescu, Petcu, Ciobescu, Haznași, Ilarie Popescu, C.Lupescu, Gr. Lupescu și alții, Cornel Munteanu ”recidivează” în literatură oferindu-ne spre studiu și reflecție, în inconfundabil stil gorjenesc, o succesiune de povestiri în volumul ” MEANDRE” unde cititorul avizat va întâlni personaje și locuri cunoscute chiar dacă autorul folosește metoda denominației spre a incrimina fapte și nu persoane.
În ”Leacul” impresionează în mod plăcut legătura afectivă dusă până la dramatism între între om și calul său încât vestea pierderii acestuia îl răvășește  într-atâta pe Stelică Bulugea încât este hotărât să-și pună ștreangul de gât. N-a făcut-o dar s-a lăsat de băutură după ce vecinul său i l-a adus la poartă pe Șargu cu căruță cu tot.
În ”Africanu” regăsim o nouă ”specie” ce proliferează în atmosfera bahică și afrodisiacă  din subcultura urbană, excrocii care au un registru amplu de scenarii prin care storc bani de la naivi  fără a-i mai restitui vreodată. Trist este că aceștia există chiar în arealul  socio-comunitar al autorului.
”Neam rău” este o povestire la interfața dintre două sisteme sociale unde familia înstărită a lui Fănică Clenciu prosperă prin muncă și abilități gospodărești sprijinind pe cei scăpătați și făcând un rost în viață la cei care își încropeau  familie nouă. Proemină însă chipul moral meschin al celui care  primise casă, masă și rost de muncă în anii trecuți, iar la schimbarea sistemului social în România odată cu instaurarea orânduirii socialiste, revine perfid și dușmănos asupra binefăcătorului său.
”La cules de buruieni” este o frumoasă idilă în decor rural.
În ”S-a dus Brand” autorul surprinde evoluția tânărului Fan Clenciu din Hurezani, om harnic, gospodar și în toate împlinit, pe drumul de la năzdrăvăniile tinereții până ce se duse omu-n altă lume. Subtilitatea sentimentelor și acuratețea dialogurilor în stil rural gorjenesc sunt o expresie a măiestriei artistic-literare a autorului care folosește înțelept condeiul  precum stetoscopul, deopotrivă.
Iar în ”Pomana de șase săptămâni” atmosfera ceremonioasă de mare  tristețe se termină cu ”pioasă veselie” și recunoștință după ce mesenii, rude, prieteni și vecini întrețin atmosfera cu ale tinereții valuri, trăgând linie sub desele aventuri amoroase consumate cu tact și statornică înțelepciune de răposatul ce l-au pomenit, terminând apoi cu creștinescul ”bogdaproste” pentru bunătățile servite la pomană.
”Țața Leana” este o femeie ce eșuează în prima căsnicie bănuită cu un vecin și se retrage în satul său unde Petre al Vetii din Stărpoaia ”rămas fără muiere” primește sprijinul vechiului prieten Ion Vâneață și o ia pe Leana de soție. Toate merg bine numai că președintele CAP-ului îi ”poartă sâmbetele” Lenii, iar ea intră în jocul amoros nu tocmai dezinteresată pentru că avea să primească grâu, porumb, brânză, un miel și  zile muncă. Patimi, năravuri și moravuri.
”Cu Infarctu pe navetă” abordează critic superficialitatea unor colegi de breaslă medicală care nu sesizează oportun și eficient afecțiunea cardiacă gravă a unui reputat dascăl din Tg.Jiu, consătean și coleg din copilărie cu autorul. Numai un diagnostic corect și o conduită oportună ale medicului Cornel Munteanu fac ca povestea să aibă un final fericit.
În ”Noii-s vechi” constată plin de năduf că societatea românească edificată după 1989 a intrat pe mâna unor politicieni fără scrupule ce au sfidat valorile autentice și au compromis idei, principii, norme și idealuri care au afectat grav atât relațiile interumane cât și evoluția și prosperitatea țării .
”Nelu” e povestea dramatică a copilului orfan, dar harnic și ascultător de mic, luat pentru îngrijire și bună creștere de nea Costică și Leana lui, iar după moartea lu Costică îl iau Mitre și Frusina ce-l ajută să termine școala, să meargă la facultate și să-și facă un rost în viață căpătând o slujbă respectată și o nevastă bună. Nelu se-ntoarce și răsplătește adesea omenia celor ce i-au fost sprijin în viață, oferind respect și recunoștință mamei Frusina spre apusul vieții ei.
„Lache” ajuns om mare în județ prin puterea politicii și nu numai, răsplătește cu dărnicie pe cei ce trec în partidul  ce l-a pus șef peste șefii lui mai mici. Este incriminată ascensiunea  neprofesională, subiectivismul, superficialitatea precum și promovarea unor tare comportamentale ce prefigurează o societate a nonvalorii.
Faptul că cel mai ades autorul intră în verbiajul personajelor din povestirile sale dând savoare și cursivitate dialogurilor dovedește  că MEANDRE, cea de a șaptea apariție literară a lui Cornel Munteanu, evidențiază un scriitor prolific ce se impune autoritar și în literatură precum a făcut-o în jumătatea de secol ce a trecut, în medicina internă.
Aștept cu interes  și  admirație următoarele apariții literare ale talentatului  literat și reputat medic Cornel Munteanu care a abordat cu seriozitate ambele pasiuni conturând portretul  unui medic scriitor prolific și eficient, neînțeles de unii,  respectat de elite, adulat de mulți.
Victor Gh Banța

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here