Este o plantă erbacee care creşte spontan pe lângă drumuri, garduri, pe câmpuri etc.
În medicina populară a fost folosită pentru calmarea durerilor de măsele, de unde şi denumirea de măselăriţă. În scop terapeutic se folosesc frunzele şi seminţele.
Compoziție: uleiuri volatile, principii active reprezentate prin alcaloizii hiosciamina şi hioscina, atropamină, tropină, scopină, scopolină, iar rădăcina conţine în plus cuschigrină, substanţe antibiotice, vitamina C, minerale
Acțiune: antispasmodică, anticonvulsivantă, antinevralgică, narcotică, midriatică (dilatator pupilar), hipnotică
Indicaţii terapeutice
Preparatele fitoterapeutice pe bază de măselăriţă combat durerile dentare sau cu altă localizare, epilepsia, stările de excitaţie motorie, boala Parkinson etc. Sub formă de infuzie sau decoct, planta ameliorează astmul bronşic, astenia, durerile reumatice, nevrozele şi tusea iritativă, iar în uz extern, sub formă de băi locale şi gargară ajută la tratarea hemoroizilor şi a nevralgiilor dentare.
Precauţii şi contraindicaţii
Planta este deosebit de toxică (otrăvitoare). Intoxicarea cu măselăriţă se manifestă prin puls la început accelerat, apoi încetinit, presiune arterială scăzută, agitaţie, delir, halucinaţii, mărirea pupilei şi respiraţie încetinită.
Alexandra Cruceru
Cum pot face rost de planta