Mascarada constituţională impune speranţa că va fi mai bine

195

Speranţa e mare. Vrem o viaţă demnă, fără circ şi hă-hă-it decerebrat. Românii au nevoie de conducători care impun şi respectă legea şi adevărul, dreptatea şi pacea, bunul-simţ şi onestitatea. Speră românii că după nopţile neguroase, aduse de mârşavul vaporean urmează zorile renaşterii socio-economice, materiale şi spirituale, reactivarea şcolilor şi spitalelor zăvorâte ori demolate. Am în minte şi în suflet îndemnul lui N.Iorga: ”În toate iernile de suferinţă gândeşte-te că va fi, că nu poate să nu fie o primăvară.”

Trăiesc cu speranţa că raţiunea va învinge circul constituţional, că vor fi lăsate în urmă orgoliile şi vanităţile cabotine cultivate de Zeus-BĂSE şi în România va fi depăşit arbitrariul făcând loc progresului economic şi social, intelectual şi moral.
Pentru noi important este să ştim cum ne va reprezenta cineva la Consiliul European, cu ce mandat public şi cu ce proiecte de dezvoltare şi progres ne va asigura un loc durabil într-o organizaţie complexă ca Uniunea Europeană, în care, şi fără această prelungită şi misterioasă, în devenirea şi efectele ei distructive, criză generală, statele componente sunt mai interesate de emergenţa propriilor naţiuni decât de UE în ansamblul şi structura ei.
Reprezentarea României a devenit, în fapt, un motiv acut al conflictelor pregnante dintre impardonabilul Zeus-BĂSE, Parlament şi Guvern, conflict evitat în guvernările BULĂ-Boc şi MeReU, întrucât aceşti obedienţi nu respectau obligaţiile constituţionale lipsindu-le coloana vertebrală. Lesne de constatat că pricina adevărată o reprezintă Constituţia şi impreciziile ei. În articolul 1, al 2 se spune: ”Forma de guvernământ a statului român este republica.” Nu se precizează, însă, ce fel de republică-prezidenţială, semiprezidenţială ori parlamentară. Zeus-BĂSE s-a folosit de această ambiguitate şi jucător cum se pretinde că este, şi-a acordat anumite puteri executive, cu toate că tot în Constituţie se prevede că el doar mediază între puterile statului. De la impreciziile, ambiguităţile şi antinomiile Constituţiei – în spirit şi în literă – decurg toate ticăloşiile constatate de când futilul marinar ocupă tronul suprem în România şi batjocoreşte poporul ei. Sunt, indubitabil, şi alte prevederi gândite la repezeală, care urzesc gâlceavă şi circ. Una este Curtea Constituţională, pusă în braţele politicienilor dependenţi şi conformişti, alcătuită din oameni care nu au obligatoriu calitatea de judecători inamovibili, cu experienţă şi validarea profesională şi morală a Consiliului Superior al Magistraturii. Uşor de observat că politizarea Justiţiei este întregită cu politizarea altor instituţii, pe aceleaşi criterii ale obedienţei, ale delegării şefilor şi consiliilor de administraţie de către partide politice, Guvern şi Preşedinţie. Mascarada oferită de Curtea Constituţională este demnă de Caragiale. CCR îi dă mereu dreptate diabolicului matroz împotriva Guvernului. Decizia CCR nu are, înă, valabilitate, fiindcă ”judecătorii” săi, obosiţi fiind, n-au găsit timpul necesar să redacteze motivarea şi s-o publice în Monitorul Oficial. Până se va publica, nefericitul Zeus-BĂSE nu se poate folosi de această facilitate neconstituţională. (Trec peste faptul că preşedintele CCR, Augustin Zăgrean, omul frivolului BĂSELU, s-a antepronunţat, pe această temă cu mult timp înainte ca tocmai deraiatul său dictator să se fi adresat C.C.R.).
C.C.R. n-a găsit timp, să-şi facă temele până la capăt şi să-şi transmită decizia la Monitorul Oficial, deoarece tocmai în aceeaşi zi mai avea de analizat două contestaţii de necontituţionalitate: una chiar a lui neica BĂSELU, referitoare la o completare a Legii Educaţiei Naţionale, iar cealaltă a PDL, referitoare la legea votului uninominal. În legătură cu aceasta – legea votului uninominal pur, principiu pe placul lui BĂSELU şi partidului de el dirijat – C.C.R. s-a pronunţat considerând-o (ca şi pe cea de mai sus) neconstituţională. Motivul nu este ”deficitul de democraţie” al acestui sistem de vot, ci faptul că, prin acest mod ar creşte numărul parlamentarilor la 481, în loc să scadă la circa 300, conform celebrului referendum al lui Zeus-BĂSE şi, mai cu seamă, conform realităţii demografice, care reliefează că populaţia a scăzut şi, firesc, ar trebui să scadă şi numărul colegiilor şi, pe cale de consecinţă, al parlamentarilor.
Bine că s-a întâmplat aşa-chiar dacă nu a fost justificată prin prisma limitării dreptului de a alege. Ce vor face, în această situaţie, partidele? Va accepta USL să se revină la vechiul sistem, care înlesnea ca un candidat de pe locul trei să câştige prin însumarea voturilor ”rămase” partidului său? Vă propune USL un alt sistem? Cum şi când? Probabil soluţia ar fi o sesiune extraordinară a Parlamentului. Este evident, însă, că în viitoarea Constituţie sunt necesare multe modificări fundamentale, inclusiv opţiunea pentru republica parlamentară şi transferarea atribuţiilor C.C.R. Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adică în atenţia unor profesionişti autentici, ca şi clarificarea existenţei, rosturilor şi subordonării altor instituţii ale statului. Din anul 2005 până acum am asistat la prea mult circ constituţional. Dar n-a fost doar circ. A fost, în realitate, timp pierdut în dezvoltarea şi prosperitatea României şi românilor.
În ultima vreme ”ne delectează” cu batjocură şi mascaradă constituţională chiar C.C.R., care vorbeşte despre preşedintele României ca ”şef al statului” – termen care nu se găseşte în Constituţie. După ce au fost catadicsiţi cu înalte ordine ciumeţii de la C.C.R. fabulează ruşinos şi în dezacord cu demnitatea şi bunul simţ. Ei folosesc obedient termenii vehiculaţi de vaporean, cu care el, cu bolnăvicioasă aroganţă, se defineşte pe sine (căpitanul de vapor nu se poate imagina decât timonier şef). Aşa încât îmi vine să cred că toate deciziile şi comunicatele C.C.R. sunt concepute chiar la Cotroceni, sub dictarea tiranului Zeus-BĂSE. Nădăjduiesc, din toată fiinţa mea, că se apropie ziua când funestul hă-hă-ilă va pleca definitiv de la Cotroceni şi că acel scaun nobil va fi ocupat de un OM onest şi altruist capabil să înţeleagă imperativele progresului socio-economic, material şi spiritual după care tânjesc românii.
Adio Bă-secătură!!! Adio şi-un praz verde-nemernicule!!
Prof. dr. Grigore Drondoe

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here