Maruca Pivniceru în dialog cu Gabriela Szabo – Ministrul Tineretului și Sportului

247

MP: Pentru a ajunge să realizezi performanţe deosebite, cum aţi făcut dvs în sport, dar cred că şi în orice alt domeniu, trebuie să ai convingerea că-ţi doreşti cu adevărat acest lucru, să-l faci preocuparea ta principală şi să renunţi la multe alte activităţi, inclusiv cele distractive, specifice vârstei. Care au fost factorii care v-au determinat să alegeţi calea performanţei în sport şi când aţi început această mare aventură?
GS: Sportul de performanţă, în cazul meu, a venit ca un lucru firesc. Nici nu ştiu să fi fost cazul să aleg dacă vreau sau nu să merg pe drumul sportului de înaltă performanţă. Am fost mereu o persoană extrem de activă, am început să alerg de plăcere, apoi să mă antrenez şi de acolo până la competiţie a fost un pas şi o tranziţie care s-au realizat singure. De la 12 ani am început propriu-zis să îmi construiesc cariera sportivă.
MP: Cum au reacţionat părinţii dvs faţă de o asemenea opţiune?
GS: Am fost sprijinită mereu de părinţi, în special de tatăl meu care m-a încurajat mereu să merg pe drumul acesta indiferent de obstacolele pe care trebuia să le depăşesc. Mi-au fost alături întotdeauna, şi la victorie, şi la eşec, şi le sunt recunoscătoare pentru asta.
MP: Când aţi început să obţineţi rezultate care să confirme alegerea făcută şi care v-au şi adus, sunt convinsă, primele satisfacţii?
GS: Pentru un sportiv prima realizare în adevăratul sens al cuvântului este prima realizare mondială. Prima medalie mondială am luat-o la Seul la Campionatul Mondial de juniori şi aveam 17 ani atunci. Atunci am avut confirmarea că îmi fac treaba bine ca sportiv şi tot atunci mi-am dat seama că pentru asta sunt făcută, pentru performanţă şi excelenţă în sport.
MP: Ce personalităţi v-au marcat parcursul ascendent? Aţi avut modele pe care aţi dorit să le urmaţi, care v-au inspirat?
GS: Nu am avut modele. Singurul etalon de care am ţinut cont a fost propria mea limită. Încă mă ghidez după asta.
MP: Care credeţi că au fost momentele de maximă glorie, de supremă realizare sportivă?
GS: Titlul de Campioană Olimpică, Sydney, în anul 2000 şi titlul de „Cel mai bun Sportiv din Lume” pe care l-am câştigat în 1999. Sunt două momente excepţionale care mi-au încununat munca şi sacrificiile făcute de-a lungul multor ani şi care vor fi mereu o certificare a profesionalismului meu şi, sigur, o mândrie pentru mine.
MP: Credeţi că există o reţetă a succesului, bazată pe experienţa dvs personală, care să poată fi împărtăşită tineretului nostru?
GS: Nu există o reţetă a succesului, nu în sensul în care să existe 10 lucruri pe care dacă le faci întocmai să ţi se garanteze reuşita. În schimb, ceea ce sunt sigură că valorează extrem de mult atunci când vrei să fii un om de succes este seriozitatea, munca, ambiţia şi hotărârea. De cele mai multe ori tinerii nu se concentrează pe un obiectiv, nu au nişte metrici pe care să şi-i stabilească şi atunci perioade lungi de timp sunt în derivă. Aşa că sfatul meu pentru tineri este să fie concentraţi şi să nu se abată de la obiectivele lor, indiferent de context.
MP: A fost o decizie grea să renunţaţi la competiţia sportivă de performanţă? Ce noi activităţi v-au atras şi consideraţi că au reprezentat motive de mulţumire şi împlinire personală după o carieră sportivă de un palmares extrem de bogat?
GS: A fost o decizie pe care mi-am dorit-o şi pe care mi-am asumat-o. Dar faptul că nu am mai participat în competiţiile de înaltă performanţă, nu a însemnat că m-am retras din viaţa sportivă. Dimpotrivă, cred că am fost alături de sport şi de sportivi chiar mai mult, mi-am oferit întreaga experienţă şi expertiză în folosul oamenilor şi iubitorilor de sport.
Iar ca noi activităţi mi-am extins aria de activitate, am investit timp în educaţia mea, am făcut un master în Antropologie motrică, la Academia de Educație Fizică din București, apoi mi-am dat doctoratul în Educație Fizică și Sport, la ANEFS. Mi-aduc aminte că am lucrat foarte mult la teza mea de doctorat: „Contribuții la studiul cauzelor și efectelor de anduranță în cursele atletice de fond și semi-fond”, am citit mult mai mult decât aveam timp înainte, am călătorit, am avut timp de mine. Lucruri care par simple, dar de care nu ai timp când eşti sportiv de performanţă.
MP: În prezent sunteţi ministrul tineretului şi sportului. Mă bucur că un mare sportiv deţine o responsabilitate de asemenea anvergură, pentru că numai un om care cunoaşte intimitatea acestui domeniu poate oferi cea mai buna pista de dezvoltare! Ce vă propuneţi în mod deosebit pentru revigorarea mişcării sportive şi încurajarea sportului de performanţă în România, atât din perspectiva dezvoltării bazei materiale cât şi, mai ales, a atragerii tineretului la asemenea activităţi?
GS: 3 obiective mari sunt pe lista de priorităţi: sportul de masă, sportul de performanţă şi infrastructura (reabilitarea celei actuale şi construirea de baze sportive noi), iar ca direcţii de acţiune ne orientăm pe practicare, participare şi performanţă. Vreau să redau viaţa ecosistemului sportiv din România, vreau să îi ajut pe oameni să redescopere plăcerea de a face sport şi mândria de a face performanţă, vreau o Românie care face sport. Şi împreună sunt absolut convinsă că vom reuşi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here