Mărturii, cu lacrimi de fericire în ochi, despre miracolele petrecute la mormântul părintelui Arsenie Boca- stareţul de la Prislop

Aici, în Ardeal, în drum spre biserică şi în drum de la biserică spre casă, creştinii vorbesc despre felul în care i-a ajutat părintele Arsenie Boca la necaz prilejuit de boală sau de un conflict cu semenii.

Despre un asemenea ajutor miraculos mi-a vorbit o doamnă din Deva, ea însăşi fiind fericita cea care a simţit puterea vindecătoare a părintelui Arsenie într-un caz medical aproape de nerezolvat şi despre care, personal, am scris în cotidianul ,, Ziarul Văii Jiului”. Mergând din aproape în aproape, am cunoscut pe buna prietenă a acelei doamne care locuieşte în Bucureşti şi când a revenit în august, anul acesta, la Prislop, cu lacrimi de fericire în ochi a mărturisit despre minunile trăite de dumneaei la mormântul părintelui Arsenie Boca. Redau, în continuare, mărturisirea distinsei doamne.
,,Mă numesc Dana Anghel şi locuiesc în Bucureşti. Prima minune trăită de mine a fost în luna noiembrie a anului 2010, între orele 15:00 şi 17:00, având lângă mine o bună prietenă (Corina Rusu, n.p.) din Deva. După ce ştia că trecusem în 25 mai 2010, printr-o operaţie de cancer la sân, mi-a spus cu blândeşea ardelenească să mergem la Mănăstirea Prislop, la mormântul părintelui Arsenie Boca şi să ne mărturisim Lui. Şi aşa am ajuns pentru prima oară la Prislop.
Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar am rămas singure lângă mormântul părintelui(eram şi cu soţii noştri). Ne-am aşezat pe o băncuţă şi am început să căutăm prin genţi pentru a găsi un acatist, ca să citim şi să ne mărturisim. Şi cum citeam noi, la un moment dat, eu m-am rugat părintelui să îmi alunge boala care m-a cuprins şi la plămâni, iar medicii să nu-mi mai găsească nimic îngrijorător la analize(aveam noduli mulţi, dar neactivi).
În timp ce mă rugam, deodată a început să bată vântul şi am simţit în spate o presiune mângâietoare. Vântul parcă mă apăsa protector. M-am uitat în dreapta la prietena mea, dar ea stătea liniştită. M-am uitat în stânga, la fel, nimic. Şi astfel, am rămas liniştită, nespunând nimic.
La Bucureşti, când am ajuns, mi-am făcut analizele. Toate erau bune. Şi plămânii, de asemenea. Atunci am înţeles că părintele Arsenie Boca ma luase în grija sa şi mă ocrotea pentru a mă însănăoşi. Aşa sunt şi astăzi, la 16.08.2013.
Acum sunt convinsă că apăsarea protectoare şi mângâietoare a vântului a fost, fără nici un fel de dubiu prezent, părintele Arsenie. Şi el a ştiut ce îmi trebuie mie. Mângâiere şi încurajare.
***
A doua minune a părintelui Arsenie Boca s-a întâmălat la scurt timp după prima, când mi-am uitat o pereche de pantaloni în casa prietenei mele din Deva(Cristina Rus, n.p.). Ea, când a mers la mormântul părintelui, a luat şi pantalonii mei, şi a atins cu ei crucea Lui şi apoi mi i-a adus în Bucureşti. Eu tocmai eram supărată că medicii vroiau să îmi facă a doua operaţie, de data asta în partea genitală. Şi am mers încă odată la control, pentru a stabili ziua internării, fiind îmbrăcată în acei pantaloni. După investigaţii, ce să mai vezi, când rezultatul mi-a ieşit bun, şi nici în ziua de astăzi nu sunt operată, fiind foarte sănătoasă.
***
Fiind convinsă că mă aflam în grija Părintelui Arsenie Boca şi simţindu-mă foarte bine în acel loc în care era aşezat mormântul, am început să vin mai des şi astfel, uite-mă, şi în vara anului 2011, iulie, orele prânzului, însoţită, ca de obicei, de prietena mea de la Deva, dar şi de sora mea.
Şi cum stăteam noi la rând să atingem Sfânta Cruce de la mormânt, eu mă tot rugam pentru sănătatea mea şi a întregii mele familii, prieteni, medici şi cunoscuţi. Şi începusem, parcă, să vorbesc cu Părintele Arsenie Boca, iar când am ajuns, am atins crucea cu ambele mâini şi nu mi-am putut stăvili plânsul. Sora şi prietena mea erau retrase sub brazi, la umbră şi eu am mers lângă ele. Stând de vorbă un pic am simţit miros de mir.
Le-am întrebat dacă ele simt miros de mir şi gesticulam din mâini. Răspunsul lor a fost negativ. Parcă, puţin iritată, am pus mâinile mele lângă nasul lor pentru a mă convinge dacă simt şi ele ce am simţit eu. Ele erau mirate, dar eu eram foarte liniştită sufleteşte căci mâinile mele miroseau a mir. Deci părintele Arsenie Boca a crezut de cuviinţă că eu am nevoie şi merit să se reverse peste mine Mirul cel dătător de sănătate şi speranţă. Ele încă nu aveau nevoie, de aşa ceva atunci, ci mai târziu.
Atunci părintele împlinise a treia minune cu mine.
***
În toamna aceluiaşi an, septembrie 2011, am ajuns iar la Mănăstirea Prislop însoţită, ca şi până acum, de prietena mea din Deva.
Am început să mă rog şi, după ce am atins Sfânta Cruce a mormântului, am îngenunchiat şi am început a mă ruga pentru copilul meu Radu-Cristian, care fusese diagnosticat cu hepatita C, dar virusul nu era activ. Totuşi, mie îmi plângea sufletul.
Înainte de a pleca din Bucureşti, spre Deva, îl rugasem să mai amâne recoltarea de analize, dar el totuşi s-a dus şi şi-a făcut analizele.
În şoaptă, l-am rugat pe Părintele Arsenie Boca să mijlocească la Dumnezeu, la Iisus Hristos şi la Sfânta Maria ca rezultatul analizelor să fie bun, iar medicul să spună că, de fapt, a fost o eroare medicală la examenul anterior şi că nimic nu este evidenţiat ca fiind vorba despre virusul despre care se spunea că îl purta.
A patra minune simţită de mine în momentul când coboram de la mormânt s-a produs când mi-a sunat telefonul mobil. Era copilul meu, Radu-Cristian. Am răspuns, şi cu lacrimi în ochi vă scriu şi acum, cum eram şi atunci:el primise răspunsul la analize, şi o doctoriţă i-a spus:,,Măi băiete nu ai nimic. Eu cred că a fost eroare medicală”.
Toate câte mi s-au întâmplat până acum, voi ce credeţi? Eu ştiu şi sunt sigură că a fost puterea Părintelui.
În mijlocul curţii mănăstirii am strigat de bucurie: ,,Mami, vezi că părintele te-a avut în pază şi face minuni cu tine”. Am liniştit copilul, care plângea de fericire, şi am continuat, până în această zi când vă scriu, să mă rog la bunul şi milostivul Dumnezeu, la Iisus Hristos şi la Sfânta Maria cu toată fiinţa mea!
Din fericire, în anul 2013, copilul meu, Radu-Cristian, a ajuns chiar în ziua de 15 august, între orele 15:00-18:00, să atingă Sfânta Cruce a mormânului. El fiind o fire foarte vioaie, am crezut că nu o să stea liniştit.
Dar minunea s-a întâmplat. Părintele i-a dat puterea de a se linişti pentru asemenea momente pline de evlavie şi a ajuns şi el la mormânt pentru a-i mulţumi Părintelui.
El era într-un grup de oameni care, parcă ar fi dorit să renunţe. Şi totuţi el a fost cel care le-a cerut să fie calmi ca să aibă puterea să ajungă la Sfânta Cruce a mormântului. Au stat la rând în coloană mai mult de două ore!
***
Au trecut mai mult de trei ani de când m-am închinat la Sfânta Cruce a mormântului Părintelui Arsenie Boca şi sunt sănătoasă şi, în acelaşi timp, sunt convinsă că o să fiu în continuare sănătoasă, pentru că Părintele ne trimite răspuns la frământările, nelămuririle şi dorinţele noastre.
Simt că Părintele Arsenie Boca îmi uşurează înţelegerea că dragostea lui Dumnezeu este îndreptată spre mine.”
A consfiinţit, Prof. Gheorghe I. Drăghici-Slăvuţescu