Mărturii – ALEXANDRU CALOTESCU-NEICU aşa cum a fost (II)

Între cele două conace exista şoseaua Nouă şi un pod peste Jiu, proprietatea lui Alexandru Calotescu-Neicu, pe care nu aveau voie să treacă străini. Cei prinşi că treceau cu diferite utilaje erau duşi la conac, închişi, bătuţi şi, după două trei zile, le dădea drumul cu condiţia să nu mai treacă pe şoseaua lui. Şi acum există o mică parte din şosea către satul Turcenii de Jos.

La cele două conace exista pază zi şi noapte. Nimeni nu intra fără ştirea boierului. La Turcenii de Jos s-a prezentat preceptorul Mateeşescu, spre a-i aminti boierului să plătească impozitul (într-o anumită perioadă a unui an). Anunţat, boierul a ripostat spunând portarului “du-te, bă, şi spune-i că veni bou şi pleacă vacă!” Se vorbea prin Sat că ar fi înjurat prin telefon chiar pe unul din prefecţii Gorjului din acea vreme.

Boierul mergea prin Sat numai în trăsură, având permanent lângă el puşca de vânătoare. Avea şi maşină mică, în acea vreme fiind poate printre puţinii boieri din Gorj cu autoturism. Şoferul maşinii era şi mecanicul Morii, şi al motorului pentru producerea curentului electric la Conacul de la Broşteni. La Turcenii de Jos, iluminatul se făcea cu lampa cu petrol.

Alexandru Calotescu-Neicu a avut ca administrator al moşiei un om foarte inteligent şi bun diplomat, Ion Buzatu. El ştia să discute cu oamenii în nemulţumirile lor permanente faţă de boierul care exploata şi ştia să-l tempereze pe acesta în excesele lui faţă de clăcaşi şi săteni.

Pentru comunităţile locale nu a făcut nimic bun. Lăcomia boierului l-a stăpânit toată viaţa. Avea chiar şi o bancă a lui, prin care împrumuta cu dobândă pe cei care îl solicitau.

După 1949, când au fost ridicaţi din localitate, cele două conace au fost transformate în dispensar medical la Broşteni şi dispensar medical veterinar la Turcenii de Jos, apoi în şcoală generală, cu clasele I-VIII. La Broşteni, fosta casă boierească a ars, nu se mai cnoaşte nimic, iar pe terenul spre Şoseaua Naţională Tg.Jiu – Filiaşi s-au construit case noi până la Biserica satului Broşteni. La Turcenii de Jos, întregul teren al Curţii Boiereşti este intact şi nemuncit, iar casa impunătoare cu etaj a rămas singuratică la marginea satului, fiind acum în stăpânirea unor urmaşi ai boierului.

Localnicii din fostele sate de clăcaşi, care au peste 70 de ani, îşi amintesc încă vremurile grele de atunci. Nu ştiu nimic de epigramele lui Alexandru Calotescu-Neicu. Şi nu le face plăcere elogierea unui asemenea boier într-o Casă de Cultură din Turceni.

Alexandru Enache Învăţător pensionar – Borăscu