Marian Giurea, vâlceanul de 47 de ani, care a decedat, săptămâna trecută, pe patul unui spital din Paris, rudă cu un profesor din Albeni și verișorul unei jurnaliste de la un post de radio din Târgu-Jiu, a făcut niște declarații șocante, din unitatea medicală franceză, chiar cu câteva zile înainte să-și dea sufletul. Vizibil afectat, respirând greu și irascibil la situația medicală care îl depășea, Marian Giurea, un sceptic la virus înainte de infectare, îi dezvăluia, într-o discuție telefonică, cumnatului său, că, sistemul medical din Franța este la pământ, spunând că, deși era la Reanimare, nu se simțea băgat în seamă de vreun medic de la spitalul Covid-19 din Paris.
,,Salut, vor să mă bage în comă. Nu mă descurc cu aerul, ne mai auzim. Vă las. Pa, pa”, spune Marian în ultimele sale înregistrări, depistate în telefonul personal, de fiul acestuia, după decesul neașteptat al bărbatului de 47 de ani, mort de coronavirus, într-un spital din capitala Franței.
,,Niște curve ăștia.. Doctorii ăștia, niște împuțiți. Te bagă la aparate, apoi nu te mai bagă în seamă. Dacă scapi, scapi, dacă nu, du-te dracu. M-au chinuit trei zile, de nu mai am aer deloc. F..tui în .. cu aparatura lor. Băgaș-ar …în măsa, sunt vorbiți să omoare pe toată lumea”, spune, vorbind cu pauze din lipsa aerului, Marian.
Ultima declarație din telefonul personal sună însă a resemnare: Sunt la Reanimare, dacă scap, scap, dacă nu, pa. Nu se ocupă nimeni de tine!”.
Rudele lui Marian spun că, miercuri, trupul neînsuflețit al acestuia va fi adus în țară și va fi înhumat în localitatea natală, Alunu, din județul vecin, Vâlcea. La înmormântare, din păcate, nu vor putea participa rudele sale din Gorj, care regretă până la lacrimi dispariția acestui om, cât muntele, atât de drag tuturor. De altfel, familia, pentru a trage un semnal de aramă că, coronavirusul este mortal, au pus la dispoziția Gorjeanul, ultimele înregistrări audio, cu Marian, în viață, aproape muribund însă, pe patul unui spital dintr-o capitală europeană, ce trebuia să fie la înălțime în lupta cu virusul ucigaș. Vorbele lui Marian, pe 6 aprilie, mort patru zile mai târziu, demonstrează că spitalul din Paris nu era însă pregătit să trateze la fel toți pacienții. Marian se plânge că nu era băgat în seamă de personalul din Reanimare, el fiind lăsat doar în grija aparatelor, aceleași care îl lăsau fără respirație.
Drama lui Marian este similară cu cea a zecilor de gorjeni care au murit pe paturi de spital străine, departe de țară, într-o Diasporă fărâmițată de coronavirus. Deși spitalele din capitalele europene ar fi trebuit să ne salveze conaționalii, fiind, zice-se, mult mai bine dotate decât cele din România, mărturia lui Marian demonstrează însă contrariul. În lupta cu coronavirusul, indiferent unde ești, trebuie doar să ai noroc și un organism foarte capabil să țină în frâu maladia.
La înhumarea lui Marian va participa doar mama acestuia, o vârstnică bolnavă la rândul său, în timp ce restul familiei, copiii în special, sunt obligați să rămână la Paris.
