Măririle şi decăderile Mai Marelui peste Obştea Peştişani – Ion Poenaru(I)

222

poe1Domnul POE, căci aşa i se spune, marelui maestru al combinaţiilor Ion Poenaru pare făcut să cadă tot timpul în picioare. Aşa s-a petrecut şi la PECO Târgu Jiu, la fel şi pe la o unitate agricolă de stat antedecembristă, şi nici când se agăţase de funcţia de viceprimar al comunei Peştişani, de unde-a fost dat jos

, probabil tot pentru niscaiva fapte necurate, fiind înlocuit de viceprimarul Nicolae Nicolcioiu, recent dărâmat şi el, de răzbunătorul POE. Rămas fără obiectul muncii, din mila şi sila primarului Florin Pavel, care dorea să scape de eventualele procese ale impricinatului Ion Poenaru, s-a văzut instalat Mai Marele peste Obştea Peştişani. Nu aşa oricum, ci după o adunare generală care-a durat nu mai puţin de opt ore, votanţii fiind cumpăraţi, la bucată, că altfel nu se mai termina şedinţa.

Puţină istorie, de pe vremea lui Mischie Nicolae, zis Lae!

Pe 19 februarie 2004, după epuizarea comunicărilor la Simpozionul „Brâncuşiana”, organizat bine, la acea dată, de directorul Centrului de Cultură şi Artă „C. Brâncuşi”. dr. ing. Sorin Lory Buliga, mai mulţi participanţi ne-am gândit să-i facem o scurtă vizită de curtoazie distinsului preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj, la acea dată, prof. univ. dr. Nicolae Mischie. O gazdă binevoitoare, om jovial şi cu aplecare spre cultură. Dacă nu mă înşeală memoria, subsemnatul se afla în compania selectă a criticului şi istoricului literar prof. univ. dr. Victor Crăciun, preşedintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, a artistului fotograf Vasile Blendea şi a poetului gorjean Nicolae Dragoş. Cu siguranţă eram mai mulţi, dar mă opresc aici cu enumerarea. Ei bine, la uşa Cabinetului domnului Nicolae Mischie, se afla Jean Brâncuşi, consătean şi patron al pensiunii „Casa Brâncuşi”. Ne dăm bineţe şi, din vorbă-n vorbă, aflăm ce căuta acolo. Vroia să vorbească cu „BOSS-ul”, dar nu-l lăsa şefa de cabinet. Îl tragem de limbă, cam ce-ar dori să vorbească cu „BOSS”-ul şi ne zice că ar dori să-l roage să-l propună candidat al PSD-ului, la funcţia de primar al comunei Peştişani, pe consăteanul lui Ion Poenaru. Pe care, recunosc, nu-l văzusem în viaţa mea. Insistăm să intre cu noi, acceptă şi se transformă în paharnic. Ne turna pe toţi, dar numai în pahare. Domnul preşedinte nu şi nu! „Cum să-l pun eu pe acela care-a scăpat de puşcărie la PECO!”. Nu ne lăsăm şi-i tot solicităm până ce, domnul preşedinte cade la pace. „Bine, măi, dacă ţineţi atâta, îl voi propune. Cu o singură condiţie. Dacă renunţă să candideze profesorul Ion Pavel, pe atunci preşedintele organizaţiei PSD Peştişani.” Pe Ionel Pavel l-a rugat să se dea la o parte, şi lămurit tot Jean Brâncuşi. Şi uite-aşa, subsemnatul se face părtaş la o ascensiune ilegală. Nu aveam de unde şti că omul nu merita. Povestea aceasta am mărturisit-o, într-o şedinţă a Consiliului Local Peştişani, şi într-un acces de sinceritate, domnul Ion Poenaru, a recunoscut. Era şedinţa în care se discutase şi votase darea afară a consilierului local prof. Ionel Pavel din rândul consilierilor. Avusese grijă acelaşi răzbunător Ion Poenaru să-l sape, să-i ia locul în fruntea organizaţiei PSD Peştişani, trecându-l vicepreşedinte. Iar la şedinţa când l-a dat afară din PSD pe vicepreşedintele său prof. Ion Pavel, directorul Şcolii Generale Peştişani, nici măcar nu-l invitase să se apare. Chit că alte sancţiuni pe linie de partid nu avea! Cum s-ar zice, la aruncat ca pe-o măsea stricată pe acela care-i uşurase drumul spre funcţia de viceprimar al comunei Peştişani.

Candidatura unui penal, contribuţie la eşecul PSD!

Se pare, dacă ar fi să-i dăm crezare însuşi preşedintelui director general al Obştei Peştişani, Ion Poenaru, că la acea vreme nu terminase cârcotele cu (ne)cazul PECO. De care, tot el s-ar fi lăudat că l-a scăpat, adică i-ar fi albit cazierul un colonel de poliţie, originar, ca şi domnia sa, tot din satul Boroşteni, comuna Peştişani. Care, îndrugă el, când îl ia apa, l-ar fi uşurat de câteva miliarde. Mă rog, nu ştim dacă-i chiar aşa, dar ceva se leagă. Se mai spune că de frica unor urmări nu tocmai favorabile ar fi divorţat taman ca să-i rămână totul soţiei, la o adică. La ceas de grea cumpănă. Cum noi nu-i dorim păcătosului. Şi ca o completare, să amintim că, după ce s-a văzut cu saci-n căruţă, ca viceprimar, primul cu care s-a certat este consilierul local Jean Brâncuşi! Ca încă o dovadă a marelui caracter de care dă dovadă Domnul POE!

Oricum, la o vreme făcuse rost de o hârtie cum că ar fi avut cazierul alb, dar aceasta a durat o lună de zile, întrucât în Dosarul 6212/2005 apare iarăşi ca pârât şi se alege cu o amendă penală, printr-o sentinţă rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2009/5.12.2005. Ceea ce înseamnă că şi la alegerea sa ca preşedinte director general al Obştei Peştişani, una dintre cele mai mari din ţară, tot nu avea dreptul să candideze la o funcţie de conducere.

(Va urma)

Ion Predoşanu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here