Marin Arcuş – o minte luminată a Rădineştilor, un nume cu renume printre gorjeni

413

Deşi am fost colegi la Şcoala Pedagogică Mixtă din oraşul Craiova, pe Marin Arcuş, care era cu un an în urma noastră, l-am cunoscut îndeaproape la una din şedinţele de cerc pedagogic, la Liceul Pedagogic din Tg.-Jiu,  azi, Colegiul Naţional „Spiru Haret”, când, după noua împărţirea adiministrativă, 1968, Rădineştii treceau de judeţul Gorj.
La cercul cu pricina, noul venit în colectivitatea noastră profesorală a ţinut o comunicare ce ne-a surprins pe toţi; privirile se încrucişau admirativ producând o adevărată revelaţie. Înalt, un blond reuşit, cu ochii albaştri, cu linii armonioase ale trupului, un tip charismatic, cu faţa mereu surâzătoare, o privire blândă, prietenoasă. Aşa l-am cunoscut. Mai târziu, aveam să constat că inteligenţa şi nobleţea de caracter trăiau în bună armonie cu trupul.
Pe parcursul său şcolar, s-au statornicit două mari pasiuni: muzica şi literatura, care îşi găsesc împlinirea prin continuarea studiilor la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” Bucureşti, apoi Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii Bucureşti. Deşi, prin cele două specialităţi, putea să ocupe o catedră chiar şi în Capitală, a ales să vină „la obârşie, la izvor”, în Rădineştii săi de baştină.
Ca profesor de limba şi literatura română şi muzică, Marin Arcuş este omniprezent în viaţa satului, în activităţile rădineştenilor, este animatorul tuturor activităţilor culturale, conduce Corala dănciuleşteană cu care  obţine premii şi menţiuni, înfiinţează cu ajutorul elevilor, al cadrelor didactice şi al bătrânilor Muzeul Satului Rădineşti, organizează şi conduce acţiunea de sărbătorire a unei jumătăţi de mileniu de la prima atestare documentară a Rădineştilor, prilej cu care a lansat monografia satelor de moşneni, în manuscris, şi a înfiinţat Societatea Cultural-Ştiinţifică „Rădineşti-Gorj” al cărei preşedinte este şi în prezent. Este redactor-şef al revistei „Interfluvii”, cu apariţie anuală, înregistrată la Biblioteca Academiei Române.
Răsplata muncii sale tenace nu întârzie să apară: Premiul Spiritualităţii Gorjene pe anul 1997, acordat de Inspectoratul pentru Cultură Gorj, Diploma de Excelenţă acordată de Consiliul Judeţean Gorj şi Centrul Judeţean al Creaţiei Populare Gorj, 2003, Trofeul şi Premiul de Excelenţă al CJCPCT Gorj, 2007, iar la Aniversarea a 45 de ani de la înfiinţarea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradişionale Gorj, 2013, i s-a acordat un ÎNSCRIS pentru „spiritul de colaborare şi contribuţie fundamentală la viaţa culturală a localităţii”.
Marin Arcuş, cu nume predestinat (profesor de muzică), face intensă curte slovei scrise, cochetează cu scrisul mai întâi printr-o activitate publicistică în diverse cotidiene sau reviste, iar debutul editorial are loc în anul 1997 cu lucrarea monografică „Sate de moşneni la izvoarele pârâului Plosca”, Editura Centrului Judeţean al Creaţiei Gorj, urmează scrierea „Graiul locuitorilor din Rădineşti-Gorj” la Editura Scrisul Românesc din Craiova, cu o prefaţă de profesor universitar Dumitru Ivănuş, o monografie lingvistică întocmită cu rigorile specialistului, prin care îşi pune în valoare cunoştinţele sale de fonetician, fonolog şi gramatician. Următoarea carte, „Ipostaze”, 2008, Editura Scrisul Românesc, Craiova, cuprinde eseuri despre literatură şi artă, despre muzică şi muzicieni, probleme de limbă, unele creaţii poetice, recenzii şi medalioane despre figurile unor intelectuali din rândul rădineştenilor.
„Drum prin veremuri”, Editura Sitech, Craiova, 2011, este o carte de memorialistică în care autorul prezintă in extenso viaţa sa, pornind de la ascendenţii săi, continuând cu anii copilăriei, anii de şcoală şi studenţie, dascăl şi director de şcoală, sfârşind cu realizările în plan profesional, cultural şi obştesc. Este drumul parcurs de Marin Arcuş prin hăţişurile vieţii, de la copilul inteligent, sagace, plecat din lumea satului la şcoli mai înalte din Craiova şi Bucureşti, pentru a ajunge domn, şi până la intelectualul select, rasat, autor al mai multor cărţi. În colaborare, publică la Editura Sitech din Craiova, 2012, „Monografia Şcolii Gimnaziale „Cornelius Radu” Rădineşti. Prolificul autor, Marin Arcuş, cu neastâmpărul său de publicist, ca o poruncă a lăuntricului, încredinţează tiparului cartea „Oameni & întâmplări”  cu subtitlul „Temă cu variaţiuni”, cuprinzând eseuri, reportaje, medalioane, note de călătorie şi proză scurtă în care realitatea se interferează cu ficţiunea.
arcus1Unul din medalioane este dedicat remarcabilului om politic, Gheorghe Tătărescu (1886-1957), de sorginte gorjeană, fost premier al României în două rânduri în anii imediat premergători celui de Al Doilea Război Mondial. Venit în vizită pe meleagurile Rădineştilor să vadă la faţa locului fenomenul natural de deplasare a unui treren, punând în pericol viaţa oamenilor, s-a interesat de traiul acestora, mărinimos, a donat sume de bani celor nevoiaşi şi pentru terminarea construcţiei localului de şcoală din sat. Autorul insistă asupra îsuşirilor superioare ale acestui mare bărbat de stat. Alte două medalioane privesc două personalităţi avute la inima autorului: George Bălan, renumitul muzicolog amintind de relaţia mentor-discipol de la Conservatorul bucureştean, despre corespondenţa purtată în timp cu acesta şi Haralambie Bodescu, un foarte bun amic, renumit profesor şi manager, om de aleasă omenie, cu un nobil caracter, un înzestrat poet şi publicist, autorul unor cărţi, care, din păcate, a intrat prematur în împărăţia lui Hades. În alte medalioane, creionează profilul muzicianului părinte-profesor doctor Alexie Al. Buzera, coleg şi prieten de peste o jumătate de veac şi pe cel al avocatului de Argeş, Dumitru Bădescu, originar din Rădineştii Gorjului, plecaţi, prematur, în veşnicie. Dovedindu-se un autentic documentarist, Marin Arcuş aduce elemente noi în legătură cu evadarea lui Gheorghiu Dej din Lagărul de la Tg.-Jiu, aflând din surse directe, de la omul de serviciu al Şcolii Primare Seaca, pe atunci secretar de partid (1957) şi de la Radu  Gh. Vasile, zis Goangă, din satul Obârşia (1976). Ambii au povestit despre scurte popasuri ale evadatului din noaptea  de 13-14 august 1944, ajutat fiind de oameni politici,  subofiţeri din lagăr şi intelectuali, printre alţii, Mihail Roşianu, Ion Modoran, Constantin Chiată, preotul Ion Marina din Râmnicu-Vâlcea. Autorul insistă asupra unor aspecte social-politice din România postbelică, cu referire la comuna Rădineşti şi împrejurimile acesteia: torturarea unor persoane pentru neachitarea cotelor obligatorii aşa cum este cazul preotului Radu I. Gheorghe din satul Bibuleşti, despre omniprezenta Securitate cu unii angajaţi fără niciun Dumnezeu, despre dizidenţii politici care au înfundat temniţele comuniste sau desfiinţarea satului tradiţional, prin înfiinţarea G.A.C.-urilor! Erau vremuri când ininteligenţa, să nu zicem prostia, considerată de I.D. Sârbu „cel mai periculos duşman” era ridicată la rang de valoare. În legătură cu aceasta, Schiller afirma: „Cu prostia  chiar şi zeii se luptă zadarnic” Din păcate, prostia inteligentă, dacă ne este permisă sintagma oximoronică, descurcăreaţă, smecheră îşi face loc  şi în zilele noastre. În alte proze, autorul înfăţişează oameni şi întâmplări din vremurile de altădată, despre boierul Ilie Bibulescu, „un om cu mare trecere” care-i ajuta pe săraci şi era iubit de consăteni sau despre învăţătorul Alexandru Pârvulescu. „Periplu moldav” şi „Et in Paris ego” reprezintă note de călătorie, prin care autorul se lasă cuprins de frumuseţea naturii, îndeosebi a celei montane, a locurilor vizitate, receptarea frumosului natural îşi găseşte valorificarea artistică cu talent de scriitor descriptiv; sub pana lui, frumosul natural este transfigurat în frumosul artistic. În alte scrieri („Un evadat”, „Comoara”), realitatea este transfigurată în ficţiune,   reuşind să creeze permanent  impresia de autenticitate a faptelor. Emoţionante pagini ne oferă proza „Un evadat” în care se narează despre peripeţiile sergentului Nicolae Ionescu, prizonier, care evadează din lagăr, prietenia aproape omenească dintre el şi calul Mirciulică, întâlnit în pusta rusească, salvatorul evadatului, capătă valenţe psihice şi fizice amintind de baladele şi basmele noatre populare. Demne de remarcat sunt îmbinarea modurilor de expunere literară, individualizarea acţiunilor şi a personajelor prin detalii care particularizează şi nuanţează mişcările, gesturile şi întreaga viaţă sufletească, aplică  cu uşurinţă registrele limbii, aspecte ale limbii vorbite (oralitatea). Plecând de la ideea că un popor care nu-şi cunoaşte trecutul este ca un copil care nu şi-a cunoscut părinţii, Marin Arcuş a fost preocupat permanent de istoria Rădineştilor, mărturii ale trecutului acestei localităţi sunt documentele aflate  în Secţia istorică a muzeului. Cercetător laborios, s-a aplecat cu sfinţenie asupra arhivelor, a documentelor de familie, a consultat bătrânii despre legendele care circulau prin sat. Bun cunoscător al unităţilor frazeologice, integrează, cu abilitate, în context, vocabule, sintagme, idei, maxime sau cugetări, îndeosebi din limba latină. Prin urmare, profesorul cu dublă specialitate (muzică şi limba română), în prezent pensionar, animatorul cultural, documentaristul, publicistul, reporterul şi prozatorul,  toate aceste faţete ale activităţii sale se regăsesc în personalitatea lui Marin Arcuş, un intelectual autentic, cu o permanentă verticalitate, dovedind în toate împrejurările modestie, solicitudine şi corectitudine.
Constantin E. Ungureanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here