Maria, Regina României (1875-1938)

349

Cum se ştie, ultimul domn al Ţărilor Române a fost Alexandru Ioan Cuza care, în scurta lui domnie (1859-1866) a contribuit decisiv la modernizarea statului român sub toate aspectele vieţii social-economice, culturale şi politice.

După această perioadă au urmat regii României ( Carol I, mai întâi domn până în 1880, Ferdinand I, Carol al II-lea şi Mihai I). Deşi i-a ajutat în august ´44, comuniştii l-au forţat să abdice  pe regele Mihai în anul 1947, luând calea pribegiei, dar revenind în ţară după evenimentele din anul 1989, atât el, cât şi regina Ana, la o vârstă destul de înaintată.
Demn de reţinut este şi faptul că regina Elisabeta şi regina Maria au jucat un rol important în viaţa social-politică şi culturală a României.
Principesă de coroană şi a doua regină a României, soţia principelui de coroană şi ulterior rege al României, Ferdinand I de Hohenzollern, mamă a regelui Carol al II-lea, regina Maria s-a născut cu numele Maria Alexandra Victoria de Saxa Coburg şi Gotha, fiind nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii şi a ducesei Maria, unica fiică ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
După eşecul iubirii cu Elena Văcărescu, în anul 1892 Ferdinand, principele moştenitor al tronului României se căsătoreşte cu principesa Maria. În anul 1914 devine regina României. A urmărit constant întărirea legăturilor  dintre România şi Marea Britanie având reale calităţi diplomatice în apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale, susţinând alianţa cu Antanta în vederea  realizării statului naţional unitar român.
Pe timpul războiului, l-a însoţit pe rege în Moldova, iar ca soră de caritate a îngrijit răniţii în spitalele militare, fapt pentru care a fost numită „mama răniţilor”. Regina Maria a condus şi organizat spatele frontului; a aprovizionat cu strictul necesar, preluând ajutoarele venite din Rusia, medicamente şi alimente trimise de ţar şi de rudele Reginei din familia imperială de la Petersburg. S-a ocupat zi de zi cu amenajarea spitalelor (aproximativ 20 în Iaşi) şi cu supravegherea lor permanentă. Miile de răniţi sosiţi de pe front trebuiau cazaţi pentru a nu muri, în primul rând, de foame. A participat la campania diplomatică pentru recunoaşterea internaţională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale cu suveranul englez, preşedintele S.U.A, preşedintele Franţei George Clemanceau şi alţi reprezentanţi de marcă europeni.
După moartea lui Ferdinand şi venirea pe tron a fiului său Carol al II-lea (1930), acesta a îndepărtat-o pe mama sa din viaţa politică, obligând-o să trăiască într-un fel de exil la Balcic şi Bran.
Cum se ştie, după Al Doilea Război Balcanic, Cadrilaterul a intrat în componenţa statului român. Aici, regina Maria începe în anul 1928 construcţia castelului de la Balcic, castel de vis, cuib de linişte şi regăsire într-un peisaj deosebit de pitoresc în legătură cu care regina Maria a lăsat un emoţionant testament.
„Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş, lângă iubitul meu soţ, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată pe lespezile bisericii  ce am clădit-o pe malul Mării Negre, în Cadrilater”.
La Balcic, Miliţa Pătraşcu a realizat un bust Regina Maria.
Demn de menţionat este şi faptul că în perioada Micului regat (1913-1918), cât mai ales în perioada României Mari (1918-1940), Balcicul a fost o adevărată Meca pentru artiştii şi oamenii de ştiinţă români. Deoarece o parte însemnată a populaţiei erau români, încă din anul 1850 au existat şcoli în limba română cu o Societate pentru cultură şi ştiinţă, iar în anul 1926 s-a înfiinţat  Universitatea liberă „Coasta de Argint” unde au conferenţiat alese personalităţi culturale ale României. Universitatea edita revista „Coasta de Argint” în limbile română, bulgară şi turcă.
Înlăturată chiar de fiul său Carol al II-lea din viaţa publică, cum am mai spus, bolnavă fiind s-a tratat la diferite sanatorii din Europa. Moare la Pelişor în anul 1938, la vârstă de 63 de ani.
După dorinţa reginei Maria, inima acesteia, de 561 grame, a fost formolizată şi aşezată într-o casetă de argint, decorată cu 307 pietre preţioase, înfăşurată de fiii săi Carol şi Nicolae în drapelele României şi Angliei şi depusă în biserica Stella Maris din grădina palatului de la Balcic, pe litoralul Mării Negre, din Cadrilater.
Prin Tratatul de la Craiova din anul 1940, semnat de Ion Antonescu, Cadrilaterul a fost retrocedat Bulgariei. Atunci inima reginei a fost adusă de principesa Ileana la Castelul Bran,  iar în anul 1965 la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.
În acest spaţiu de patrulater a existat cetatea şi oraşul Silistra în legătură cu care atunci s-a iscat un cântec patriotic interesant.
Fa Silistră, fa crăiasă
Găteşte-te de mireasă,
Că ţi-aduc logoditor
Steagul nostru tricolor.
……………………………….
Ca şi predecesoarea sa, regina Elisabeta, regina Maria a fost o iubitoare şi colecţionară de artă, susţinând o serie de personalităţi artistice şi literare cu burse şi bani. Este autoare a unor interesante scrieri memorialistice, precum şi a unor poveşti şi versuri pentru copii.
Personalitate complexă şi puternică, regina Maria a fost supusă unor campanii denigratoare sistematice din partea Puterilor Centrale şi a autorităţilor comuniste.
Constantin Argetoianu, unul dintre criticii constanţi şi nemiloşi ai reginei sintetizează în câteva cuvinte rolul şi locul reginei Maria pe care-l ocupă în istorie.
„Oricâte greşeli ar fi făcut regina Maria, înainte şi după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va aşeza în istorie la loc de cinste.
O găsim în tranşee printre combatanţi în rândurile înaintate, o găsim în spitale şi în toate posturile sanitare printre răniţi şi bolnavi. (…) Nu a cunoscut frica de gloanţe şi de bombe cum nu a cunoscut teama şi scârba de molimă sau nerăbdarea  provocată de dorinţa de a fi bine.
Regina Maria şi-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităţii sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării şi ridicării moralului acelora care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta ţării şi a poporului său. (…) Se poate afirma că în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspiraţiile cele mai înalte ale conştiinţei româneşti.
Prin politica sa faţă de Primul Război Mondial, regina Maria s-a aşezat ca o ctitoriţă a României întregite şi ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naţionale”.
(C. Argetoinu, Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri)
Interesant este faptul că regina Maria îl însoţea pe Ferdinand în diferite acţiuni. În anul 1919, când  ungurii, ignorând Tratatul de la Trianon, sub comanda lui Bela Kun, încurajaţi de ruşi,  au vrut să cucerească Ardealul, ostaşii români au dat o lecţie usturătoare urmaşilor lui Arpad, ajungând cu ei la Budapesta unde, pe Parlamentul Ungariei au arborat tricolorul şi o opincă drept ripostă la tendinţa lor de expansiune şi la faptul că ei, ungurii, socoteau pe români „opincari şi mămăligari”.
Imagini din Arhiva fotografică românească cu anume semnificaţii din epocă arată pe Ferdinand şi regina Maria primiţi la Budapesta, defilarea armatei române prin faţa ungurilor ocupaţi la Bekes Csaba şi apoi trecerea armatei, a suveranului şi a reginei la Careii Mari, la Oradea şi alte oraşe în care regele decorează ostaşii şi ofiţerii români care s-au acoperit de glorie în lupta împotriva tendinţelor de ocupaţie a ostaşilor lui Bela Kun care, până la urmă, a sfârşit tragic la Moscova.
Războiul a durat nouă luni, cu pierderi umane şi materiale însemnate.
Dacă primul rege, Carol I şi regina Elisabeta au avut un singur copil, o fată care a murit la vârstă fragedă, cuplul princiar şi regal Ferdinand şi Maria au avut şase copii din care unul, prinţul Mircea a murit tânăr. Primul lor copil a fost principele Carol (1893), apoi principesa Elisabeta (1894), Maria (1900), Nicolae (1903), Ileana (1909) şi Mircea (1913).
Carol al II-lea, un rege controversat şi puţin cam mult aventurier, va face obiectul unui articol viitor. Ceilalţi urmaşi au avut destinele lor regale în diferite ţări ale Europei.
Regina Maria îşi adora copiii. „Copiii mei erau punctul central al vieţii mele. Femeile din rasa mea sunt mame pătimaşe şi nu ne putem închipui lumea fără copii. Toată munca, toată străduinţa şi năzuinţa noastră  n-au alt ţel decât a-i modela potrivit idealului nostru de a-i face fericiţi şi de a le pregăti un viitor frumos”.
Pentru activitatea sa pusă în slujba ţării şi a neamului a primit un număr de 12 ordine şi medalii, între care: Marea Cruce a Ordinului Coroana României, Marea Cruce a Ordinului Carol I, Legiunea de Onoare a Franţei, membră a Academiei de Belle-Arte a Franţei, apoi ordine ale Italiei, Marii Britanii, Serbiei, Spaniei ş. a.
Istoria consemnează diferite aspecte privind viaţa privată a reginei Maria care a cam dublat pe Ferdinand cu care, nu o dată, a avut discuţii aprinse. Ea, regina Maria, ca nimeni alta, a simţit, în viaţa ei, nevoia unor noi senzaţii erotice.
Relaţii extraconjugale cu Gh. (Zizi) Cantacuzino din suita princiară, idilă tolerată de Ferdinand, în legătură cu care R.M. însăşi spune: „Este adevărat ce se insinuiază. Cantacuzino mă iubeşte. Mi-a mărturisit. Ne-am plimbat împreună prin păduri. Este deja prea mult, e adevărat, dar asta a fost tot”.
Fiica sa, principesa Maria, ar fi fost făcută cu Zizi Cantacuzino. A avut o aventură cu „prinţul alb”, Barbu Ştirbei, administratorul general al Domeniilor Coroanei. Se presupune că acesta ar fi tatăl celor doi copii: Ileana şi Mircea. Idila cu Joe Boyle, colonel canadian de la Crucea Roşie. Din relaţia cu principele Boris al Rusiei, s-a născut principesa Maria devenită regina Iugoslaviei. Relaţia cu prinţul Serbiei şi altele.Patriarhul Miron Cristea, în discursul său la moartea reginei în anul 1938 afirma: „În tot cazul, se va putea spune că a fost o femeie care şi-a trăit viaţa intens”.
Cum am mai spus, o altă latură a vieţii şi activităţii sale a fost  domeniul artei şi literaturii din care cităm câteva titluri: Poveste în umbră şi lumină (1921), Regina cea rea (1916), Povestea unei regine triste (1918), Sămânţa înţelepciunii (1925), Păsări fantastice pe albastrul cerului (1928), Copila cu ochi albaştri (1931).
A scris, de asemenea, un număr însemnat de note şi articole în limba română,  engleză şi franceză.
Personalitate complexă, regina Maria rămâne în istoria poporului român ca o adevărată eroină care, deşi de sânge englez şi rus, a fost un român adevărat, ataşat trup şi suflet cauzei şi idealurilor nobile ale României moderne.
Documentar de prof. Marin Arcuş

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here