Este pensionară, care a intrat din 5 mai 2014 în vârstă de 90 ani. Am găsit-o în staţia de autobuze în Tg. Cărbuneşti, aşteptând cursa care mergea în satul Zorleşti s-o ducă la destinaţie.
N-am văzut-o de zeci de ani, dar după fizionomie am recunoscut-o şi am întrebat-o: „Sunteţi doamna Maria Butaru?, la care ea răspunde da! Cine e această Maria Butaru? Este o femeie de statură scundă, dar foarte lucidă, inteligentă şi bună gospodină, mărturisindu-mi că are animale şi le îngrijeşte împreună cu soţul său, Butaru Ion în ciuda anilor de bătrâneţe ce-i are. Este abonată la Gorjeanul de când se ştie şi e pusă la punct cu toate ştirile la zi din acest cotidian independent. Doamna Maria Butaru se numea înainte de căsătorie Jianu Maria, născută în Bengeştii-Gorjului, unde a copilărit, iar după aceea a venit în comuna Zorleşti ca salariată, căsătorindu-se cu Butaru Ion, silvicultor. Fiind o femeie inteligentă şi bună gospodină, sătenii din comuna Zorleşti, aşa se numea comuna înainte de 1968, au ales-o preşedinta Consiliului Popular, fiind mereu realeasă până la comasarea comunei, trecând de comuna Prigoria.
În timpul cât a fost preşedintă a electrificat comuna în anul 1962, aducând lumina de la satul Cârligei, comuna Bumbeşti-Piţic, caţiva kilometri peste deal, când nici vorbă nu era de electrificarea comunelor. Stâlpii de lemn pentru electrificare i-a procurat din pădure ajutând-o ing. şef al Ocolului Silvic Novaci, Răţoi, bineînţeles cu bani încasaţi din aşa-zisa autoimpunere a cetăţenilor. În acelaşi timp a ridicat un local de şcoală, un local pentru primărie şi alte lucruri care erau necesare la nivelul comunei, care astăzi îşi au utilitate mai mult sau mai puţin, pentru că oamenii satelor s-au împuţinat luând drumul spre oraşe sau în străinătate şi ele încep să se deterioreze. Materialele care nu puteau fi făcute pe plan local se aduceau de la O.R.A.D. Craiova. A umblat inimoasa preşedintă după ele la Craiova, dormind prin gară în sala de aşteptare şi ziua şi noaptea până le expedia la destinaţie. Iar în comună o prindea seara printre cetăţeni şi dimineaţa la orele 5 la porţile lor pentru mobilizare fie cu braţele, fie cu atelajele la lucrările ce se desfăşurau în cadrul comunei. Îşi neglija problemele personale, pentru a face ceva pentru comună, lucru care s-a văzut şi se vede şi astăzi, ce a lăsat în urmă. Vorbea foarte frumos cu cetăţenii şi le rezolva problemele care le aveau pe suflet, bineînţeles în spiritul legii.
Era înconjurată de oameni de mare valoare , care-i dădeau tot sprijinul, cum ar fi: fraţii Vlădoiu(Gică, Dumitru şi Ion), Gorgotă Constantin, contabilul Sfatului Popular, Oprişan Vasile agent veterinar, Lunceanu Aurel, casier comunal, împreună cu copiii săi(Costel şi Ghiţu), nora sa Angelica Lunceanu asistentă medicală, Firuţă Lunceanu, Ratcu Vasile, comerciant, Sandu Văileanu, Guluţă Vintilescu, Milică Popescu, Necşoiu Petrică, Şarpe Mitică, Vlădaia Grigore, Terentea Trincă Nicolae, Sandu Cristescu, familile Butaru Lărgeanu Nelu, şofer şi nu în ultimul rând Constantin Lărgeanu, Zis „Teie” care era angajat la ITA Tg. Cărbuneşti şi transporta muncitorii minei Albeni, de la Albeni la Zorleşti, toate schimburile de zi şi de noapte, în plus aveau noroc şi salariaţii navetişti care făceau naveta de la Albeni la Prigoria şi invers. Lista ar putea continua şi cu alţii…
Nu înainte de a încheia, vreau să scot în evidenţă că din acest sat s-au ridicat oameni de mare valoare: Nelu Filipoiu de la Radio România Bucureşti, participant la revoluţia din anul 1989, dr. Ilieşi Ionel, ortoped la Spitalul Tg. Jiu, dr. Clipici Nicolae, ginecolog la Spitalul Rovinari, dr. Bondoc Constantin, medic la Arad, prof. Văileanu Ion, profesor la Tg. Jiu, Cârligeanu Olguţa, farmacistă în Bucureşti, căsătorită cu dr. Mircea Militaru medic veterinar şi alţii.
Şi în mod deosebit aş remarca familiile de învăţător Cârligeanu Gh. şi Florila Mazilu Emil cu soţia sa Mazilu I., care toţi patru au pus bazele învăţământului în satul Zorleşti, fosta comună Zorleşti.
Din toţi care i-am menţionat până acum mai trăiesc o parte, alţii au trecut în lumea veşnică. Dumnezeu să-i aşeze acolo unde este mai bine. Iar ca încheiere aş reveni la Butaru Maria care a fost şi este la aproape 90 de ani, sănătoasă şi energică, meritând să fie declarată cetăţean de onoare al comunei Prigoria, pentru tot ce a făcut în activitatea ei. Merită maxima din limba latină „Mens sana in corpore sano”, tradus ar însemna „O minte sănătoasă în corp sănătos”.
P.S. În fiecare an în ultima duminică din luna august au întâlnire fiii satului Zorleşti.
Dr. I. Trancă, pensionar
