După ce în prima zi a anului, 1 ianuarie 2025, l-am sărbătorit pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadochiei, pe 25 ianuarie a.c., pe Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului, şi, pe 27 ianuarie 2025, pe Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur(Aducerea moaştelor sale), iată că Biserica noastră drept măritoare îi sărbătoreşte, pe 30 ianuarie, laolaltă, pe acesti mari dascăli şi ierarhi ai creştinătăţii.
Cum a apărut sărbătoarea Sfinţilor Ierarhi
În secolul al XI-lea s-au reactivat cu putere la Constantinopol dispute mai vechi legate de întrebarea „care dintre Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur ar fi cel mai mare?” Cum aceste discuții aprinse nu mai încetau, Bunul Dumnezeu a îngăduit ca cei trei ierarhi să-i apară sfântului Ioan Mauropous, episcopul Evhaitelor (Ioan Evhaitul- 14 iunie sau 5octombrie în calendarul creştin ortodox), în anul 1084, și i-au spus că ei trei sunt egali în fața lui Dumnezeu: „Nu este nici o separare și nici o dezbinare între noi”. Astfel, sfântul Ioan Mauropous a ales data de 30 ianuarie ca zi de prăznuire comună. Aceasta a fost primită de toți, iar disputele în această privință s-au stins în capitala imperiului bizantin.
Ocrotitori ai intituţiilor de învăţământ teologic
Sfinții Trei Ierarhi sunt considerați ca fiind ocrotitori ai învăţământului teologic de la noi.Acest lucru a fost hotărât încă din anul 1936 la Atena la Congresul Facultăţilor de Teologie din spaţiul ortodox european. Multe biserici din întreaga lume, de la orașe sau de la sate, au hramul Sf. Trei Ierarhi. În România, printre cele mai vestite lăcașuri cu acest hram se numără Biserica ,,Sfinţii Trei Ierarhi“ din capitala Moldovei, Iaşi – cea mai frumoasă ctitorie a voievodului Vasile Lupu, o adevărată o bijuterie arhitectonică – și Catedrala Mitropolitană din Timişoara, cel mai înalt lăcaş de cult ortodox din România (90 de metri).
Sfinţii trei ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, modele de comuniune, prietenie şi dragoste faţă de Dumnezeu
”Pe acești trei luminători mai mari ai dumnezeirii cei întreit strălucitoare, pe cei ce luminează lumea cu razele dumnezeieștilor învățături, pe râurile înțelepciunii cele cu miere curgătoare care adapă toată făptura cu apele cunoștinței de Dumnezeu, pe Marele Vasile și de Dumnezeu cuvântătorul Grigorie, împreună cu slăvitul Ioan, cel cu limba și cu cuvintele de aur, toți cei iubitori de cuvintele lor, adunându-ne cu cântări să-i cinstim; că aceștia Treimii pururea se roagă pentru noi”
Sfântul Vasile cel Mare
Sfântul Vasile cel Mare a fost totodată păstor al mirenilor, dar şi mare îndrumător al călugărilor. Cele mai vestite cuvântări ale lui, din amvon, sunt tâlcuirile la Cartea Facerii şi tâlcuirile la Cartea Psalmilor. Cât priveşte rânduielile date de el călugărilor, acum 16 veacuri, ele dăinuiesc şi astăzi. Vrednic de însemnat este locul pe care Sfântul Vasile îl dă muncii, alături de rugăciune, în viaţa călugărilor. Cu adevărat, învăţător al mirenilor, el uneşte cuvântul cu fapta, chemând pe cei bogaţi să sprijine aşezămintele creştine întemeiate de el pentru ajutorarea săracilor, a bolnavilor, a tuturor celor slabi şi neputincioşi din cetate. Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur s-au străduit şi cu înfrumuseţarea şi desăvârşirea Sfintei Liturghii din timpul lor, lăsând Bisericii Răsăritene cele două Liturghii care le poartă numele şi care se săvârşesc în Biserica Ortodoxă până astăzi.
Sfântul Grigorie Teologul
Sfântul Grigorie de Nazianz a folosit puterea cuvântului în chip minunat. Orator înnăscut, poet şi mare teolog, Sfântul Grigorie şi-a câştigat renumele de „Cuvântătorul de Dumnezeu”, adică „Teologul”, tălmăcind pe înţelesul oamenilor din timpul său, taina Sfintei Treimi. Chemat la Constantinopol, cetate care căzuse atât de mult în rătăcirea lui Arie, încât nu mai rămăsese în ea decât o singură biserică ortodoxă, biserica Învierii, după cinci ani de cuvântări în această biserică, starea lucrurilor s-a răsturnat şi în toată capitala nu mai era decât o singură biserică a adepţilor lui Arie, toate celelalte redevenind ortodoxe. Pentru aceasta a şi fost ales arhiepiscop al Constantinopolului. Puţini teologi au ajuns la înălţimea şi la adâncimea teologiei lui. Cele mai vestite dintre cuvântările lui sunt Cele cinci Cuvântări Teologice, ţinute de el în biserica Învierii din Constantinopol.
Sfântul Ioan Gură de Aur
În ceea ce priveşte pe Sfântul Ioan Gură de Aur, acesta a folosit amvonul mai ales pentru învăţarea mirenilor, chemându-i pe toţi, de la cei mai smeriţi, până la cei mai semeţi, la pocăinţă şi la milostenie, îmbărbătându-i şi dojenindu-i, dând ca pildă viaţa sa de nevoinţă, dar şi de dârză bărbăţie. A fost socotit cel mai iscusit predicator pe care l-a avut Biserica. Drept mărturie a cuvântărilor lui, el a lăsat Bisericii Tâlcuirea Evangheliei după Matei şi Tâlcuirea celor 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel. Tâlcuirile lui sunt o adevărată Evanghelie practică. În sfârşit, Sfinţii Trei Ierarhi s-au asemănat între ei şi prin slăbiciunea lor trupească. Toţi trei au avut o sănătate plăpândă, îndurând cu răbdare numeroase neputinţe şi boli. În slăbiciunea vasului lor trupesc sălăşluia însă tăria cea neasemănată a Duhului şi cuvântul lor era unit cu fapta. Împodobiţi cu asemenea daruri, Sfinţii Trei Ierarhi au fost mult cinstiţi în toată lumea creştină, dar mai ales în Împărăţia dreptcredincioasă de răsărit, atât de mult, încât, în chip neaşteptat, cinstirea lor a ajuns o pricină de dezbinare între credincioşi, la sfârşitul veacului al XI-lea şi începutul veacului al XII-lea, pe vremea când în Constantinopol cârmuia cucernicul împărat Alexie I Comneanul (1081-1118).
Sfinții Trei Ierarhi, stâlpii de aur ai teologiei
Iradiind sfințenie, chipul luminos al Sfintilor Trei Ierarhi străbate veacurile; prin călăuzirea harului, ei au realizat fericita sinteză între învățătura creștină și cultura clasică, între adevărul Sfintelor Scripturi și filosofie, între omilia creștină și retorică antică, înțelegând împreună cu Clement Alexandrinul că, pentru lumea păgână, filosofia s-a descoperit ca un alt Legământ. Astfel, cultura și educația epocii au fost puse în slujba credinței creștine.
Sfântul Vasile cel Mare, ,,mare dascăl al credinței ortodoxe, înțelept păstor al vieții bisericești, bun organizator al monahismului răsăritean și înoitor al al Liturghiei”, așa cum l-a numit Preafericitul Părinte DANIEL, deși a trăit numai 49 de ani, a făcut din întreaga sa viață o mărturisire a credinței autentice. Bunicii Sfântului Vasile supraviețuiseră persecuțiilor creștine cumplite din vremea împăratului Maximin, fiind numiți de bunul său prieten Grigorie, ,,mucenici ai propovăduirii tăcute”, căci ei așa gândeau: dacă Domnul, în Legea Veche, a izbăvit poporul său, cu atât mai mult pe ,,luptătorii bunei cinstiri”. Acolo, pe malul râului Iris, în locul unde se refugiaseră Macrina cea Bătrănă și familia ei, Vasile avea să adâncească rugăciunea, isihia și înflăcărarea pentru viața Bisericii.
Legătura Sf. Vasile cel Mare cu țara noastră
În cuvântul de laudă închinat marelui Vasile, Sfăntul Grigorie avea să spună: ,,Capadocienii nu au altceva mai caracteristic decăt statornicia în credință și dragostea sinceră pentru dogma Sfintei Treimi”. În același context, se cuvine să amintim legătura marelui ierarh cu țara noastră, Dacia Carpato-Pontică din acea vreme. Știm că Sfântul mucenic Sava de la Buzău, martirizat în anul 372, era rudă cu Sfântul Vasile cel Mare, care a cerut lui Iunius Soranus, guvernatorul militar al Scyțhiei Minor, să trimită moaștele Sfântului Sava în cetatea Cezareea din Capadocia. În același timp, Sfântul Vasile cel Mare s-a interesat de creștinarea goților din ținuturile daco-romane.
Ascetic și contemplativ, Marele Vasile nu a rămas indiferent la problemele lumii și nu s-a izolat, neglijând provocările veacului și rănile pricinuite de schime și erezii. ,,Trăirea creștină, îndemna el, să fie asumată cu smerenie, nu cu înfumurare și viclenie, ci în bună înțelegere și unitate”. Asta înseamnă să fii ucenicul lui Hristos!
Biserici în judeţul Gorj cu hramul Sfinţilor Trei Ierarhi
În judeţul Gorj există două lăcaşuri de cult ortodox aflate sub ocrotirea Sfinţilor ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur: biserica ,,Sfinţii Trei Ierarhi“, din satul Budieni al comunei Scoarţa, şi biserica ,,Sfinţii Trei Ierarhi“, din satul Dragoteşti, al localităţii cu același nume.
Să cinstim şi noi pe aceşti părinţi şi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, participând la Sfânta Liturghie în ziua sărbătorii lor, 30 ianuarie a.c., să le citim viaţa şi acatisul Sfinţilor Trei Ierarhi şi, mai ales, să le urmăm credinţa, faptele bune şi exemplul de viaţă în slujba lui Hristos, Dumnezeul nostru. Amin!
,,Ca cei ce ați fost la obicei întocmai cu Apostolii și lumii învățători,
Sfinţilor ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur,
Rugați-vă Stăpânului tuturor să dăruiască pace lumii
Şi sufletelor noastre mare milă“.
Stochiţoiu Marius