Marcel Budală, acordeonist, dirijor 1926 – 1989

1037

Marcel Budală (1926-1989) a fost unul dintre cei mai buni rromi acordeonişti din România: El s-a născut la Câmpina, în jud. Prahova, pe 6 iulie 1926 (mama era din partea de sud a României, iar tatăl său şi bunicii, se spune, veneau din părţile Moldovei).

După cum afirmă unii martori locali, se pare că tatăl lui Marcel Budală era născut într-un „sătuleţ”, Ciuciu, care se afla la Slobozia, în judeţul Ialomiţa („Când mergi spre Chiajna – Feteşti şi, curând, când ai trecut podul peste Ialomiţa, o coteşti spre stânga (pe un drum care pare a fi un cartier al oraşului Slobozia, fără indicatoare de semnalizare), pe acest drum, stradă, este un „sătuleţ – muzeu”, Ciuciu, care vorbeşte despre crimele comuniste. Este un „cătun” din bordeie săpate în pământ /…/, şi într-unul din ele era născut şi crescut tatăl lui Marcel Budală”. Mai mult, descoperim că în alt sat, de asemenea din judeţul Ialomiţa, Săveni – Sudiţi (lângă Platoneşti) nu departe de oraşul Ţăndărei, jud. Ialomiţa), se găsea casa acordeonistului Marcel Budală. Părerea noastră însă este că persoanele în cauză îl confundă, probabil, cu un alt instrumentist sau, este posibil, după perioada de la Câmpina familia să fi trecut o scurtă vreme şi prin Ialomiţa.
Domnul Constantin Budală, din Câmpina, ne spune în 30.12.2016: „Tatăl lui Marcel, unchiul meu, a fost Anton, care era frate cu tatăl meu, Mihai. Ei erau cinci fraţi şi veneau din Târgul leşilor. Unchiul Anton a venit aici, la Câmpina, să cânte şi s-a găsit cu viitoarea sa nevastă, care a fost cântăreaţă şi cântau împreună la restaurant. Au avut un băiat, pe Marcel. Mama lui Marcel a murit mai înainte de el, iar tatăl şi-a luat o altă femeie, pe doamna Mary, şi a locuit cu ea în cartierul Drumul Taberei, pe strada Odgonului. Marcel locuia în vecinătatea Gării de Nord. Când el a murit, în 6 ianuarie 1989, nu era voie să se dea de veste despre moartea lui, a fost tăinuită de către oamenii lui Ceauşescu, căci erau aproape zilele lor de naştere, a Elenei şi a lui Nicolae. După moartea lui Marcel, unchiul Anton a locuit la noi, la Câmpina, o lună, între lunile aprilie şi mai 1989”.
Ulterior, la Bucureşti, între 1933-1940, Marcel Budală a învăţat să cânte la pian (însuşi tatăl lui cânta la pian!) şi apoi a trecut la acordeon. A fost luat după aceea la Teatrul „Alhambra” din Bucureşti, din anul 1945, interpretând cântece româneşti. De asemenea, după terminarea liceului (în 1946), este cooptat în diverse formaţii, de pildă, a cântat în Orchestra de Muzică Populară Românească a Radioteleviziunii, începând cu anul 1949.
Prin 1957, Marcel Budală cântă la Restaurantul „Dezrobirea” din Ferentari. Timp de patruzeci de ani Marcel Budală, Ilie Udilă (m. 2002), Vasile Pandelescu (m. 2004), Fărâmiţă Lambru (m. 1974) erau cei mai buni şi mai iubiţi acordeonişti din România. Marcel Budală a întreprins multe turnee prin ţară, dar şi în alte ţări, ca: Bulgaria, Franţa, Germania, Israel, fosta Iugoslavia ş. a.
Marcel Budală studia mult, învăţa tot timpul din folclorul altor minorităţi, din toate zonele folclorice. De asemenea, el cânta nu numai muzică românească, cântece lăutăreşti, dar şi alte genuri sub bagheta dirijorilor Victor Predescu, Constantin Mirea, Radu Voinescu, Marius Olmazu, Paraschiv Oprea, Nicu Stănescu, Ionel Banu ş.a., cumulând cel mai mare număr de discuri înregistrate. Bolnav, Marcel Budală a cântat până la moartea sa, până pe 6 ianuarie 1989. Ziarul „România liberă” anunţa, după câteva zile, foarte pe scurt, moartea acestuia.
„Era un singuratic, nu a avut familie. Locuia pe lângă Gara de Nord. Dar, el şi llie Udilă erau amândoi „firme”. Nu există cineva să nu fi auzit de aceşti doi virtuoşi instrumentişti” – ne-a declarat recent instrumentistul şi impresarul Felician Golea. O vreme, el s-a aflat repauzat la Cimitirul „Sf. Vineri” în parcela 16 bis.
Prof. pensionar, Teodor Voicu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here