Manipularea – armă politică

636

Manipularea este una dintre cele mai diabolice arme folosite de serviciile de spionaj și dezinformare încă din cele mai vechi timpuri, și mai ales în zilele noastre când a ajuns la o asemenea perfecțiune încât nu mai înțelegi deosebirea dintre adevăr și fals. Ea este pusă la dispoziția politicienilor sau a unor oameni de afaceri care pot să suporte costurile, de obicei mari, ale intrigilor cu care se acționează pentru realizarea planurilor de manipulare menite să le rezolve interesele pe care aceștia le au. Cei care o folosesc fac din alb negru și din negru alb așa cum bine remarca cu tristețe marele bard al neamului nostru, Mihail Eminescu, dar în același timp un atent observator al vieții politice din vremea sa, care în vasta publicistică pe care a avut-o a reușit să dezvăluie nenumărate intrigi și minciuni țesute temeinic de cei interesați, și mai ales de cei care dușmăneau poporul român folosind toate vicleșugurile pentru a-l oropsi și mai ales pentru a distruge visele de libertate și de unitate națională pentru care luptau o parte din intelectualii și oamenii politici ai vremii în care a trăit poetul. Manipularea urmărește schimbarea imaginii unei țări, a unui popor sau a unei personalități în scopul dorit de cei care se servesc de acest instrument dezgustător urmărind să inoculeze în rândul maselor înfățișarea dorită de ei. Ea urmărește totdeauna un scop și presupune costuri financiare, și mai ales cheltuieli uneori uriașe de energie și de forțe implicate în creionarea tabloului pe care și-l propun. De regulă în spatele acestei acțiuni se află lideri politici, guverne sau grupări care dispun de bani și vor să-și păstreze supremația într-o zonă sau alta a lumii, cum ar fi în prezent multinaționalele sau marii miliardari ai lumii. Câteva din exemplele mai recente ar fi așa zisa revoluție din România, când a fost experimentată arma efectului în masă al televiziunii și în general al mass-media nu pentru schimbarea regimului comunist care oricum s-ar fi petrecut, ci pentru a distrage atenția poporului și a acționa în tihnă pentru subordonarea țării intereselor străine și, de ce nu, chiar ruperea Ardealului, cum s-a încercat după câteva luni, obiectiv la care pesemne nu s-a renunțat, distrugerea întregii economii naționale pusă pe butuci în timp foarte scurt pentru ca oamenii să nu aibă timp să se trezească și să vadă realitatea, cum o fac cei mai mulți acum deși este prea târziu iar ce s-a stricat nu se mai poate reface ușor. A urmat predarea fără luptă a bogățiilor naționale stoarse fără milă de străini, astfel că din o țară care produceam de toate am ajuns la mila celor care ne jecmănesc, o colonie a marilor puteri europene care pentru a-și realiza scopul pe lângă arma manipulării s-au folosit de trădători, pentru că lichele sunt peste tot, în toate vremurile și la toate popoarele. Un alt exemplu este pandemia când arma folosită în țara noastră a ajuns să fie experimentată în plan mondial, dovadă că în România a fost eficientă și și-a atins scopul. Dacă prin marea manipulare din decembrie 1989 cei interesați și-au atins scopul, pentru a păstra ce au câștigat au avut nevoie de un nou plan de manipulare prin care au urmărit îndepărtarea politicienilor de calitate și mai ales a celor patrioți în paralel cu promovarea unor lichele și a unor parveniți, în special oameni șantajabili sau chiar spioni anume recrutați în acest scop. Rând pe rând sub tot felul de pretexte personalitățile naționale au fost îndepărtate, iar dacă nu au reușit s-o facă prin intrigile urzite au inventat alte sisteme de manipulare, între cele mai vizibile fiind folosirea DNA ca armă politică – orientată anume împotriva oamenilor politici de valoare în vreme ce ai lor furau în văzul lumii fără să fie pedepsiți de nimeni – , creșterea exorbitantă a personalului, dar mai ales a lefurilor magistraților și folosirea unora dintre ei în scopuri evident politice, transformarea României din un stat democratic cum am sperat cu toții în decembrie 1989 într-un stat polițienesc în care puterea aparține procurorilor și magistraților. Nu putem să nu adăugăm extraordinarele majorări de pensii pentru magistrați în vreme ce armata menită să apere țara nu a primit nici cei 10%, oferiți și aceia cu greu amărâților de români. Oare țara noastră nu mai are nevoie de apărare? Așa s-ar părea după guvernanții noștri. Este nevoie să vină armatele NATO ca să ne apere, pentru ei se vor găsi bani îndeajuns la fel cum se găsesc pentru acele sume fabuloase cerute pentru niște avioane scoase din uz, o formă de tribut modern pe care îl plătim noii puteri imperiale ca să ne lase în pace. Ajunși slugi la poarta Europei singura speranță este să cerșim și să așteptăm să mai primim câte un os de la masa copioasă a marilor puteri.
Asistăm acum pe plan mondial la un haos politic parcă anume creat pentru a se căuta pretext de declanșare a unui nou măcel mondial, criza energetică de natură să submineze economia atât la noi cât și în țările europene, un haos legislativ din lipsă de guvernanți capabili și bine pregătiți, de natură să aducă în colaps financiar România declanșând anarhie și cele mai mari tulburări sociale care ne aduc aminte de ultimii ani ai comunismului și mai ales de anii dinainte de al doilea război mondial, când am pierdut din nou o parte din țară și am fost aruncați fără milă de „prietenii” de azi în mâinile bolșevicilor.
Se pare că totul a scăpat de sub control. Deși se vorbește de mulți ani de o lege a salarizării și a pensiilor puse pe principiile echității și ale unui echilibru rezonabil între ele cei bogați nu vor să se treacă la fapte, uitând că totul se poate întoarce ca un bumerang împotriva lor atunci când se va aprinde scânteia ce va da foc butoiului de pulbere care s-a adunat în ultima vreme. Așa se face că s-a ajuns la diferențe fabuloase între salariile mari și cele mici, între pensiile uriașe ale unora și cele ale poporului oropsit. Oare muncesc mai mult cei care încasează mii de euro pe lună față de bietul om care abia primește câteva sute, trudind din greu pentru a-și întreține familia și a plăti costurile tot mai mari cu energia și dările la stat? Ne-am întors oare în vremea iobăgiei când bieții țărani prin munca lor duceau greul țării? Cine hotărăște cine are dreptul să trăiască într-un lux stupefiant și cine trebuie lăsat să moară? Sunt ei cu adevărat aleșii poporului sau numai ai îmbogățiților care îi pun în fruntea țării cu bani și tot felul de manipulări odioase? Desigur, ajutați de serviciile de spionaj și dezinformare ale unor state puternice interesate fie de subjugarea economică a României fie de menținerea ei în starea de decădere în care a ajuns. Sau poate vor să decădem și mai jos, să ajungă să ne vândă ca pe un cartof. Dar diferențele nu sunt numai între oamenii politici și conducerea unor instituții sau agenții mai mult sau mai puțin utile și mai ales eficiente în raport cu restul populației. Discrepanțele au condus la contradicții uriașe între angajații de stat și mediul privat, care asudă tot mai greu pentru a întreține tot mai stufoasa mașinărie a statului polițienesc de azi, la care se adaugă lipsa totală de responsabilitate a multinaționalelor asupritorilor străini care au pus mâna pe bogățiile țării dar refuză în mod josnic să-și aducă aportul la susținerea statului român de pe urma căruia se îmbogățesc. Și atunci tot biata opincă duce greul țării, vorba lui Moș Ion Roată. Dar guvernații noștri se prefac că nu văd ceea ce au ajuns să observe până și oamenii lipsiți de experiență politică, care constată cu amărăciune că situația a scăpat de sub control dar nimeni nu îndrăznește să ia măsurile cuvenite pentru a o detensiona și pune ordin în haosul produs pentru a opri la timp tăvălugul care este pe cale să o ia la vale.
Un alt exemplu de manipulare este conflictul NATO – Rusia, care s-a acutizat în ultimele zile. Deși este evident că la nivelul actual de înarmare nici una din părți nu va declanșa războiul, în loc să luăm exemplul Germaniei, Ungariei și al altor țări care s-au situat pe o poziție neutră am ales să fim dulăii zgomotoși care prin atitudinea unora sau altora mai mult am ațâțat spiritele turbulente dar mai ales am atras asupra noastră mânia unei țări cu care nu mai avem hotare comune pentru a ne pune în pericol propriile granițe, dar de la care în plan economic am fi avut de câștigat dacă am fi avut o strategie diplomatică națională, la fel cum au făcut aceste țări care, la fel ca noi, fac parte din NATO și din Uniunea Europeană. Făcând-o pe bufonii Europei continuăm să ne purtăm ca un cățel pricăjit care latră cât îl ține gura la un leu care îl privește disprețuitor pentru că știe că ar fi de ajuns să deschidă gura și să-l înghită ca pe un covrig. Nu a fost de ajuns că la cererea „prietenilor” noștri am fost siliți să semnăm acel tratat odios prin care am renunțat la pământurile răpite pe nedrept prin la fel de infamul tratat Molotov-Ribbentrop, acum ne punem în pericol stârnind mânia unei mari puteri tot la îndemnul acelor „prieteni” ce și-ar dori poate să declanșeze un conflict care să se desfășoare pe pământ românesc, toți propunând să aducă arme și trupe în România, iar noi ca proștii le mulțumim, poate le și plătim din sărăcia noastră care a ajuns la cel mai penibil nivel. Cu câtă ușurință se uită lecțiile istoriei! Mai ieri făceau la fel marile imperii, turcii, rușii și austriecii se foloseau de noi jefuind și pustiind fără milă țara care îi primea ca prieteni și eliberatori, ca la sfârșitul războiului, învingătorii – pe care i-am ajutat și ne datorau cel puțin respect – să nu ne accepte nici la masa tratativelor, darămite să ne ofere libertatea dorită. A fost nevoie de mult tact și mai ales de o strategie diplomatică, imposibil de cerut guvernanților de azi, pentru a ne elibera de turci și a ne reface hotarele firești în care trăiește poporul român, hotare moștenite de la strămoșii daci. Dar lăcomia a triumfat și mai ales manipulările care au condus la trunchierea țării în al doilea război mondial. Și atunci s-au găsit lichele și trădători de țară care ne-au oferit pe tavă dușmanilor din jur, la care s-au adăugat jocurile murdare ale marilor puteri pentru care azi suntem dispuși să ne sacrificăm. Oare crede cineva că acum va fi altfel? Dovadă criza energetică europeană care pe noi nu ar fi trebuit să ne afecteze pentru că România dispune atât de energie electrică cât și de gaz metan, petrol, cărbune sau păduri, ba chiar are și rezerve încă neexploatate în Marea Neagră. Nu este nevoie să fii un specialist în finanțe sau economie ca să înțelegi că această manipulare urmărește să distrugă și ce a mai rămas din economia românească. Folosindu-se de lăcomia furnizorilor de energie care au majorat prețurile între 300 și 1000% singura soluție este declanșarea unei crize de proporții uriașe, cum încă nu a cunoscut economia României. Această fabuloasă creștere de prețuri va conduce, cum este firesc, la închiderea multor firme, concedierea a sute de mii de angajați care vor rămâne pe drumuri, o creștere masivă de prețuri inclusiv la produsele de strictă necesitate, reducerea drastică a numărului de cumpărători cu efect în plan economic și financiar. Iar asta în disprețul de neînțeles al unora dintre politicieni și chiar al celor puși să controleze firmele care își desfășoară activitatea în economie care își sfidează propriul popor cu salariile lor uriașe și nesimțite care îi fac să nu le pese de exorbitanta creștere de prețuri. Iar atunci este firesc să ne punem întrebarea, România mai are un guvern al ei? Mai avem un parlament care să intervină și să legifereze asemenea procese distructive pentru întreaga țară pe care ei sunt datori s-o protejeze pentru că de aceea au fost aleși? Pentru ce mai există acele instituții menite să-i apere pe români de răufăcători? Doar pentru a primi acele lefuri colosale iar pentru asta firesc că închid ochii și se fac că nu văd cum unii se îmbogățesc pe seama celor mulți, a poporului care trudește din greu pentru a-și duce existența în timp ce ei huzuresc în concedii în locurile cele mai luxoase din lume? Oare cât mai poate dura asta? Cred că prin ultimele măsuri s-a ajuns la limita suportabilității atât a populației sărace cât și a clasei mijlocii, care practic nu mai există, întreaga economie românească fiind în prag de prăbușire. Să dea bunul Dumnezeu ca guvernanții noștri să deschidă ochii până nu va fi prea târziu, să pregătească cu grijă și mai ales cu obiectivitate un eșantion de măsuri menite să detensioneze criza de neînchipuit în care a ajuns România, să manifeste curaj în fața celor care încasează lefuri exorbitante pe seama muncii poporului român, iar prin măsuri ferme de impozitare să ofere o gură de oxigen și celor care trudesc din greu pentru a-i întreține. Numai așa se vor putea dejuca planurile meschine de manipulare care urmăresc nu numai colonizarea României – plan care deja a fost înfăptuit – ci chiar ruperea țării bucată cu bucată și vânzarea ei pentru a acoperi costurile imense ale statului polițienesc și corupția reală pe care n-o bagă nimeni în seamă. Să ne ferească Domnul să se întâmple asta!
Andrei Breabăn, scriitor și jurnalist

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here