Aşa cum am menţionat, luni, 26 decembrie 2022, în cea de-a doua zi de Crăciun, marea lavră a Sf. Cuv. Nicodim de la Tismana şi-a sărbătorit cel de-al doilea hram al său: «Soborul Maicii Domnului» şi «Sf. Cuv. Nicodim cel Sfinţit de la Tismana», ctitorul şi ocrotitorul mănăstirii, iar, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales şi însemnat sobor de călugări, preoţi şi diaconi din care au făcut parte: Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi stareţul Mănăstirii Lainici, împreună cu Preacucernicul Părinte Pr. Marian Mărăcine, Protoiereul Protopopiatului Târgu-Jiu-Nord! În această a doua parte a prezentării noastre, continuăm să redăm conţinutul şi ideile principale reieşite din cuvântul de învăţătură duhovnicească pe care l-a rostit la această sărbătoare creştinească, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU şi din care a reieşit rolul covârşitor al Sfântului Nicodim, ocrotitorul spiritual al Mănăstirii Tsmana, accentuându-se faptul că prestigiul acestei sfinte mănăstiri şi toate lucrările de înfrumuseţare şi de înnoire a imaginii mănăstirii sunt inspirate de către Sf. Nicodim, cel neasemuit în sfinţenie şi cel care pe valea pârâului Tismana, la locul numit «Cascade», unde se nevoiau încă de la începutul secolului al XIV-lea mai mulţi pustnici, în jurul unei mici biserici de lemn cu hramul «Adormirea Maicii Domnului», a înălţat Mănăstirea voievodală Tismana, cu acelaşi hram, unde formează o obşte renumită de zeci de călugări, ajutând la menţinerea în continuare a vieţii isihaste pe valea Tismanei, aşezând rânduiala călugărească de chinovie, după tradiţia athonită şi punând bazele unei şcoli de caligrafi şi copişti de cărţi bisericeşti, renumită în Balcani.
,,Sf. Nicodim este actual şi tot atât de strălucitor, el ne arată că puterea Lui Dumnezeu se amplifică în viaţa lui, străluceşte şi mai tare”!
Aşadar, în cuvântul de învăţătură duhovnicească, Mitropolitul Olteniei a continuat prin a spune că toţi trebuie să ne închinăm Fiului Lui Dumnezeu, pentru că Lui I S-au închinat şi magii de la răsărit, şi păstorii şi îngerii, iar: ,,Toţi au venit ca să-I aducă imn de preamărire, prinos de cinstire, Cel Care se arată atât de smerit, dar, şi Împărat, pentru că Celui Care se naşte în ieslea din Betleem, I Se închină îngerii, Cel Care aduce pe pământ pace şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit! Toate împărăţiile lumii se supun Fiului Lui Dumnezeu, iar, noi cinstim această lucrare dumnezeiască şi o considerăm timpul mântuirii noastre! Pentru că noi, venim în rugăciune intrând în această împărăţie, care se uneşte cu biserica, dar, care nu diminuează biserica, pentru că biserica face parte in Împărăţia Lui Dumnezeu! Cel care se botează în biserică devine fiu şi moştenitor al Împărăţiei cerurilor! Ne naştem în Împărăţia cerurilor, vieţuim în această împărăţie care ne deschide calea vieţii fără de sfârşit! Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos întemeiază această împărăţie, chiar în pântecele Maicii Domnului! Acolo este Împăratul Slavei şi pentru aceasta, atât Sf. Ioan Botezătorul, cât şi Sfânta Elisabeta tresaltă de bucurie şi trăiesc această minune în prezenţa Maicii Domnului, pentru că ei, curaţi fiind, ştiu acest lucru, împărtăşiţi de duhul sfânt! Oriunde se află, Maica Domnului este Biserica cea cuvântătoare şi Maica Împăratului cel Atotputernic! Cinstind acest praznic al Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos, ne arătăm, cu adevărat, cinstitori ai Împărăţiei cerurilor! Să facem ca această împărăţie să fie neîncetat în biserică, drept pentru care începem Sfânta Liturghie cu: Binecuvântată este Împărăţia Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh! Această împărăţie este «programul» Lui Dumnezeu, pentru că este locul de întâlnire a noastră cu toţi sfinţii care sunt moştenitori ai Împărăţiei cerurilor! Aşadar, îl cinstim, astăzi, pe Sfântul Nicodim, cel care s-a arătat în această «turmă duhovnicească» a Împărăţiei Lui Dumnezeu! Sf. Nicodim a înţeles din fragedă copilărie să-L urmeze pe Mântuitorul Hristos şi s-a împărtăşit de roadele chemării Domnului, care, fiind împărat, ne-a dat şi nouă harul ca să fim fiii Împăratului ceresc! Ne-a învrednicit cu această coroană sfântă, iar, cel botezat primeşte coroana Împărăţiei cerurilor! Sfântul Ncodim este fiul Împăratului ceresc, dar, şi moştenitor al darurilor cereşti! «Părinte ceresc, Împărate Atotputernice, dă-le lor slava pe care am avut-o eu, înainte de crearea lumii» (Iisus Hristos). Sfinţii trec peste veacuri, trec peste ani, chiar peste civilizaţii şi rămân aceiaşi! Sf. Nicodim este actual şi astăzi şi tot atât de strălucitor, ba, mai mult, el ne arată că puterea Lui Dumnezeu se amplifică în viaţa lui, străluceşte şi mai tare! Prezenţa acestei sfinte mănăstiri şi aceste lucrări care se fac, nu sunt altceva decât lucrarea Sf. Nicodim prin munca oamenilor şi mai ales noi, care trebuie să fim mâinile prin care Sf. Nicodim lucrează aici! Simţim permanent cum el ne îndrumă şi ne ajută, nu numai ca să restaurăm ceea ce el a făcut, dar, să şi reînnoim viaţa noastră călugărească de aici. Iată, patru dintre surorile de aici au îmbrăţişat viaţa călugărească şi au fost trecute în rândul maicilor, ceea ce înseamnă că lucrarea Sf. Nicodim este prezentă”, a subliniat înaltul nostru Ierarh!
,,Sfântul Ncodim este fiul Împăratului ceresc, dar, şi moştenitor al darurilor cereşti”!
Se cunoaşte in documentele istorice faptul că Sf. Cuv. Nicodim, ajuns la o vârstă venerabilă, încredinţează grija celor două mănăstiri, Vodiţa şi Tismana, ucenicului său, ieromonahul Agaton, iar el se retrage în aspră nevoinţă, în post aspru, în priveghere de toată noaptea şi într-o neîncetată rugăciune, chiar în peştera de deasupra mănăstirii, ce se păstrează până astăzi, dar, mai cobora la mănăstire, doar duminica şi la praznice pentru a săvârşi Sfânta Liturghie, totodată, vindecându-i pe cei bolnavi, mânca la trapeză cu părinţii, îi sfătuia şi mângâia pe toţi cu multe cuvinte de folos, apoi urca din nou la peşteră, unde relua programul aspru. Pentru sfinţenia vieţii sale şi pentru darul vindecării a tot felul de boli, numele Sfântului Nicodim de la Tismana a devenit cunoscut până dincolo de hotarele Ţării Româneşti, printre cei vindecaţi de Sfântul Nicodim fiind şi fiica regelui Sigismund, bolnavă de epilepsie. La sfârşitul secolului al XIV-lea, Sfântul Nicodim, împreună cu câţiva ucenici, întemeiază pe valea Jiului Mănăstirea Vişina, cu hramul «Sfânta Treime», în locul unei biserici mai vechi, iar în anul 1400 întemeiază Mănăstirea Prislop, numită şi Silvaşul de Sus, în ţinutul Hunedoarei, cu acelaşi hram, locul în care s-a nevoit Cuviosul câţiva ani, perioadă în care a scris cu mâna sa un «Evangheliar slavon» (1404-1405), ce se păstrează până astăzi. Sfântul Nicodim de la Tismana s-a mutat la Împărăţia cerului, la 26 decembrie 1406, iar sfintele sale moaşte au fost îngropate în biserica Mănăstirii Tismana, în mormântul dinainte pregătit. Se spune că după ce trupul său a fost descoperit neputrezit şi după ce Dumnezeu i-a proslăvit sfintele moaşte cu dar izvorâtor de mir şi cu facere de minuni, acestea au fost scoase şi puse în raclă, fiind aşezate cu cinste în biserica zidită de el. Prn urmare, în încheierea cuvântului de învăţătură, Vlădica de cinste al Olteniei a menţionat faptul că: ,,Mai sunt şi alte bucurii şi probe de sfinţenie ale Sf. Nicodim, pentru că în curând, vom avea canonizat pe unul dintre stareţii acestei sfinte mănăstiri, Cuviosul Gherasim Mărturisitorul, cel care tocmai în noaptea de Crăciun a intrat în Împărăţia Lui Dumnezeu! Să ne bucurăm întotdeauna şi să avem speranţa că dacă stăpânitorul acestui veac, va avea agresivitatea diavolului care lucrează prin oameni cu războaie, cu conflicte, cu răsculări de tot felul împotriva bisericii noastre, nu va putea niciodată să ne înfrângă pe noi, care facem parte din Împărăţia Lui Dumnezeu! Împărăţia lumii se năpusteşte împotriva Împărăţiei lui Dumnezeu, dar, niciodată, cetatea pământească nu va birui cetatea cerească! Pentru că Cel care a zdrobit porţile iadului, tocmai în momentul în care diavolul încerca să pună stăpânire pe lume, atât înainte de Naşterea Domnului, cât şi la răstignire, a fost înlănţuit pentru totdeauna în iad! Puterea lui este zdrobită, iar, Cel Atotputernic a surpat peretele despărţitor dintre noi şi Tatăl Cel Ceresc! Domnul Hristos ne-a prezentat Tatălui, făcându-ne fraţii Săi! Avem ca mamă pe Maica Domnului, şi întrucât Maica Domnului este mama Fiului ei, este şi mama noastră, iar, Fiul ei este şi fratele nostru! Mântuitorul Hristos şi Dumnezeul nostru, Cel care ne prezintă Tatălui ceresc, fiind ai Săi: «Iată, pruncii, pe care mi i-a dat Dumnezeu!» El cuprinde totul în toate, iar, lumina Slavei Sale nu va fi niciodată cuprinsă de întuneric! Sf. Nicodim îşi arată prezenţa sa aici şi continuă mai departe pentru că Dumnezeu i-a dat lui pentru osteneala şi faptele sale, i-a dat să aibă acest har al continuităţii, să arate în această sfântă mănăstire că Dumnezeu este Atotputernic şi Atotbiruitor asupra tuturor relelor din lume! Ne rugăm Atotputernicului Dumnezeu şi Sf. Nicodim să ne întărească şi să ne dea credinţă puternică şi nădejde tare ca să mergem pe calea mântuirii în Împărăţia cerească a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh! AMIN”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
De ce lavră și nu mănăstire?