Mănăstirea de la Logrești este un cuib de credință și liniște. Aflată între dealurile unei zone colinare, Mănăstirea îți dă o mulțumire lăuntrică ori de câte ori îi treci pragul.
Aici viața monahală este multiseculară. Călugărul Paisie a făcut la 1 iunie 1718 o vânzare de moșie. Schitul de atunci se afla pe malul stâng al Amaradiei, dar nu se cunoaște data când a fost construit din lemn.
Biserica mănăstirii de astăzi a fost zidită pe malul drept al Amaradiei, la 1769, de Ioan Ieromonah Tândălescu și de Clucerul Costache Pandia cu soția sa, coana Ilinca, fiica lui C. Obodeanu. ”Având râvnă bună, numitul părinte ieromonah Ion ca să facă o biserică de piatră pe cureaua moșiei Sfinției sale din Tândălești, făcând și gătirea numai cu cărămidă și neîngăduindu-l fiul său Stancul dimpreună și cu alți moșneni au mers și s-au învoit cu Costache Pandia și soția sa Ilinca, cari i-au dat patru fălci de loc în hotarul Logreștilor, unde a cărat cărămida ce avea făcută și cu cheltuiala lor a înălțat schitul”.
Pisania bisericii poartă data 1808 (probabil anul când a fost reparată): ”Această sfântă și biserică, ce se numește schitul Logrești, din temelie s-a început și s-a isprăvit cu osteneala și cu toată cheltuiala acestor ctitori, pomeni Gospodi Constantin Pandia d-ei Cocoana Ilinca Obodeanu soția d-lui cucoana Păuna, Constantin Obodeanu fiii d-lor, cucoana Smaranda, popa Tândălescu, preoteasa Hârșova, soția sa, Pătru, Stancu Maria, Ancuța, Dumitru, feciorii lor și Logofătul Alexandru Tândălescu episcop, la leatul 1808”. Schitul a fost închinat metoh episcopiei Râmnicului la 11 august 1769 de către Ioan Ieromonahul Tândălescu și a doua oară la 9 februarie 1785 de către Costache Pandia. Biserica a fost reparată la 1818, servind apoi ca lăcaș parohial. În anul 1911 a fost reparată prin contribuția familiilor Tănăsache și Dumitrescu Negrea. Zugravul Belgun din Hurezani a renovat pictura, fără a dovedi valențe artistice deosebite. În perioada 1932 – 1940, biserica a fost complet restaurată în forma în care se găsește și astăzi. Zugravul Vasile Avramescu a lucrat timp de patru ani la restaurarea picturii în forma originală, înlăturând adăugirile restauratorilor anteriori. Biserica restaurată pe cheltuiala doamnei Magdalena Mihai Gele a fost sfințită la 17 ale lunii noiembrie 1940 de D.D. Nifon Criveanu, mitropolitul Olteniei, Râmnicului și Severinului. Cu această ocazie, biserica a fost redată vieții monahale, călugăr stareț fiind Iuvenalie. Pictura este executată în ulei, urmând stilul bizantin. În pronaos apar pictate chipurile ctitorilor, iar în naos registre de sfinți. În anul 1962 mănăstirea devine biserică a parohiei Logrești. Reînființată în anul 1991, Mănăstirea ”Sfinții Părinți Ioachim și Ana”, sub râvna stareței Fevronia și cu ajutorul Bunului Dumnezeu s-au făcut importante reparații exterioare ale bisericii, s-a consolidat turla și executat o construcție modernă, cu mai multe chilii, trapeză și ateliere. Binecuvântarea locului și strădania stareței Nuță Fevronia împreună cu măicuțele au făcut ca Mănăstirea ”Sfinții Părinți Ioachim și Ana” din Logrești să devină un etalon al ortodoxismului din Gorj.
Grigore Haidău
