Aşa cum am menţionat anterior, marţi, 29 august 2023, Mănăstirea «Sfântul Ioan Botezătorul» – «Cămărăşeasca», de la Târgu-Cărbuneşti, şi-a sărbătorit hramul «Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul», în prezenţa unui număr însemnat de credincioşi, veniţi din toate colţurile judeţului şi ale ţării, iar, Sfânta Liturghie a fost oficiată în altarul de vară al cunoscutei lavre de către Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor ales de preoţi, călugări şi diaconi, printre cei prezenţi numărându-se şi venerabilul Preacucernic Părinte, Ion Popescu de la Albeni, în vârstă de peste 93 de ani, care a ţinut să ne mărturisească faptul că Sfântul Ioan Botezătorul este reperul duhovnicesc al vieţii sale de îndelungat păstor al credincioşilor din Gorj. Din cea de-a doua parte a cuvântului de aleasă şi elevată învăţătură duhovnicească pe care l-a rostit la această sărbătoare creştinească, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, am reţinut faptul că venind momentul arătării Domnului, momentul Botezului Domnului, Sf. Ioan este chemat ca să vestească pocăinţa spre iertarea păcatelor, iar, pocăinţa este semnl Slavei şi al Milostivirii Lui Dumnezeu!
,,Sf. Ioan Botezătorul vorbeşte despre pocăinţă, despre îndreptare, despre părăsirea obiceiurilor rele, despre alungarea a ce este rău în viaţa noastră”!
Deci, prin pocăinţă, noi primim iertarea păcatelor, primim apropierea de Dumnezeu şi «prietenia» cu Dumnezeu! De aceea, Mitropolitul Olteniei a insistat asupra faptului că: ,,Numai prin pocăinţă, Dumnezeu ne primeşte la El! Ce înseamnă, de fapt, pocăinţa despre care vorbeşte Sf. Ioan Botezătorul şi pe care noi o avem ca o «temelie» în biserica noastră? Înseamnă curăţirea de patimi, de lucruri necurate, de fapte rele! Înseamnă lepădarea de satana, de toate lucrurile lui, de toţi slujitorii lui! Aceasta este pocăinţa! Bineînţels că noi, în rugăciune, când vrem să ne apropiem de Dumnezeu, vrem să ne împărtăşim de Dumnezeu şi să primim răspuns la cele dorite, dar, în acelaşi timp, ne îmbogăţim de lumina cerească şi de focul dumnezeiesc ce-l arde pe cel necurat, adică, cel care nu poate să suporte pe cel care se roagă! De aceea, cel care se roagă este «asaltat» de necuratul, de gândurile rele, de preocupările trecătoare şi nefolositoare! Dar, insistând în rugăciune şi rostind de multe ori numele puternic şi plin de Slavă Dumnezeiască al Mântuitorului nostru, cel rău se depărtează, aşa cum ne spune Sfântul Iacob: «Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi!». Aceasta este pocăinţa, părerea de rău faţă de păcatele făcute, toate însoţite de Spovedania şi Sfânta Împărtăşanie! Acestea sunt «medicamentele» nemuririi, iar, dacă le luăm cu vrednicie, ne vom împărtăşi de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, care doreşte să vină şi să Se aşeze în noi! Deci, Sf. Ioan Botezătorul vorbeşte despre pocăinţă, despre îndreptare, despre părăsirea obiceiurilor rele, despre alungarea a tot ceea ce este rău în viaţa noastră, care, pur şi simplu, ne ucide! Păcatul ucide, păcatul dezmembrează, păcatul distruge unitatea dintre trup şi sufletul din interiorul nostru, pentru că dorinţa sufletului este ca să ne rugăm, iar, trândăvia trupului este ca să lenevim! De aceea, Sf. Ap. Pavel spune că trebuie să luptăm împotriva omului celui rău sau a omului pământesc, celui trupesc, căci, toate cele ale trupului se ridică împotriva duhului sfânt! Deci, pocăinţa aceasta o predică Sf. Ioan Botezătorul la malul Iordanului! Şi toată lumea este atrasă de această lumină dumnezeiască! El este făclia care străluceşte în întuneric, lumina spre descoperirea neamurilor, adică, spre descoperirea tuturor celor care doresc mântuirea, şi, iată, prin urmare, că cel recunoscut ca fiind Ioan al lui Zaharia, vorbeşte la Iordan, fără să fie «anunţat» de cineva, fără să fie pregătit de cineva, şi cu atâta putere vorbeşte, că toţi ascultau şi se smereau! Un lucru foarte important! Că toţi ascultăm, fraţilor şi surorilor, dar, nu toţi ne smerim, atunci când auzim Cuvântul Lui Dumnezeu şi nu ne pătrunde pe toţi «sabia» smereniei în sufletul nostru! De aceea, nu avem nici statornicie în pocăinţa noastră! Am vrea să ne lepădăm de satana, dar, fără smerenie! Am vrea să ne lepădăm de cel rău, dar, fără cugetare că suntem pământ şi cenuşă! Această pocăinţă o vesteşte Ioan Botezătorul, şi când constată cum erau unii dintre farisei, îi mustră groaznic şi le spune «pui de viperă»! Lepădarea de păcate nu înseamnă altceva decât lepădarea de obiceiul viperelor, al şerpilor, care ar vrea să fie ca alte animale, dar, nu-i lasă veninul! Sfântul Ioan Botezătorul Îl aştepta pe Mesia, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care este singurul smerit cu adevărat, Care S-a smerit pe Sine Însuşi ca Fiul Lui Dumnezeu! Îl vedem pe Mântuitorul Hristos printre mulţi oameni, adică, printre păcătoşi, dar, fără ca să fie păcătos, pentru că nu a făcut nici un păcat, dar, El este smerit cu sufletul, cu duhul, când ne învaţă şi pe noi ca să fim smeriţi, ca să aflăm odihnă sufletelor noastre! Când nu avem smerenie, nu avem nici odihnă sufletelor noastre! Şi după ce Îl arată duhul sfânt pe Mântuitorul Hristos, Sfântul Ioan Botezătorul Îl botează, cum ştim cu toţii, la Botezul Domnului, la Bobotează”, a accentuat cu fervoare Arhieria sa!!
,,Judecata despre care vorbeşte Ioan Botezătorul este acea răspundere pe care noi o avem înaintea Lui Dumnezeu”!
În partea finală a cuvântului de învăţătură duhovnicească, ÎPS Părinte Irineu s-a referit la faptul că Sfântul Ioan Botezătorul l-a atenţionat prin cuvinte şi cu mustrări pe Irod, care, la prima vedere, parcă dădea impresia că îi pare rău, dar, patimile din el erau mult mai puternice! Drept urmare, pe acela care venise ca să-l vindece şi să-i deschidă calea spre Împărăţia Lui Dumnezeu, îl aruncă în temniţă, căci: ,,Irod săvârşeşte păcate peste păcate, în primul rând că este desfrânat şi păcătos, pentru că l-a închis în tenmiţă pe fratele său, lucru de care nu mai vorbeşte Sfântul Evanghelist, i-a luat stăpânirea, i-a luat nevasta, şi chiar dacă dădea semne că îi place ceea ce spune Sf. Ioan şi că aceste cuvinte îl vindecă sufleteşte, totuşi, amăgirile din sufletul său l-au îndemnat a săvârşi prima mare crimă asupra Sfântului Ioan, cel care a venit să-i vorbească despre viaţă şi despre Dumnezeu, care rosteşte cuvinte folositoare pentru mântuire! Această gură prorocească, această voce dumnezeiască este închisă la întuneric, ca să nu mai grăiască pentru că mustra! Noi, atunci când suntem mustraţi de ceva şi nu avem smerenie, când nu vrem să ne îndreptăm, devenim foarte orgolioşi, plini de mândrie şi de slavă deşartă, şi în loc să luăm sfatul cel bun, alungăm totul din sufletul nostru, continuăm să facem voia diavolului şi să ne ucidem sufleteşte! Sfântul Ioan Botezătorul, de ziua banchetului pe care l-a dat Irod de ziua sa de naştere şi în urma jocului dezmăţat al fiicei Irodiadei, Salomeea, n-a lipsit mare lucru ca să-i placă desfrânarea din toate punctele de vedere! Toate aceste lucruri care privesc jocul, băutura, mâncarea peste măsură, toate acestea l-au copleşit pe Irod ca să-i taie capul Sfântulu Ioan, care este ucis, decapitat, pentru că vorbeşte despre bine, deci, este ucis pentru că doreşte ca omul să se curăţească! Sfântul Ioan Botezătorul a dovedit că el trăieşte după Legea Lui Dumnezeu, că acei care trăiesc în lumea aceasta păcătoasă, după Legea Lui Dumnezeu, vor fi asupriţi! Sfântul Ioan Botezătorul poate să fie numit începătorul sau întâiul dintre mucenicii Mântuitorului Iisus Hristos! Cel care L-a botezat în Iordan, cel care a auzit glasul Tatălui ceresc, cel care a văzut Duhul Sfânt coborând peste El, dvine martorul Adevărului! Aşadar, Sf. Ioan Botezătorul este şi mijlocitorul nostru înaintea Tatălui ceresc, cel care Îl iubeşe pe Dumnezeu şi ne iubeşte şi pe noi, dar, nu acceptă compromisul, nu acceptă jumătatea de măsură! Dacă nu ne pocăim, cu ne spue el, securea stă la rădăcina pomului şi ne va reteza! Orice pom, trebuie să aducă roadă bună, iar, dacă nu aduce roadă bună, Dumnezeu nu îl ţine pe pământ! Scopul vieţii noastre pe pământ este pocăinţa smerită! Dacă nu avem acest dar duhovnicesc în viaţa noastră, suntem pomi neroditori, care vom fi tăiaţişi aruncaţi în foc! Dumnezeu face ca sufletele noastre pline de «adânciturile» păcatului să fie umplute de puterea Sa! Că este foarte importantă atenţia! De aceea, când ne rugăm pentru copiii noştri de la şcoală, spunem, Doamne, dă-le atenţie, dă-le înţelepciune, că aceste daruri folositoare ne învaţă ceva! În concluzie, Sfântul Ioan Botezătorul este acela care ne vorbeşte despre Mila şi Judecata Lui Dumnezeu, mila, pe de o parte, că suntem păcătoşi, şi că Dumnezeu este milostiv şi iubitor de oameni, iar, judecata despre care vorbeşte Ioan Botezătorul este acea răspundere pe care 
noi o avem înaintea Lui Dumnezeu! Mântuitorul de aici, din icoană, are faţa dinspre mine luminată, care este faţa milei, iar, faţa cealaltă este cea a judecăţii, ca de aspru judecător! Această icoană sinaitică semnifică faptul că trebuie ca noi să-Liubim pe Dumnezeu, ca El să aibă milă de noi! Să fim foarte atenţi la Judecata Lui, că aşa cum spunem şi în «Crezul» nostru, că «va veni să judece viii şi morţii!», fiecare dintre noi, să-l rugăm pe Sfântul Ioan Botezătorul ca să ne ajute să biruim ispita, să-l birim pe cel rău şi să nu ne arătăm ca Irod, luptători împotriva mântuirii noastre, ci, să luptăm împotriva celui rău, aşa cum ne învaţă Sfântul Iacob, «Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi!». Amin”.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
