Sâmbătă, 9 septembrie 2023, la Sărbătoarea «Sfinţii şi Drepţii dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana», Mănăstirea de la Târgu-Logreşti şi-a sărbătorit hramul, în prezenţa unui număr însemnat de credincioşi, veniţi din toate colţurile judeţului şi ale ţării, Sfânta Liturghie fiind oficiată în altarul de vară al acestei străvechi lavre de către Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales şi binecuvântat sobor de preoţi, călugări şi diaconi din care au făcut parte: Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi stareţul Mănăstirii Lainici, Preacucernicul Părinte şi consilier mitropolitan Achim George Daniel, Preacucernicul Părinte Pr. Ioan Spilca Protoiereul Protopopiatului Târgu-Cărbuneşti, Preacuviosul Părinte Arhim. Vitalie Danciu, Stareţul Mănăstirii «Sf. Ioan Gură de Aur» de la Cojani (Măceasca), Preacuviosul PărinteAndrieşescu Andrei de la Mănăstirea Târgu-Logreşti, Preacuviosul Ieromonah Sebastian, de la Mănăstirea Hurezani, cu slujitorii de parohie: Pr. Ştoflea Dumitru ( Parohia Polovragi), Pr. Ciulică Emilian (Logreşti-Moşteni), Pr. Sanda Alin (Roşia de Amaradia), Pr. Popescu Constantin (Scrada), Pr. Popescu Ion (Parohia Seciuri) şi alţii! În seara Sărbătorii «Naşterea Maicii Domnului», la sfânta lavră a fost săvârşită, la fel ca în toate bisericile şi mănăstirile, Vecernia cu Litie şi chiar Privegherea întreagă şi slujba Utreniei, urmată de cântarea Pohodul Sfinţilor şi Drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana ai Maicii Domnului. A fost săvârşit la finele Sfintei Liturghii şi parastasul de pomenire a ctitorilor şi slujitorilor mănăstirii care s-au ridicat la ceruri. În toate momentele importante ale sărbătorii de la Mănăstirea Târgu-Logreşti, răspunsurile la strană au fost date de către Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie» din Craiova, condus de către prof. dr. Victor Şapcă. La organizarea şi buna desfăşurare a sărbătorii au contribuit obştea de măicuţe truditoare conduse de către Preacuvioasa Maica Stareţă Fevronia Nuţă Stavrofora, Preacuvioasa Maică Stareţă Teodora Ilie, de la Mănăstirea «Icoana» (Crasna) şi Preacuvioasa Maică Stareţă Baltariu Fotinia Monahia, de la Mănăstirea Hurezani şi Preacuvioasa Maică Stareţă Popescu Antonia de la Mănăstirea Tismana. Cu acest prilej, Preacuviosul Părinte Exarh Ioachim Pârvulescu şi sărbătorit onomastica şi ziua de naştere, motiv pentru care îi dorim sănătate şi MULŢI ANI de înaltă slujire monahală!
,,Rugăciunea Sfinţilor Ioachim şi Ana s-a împlinit ca toate rugăciunile sfinţilor”!
În cuvântul de aleasă şi plină de înţelepciune învăţătură duhovnicească pe care l-a rostit la această sărbătoare creştinească, Mitropolitul Olteniei a pornit de la faptul că sărbătoarea închinată Sfinţilor Ioachim şi Ana este hramul acestei sfinte mănăstiri şi toate bisericile au ocrotitori şi apărători, ca rugători înaintea Lui Dumnezeu! Înaltpreasfinţitul Mitropolit a spus 
că: ,,Această sfântă mănăstire, în chip deosebit, îi are ajutători şi rugători înaintea Lui Dumnezeu pe Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana. Aceşti sfinţi ai bisericii noastre au un rol şi o menire cu totul deosebite, pentru că sunt aleşi de Dumnezeu, credincioşi, evlavioşi, cu multă râvnă faţă de Cel Atotputernic şi poate de rânduiala Lui Dumnezeu, din Vechiul Testament, pentru că ei s-au născut şi au trăit înainte de venirea Mântuitorului Iisus Hristos. Au păstrat Legea Lui Dumnezeu cu sfinţenie, au avut multă ascultare faţă de poruncile Lui Dumnezeu, că veneau la templu şi se rugau, aduceau jertfă, iar, Dumnezeu le sporea toate în casa lor şi în gospodăria lor! Erau cunoscuţi de către toţi cei din neamul lor, ca oameni evlavioşi, însă, de fiecare dată când veneau la templu, jertfele lor erau respinse, întrucât nu aveau copii! Această nerodire a lor era aspru criticată de către contemporani, căci, în Vechiul Testament, oamenii care se căsătoreau şi nu făceau copii erau socotiţi blestemaţi, că Dumnezeu întorsese Faţa lui de la ei, şi de aceea, nu le primea nici un mesaj ceresc, nici o binecuvântare, nici o mângâiere! Câtă tristeţe era pe oamenii aceştia care îşi căutau în conştiinţa lor, dacă nu cumva, au greşit înaintea Lui Dumnezeu” a ţinut să accentueze Înaltul nostru Ierarh, arătân că Sfinţii Ioachim şi Ana, care cunoşteau psalmii lui David, care cunoşteau Sfânta Scriptură, aveau o credinţă tare şi se sileau permanent ca să se roage, iar, acelaşi lucru trebuie să-l facem şi noi, când avem ceva de cerut Lui Dumnezeu! Pentru că Atotputernicul, nu se lasă aşteptat, dar, doreşte să vadă cum creşte evlavia noastră, ca îndată ce primim darul, să nu îl privim cu uşurinţă, ci, să-l păstrăm cu multă credinţă, ca să nu ni-l «fure» cel rău! Să stăruim în rugăciune şi în chemarea Lui Dumnezeu, să stăm permanent şi cu multă îndrăzneală, a reiterat Arhieria sa, considerând că: ,,Aşa cum ne învaţă Sfânta Scriptură: «Cu îndrăzneală să te chemăm pe Tine, Dumnezeul Cel adevărat, şi să zicem Tatăl Nostru!», deci, cu îndrăznire, pentru că Dumnezeu ne ascultă întotdeauna, dar, aşteaptă ca noi să creştem şi mai mult în evlavie, ca nu cumva, de îndată ce am primit darul, să uităm de Dăruitor, să uităm de Cel Atotputernic, că aşa se întâmplă în viaţa noastră, de îndată ce am primit ceea ce am cerut, ne mulţumim cu darul primit şi uităm să creştem mai departe în credinţă, spre mântuirea sufletelor noastre! Cererea Sfinţilor Ioachim şi Ana era de a avea şi ei un copil, orice ar fi, parte bărbătească sau femeiască, iar, pe acest copil să-l încredinţeze templului, «Casei» Lui Dumnezeu, să fie întotdeauna slujirea Lui Dumnezeu, să fie înaintea ochilor Lui Dumnezeu! Rugăciunea Sfinţilor 
Ioachim şi Ana s-a împlinit ca toate rugăciunile sfinţilor din Vechiul Testament, pentru că toţi aşteptau mântuirea lui Israel, aşteptau pe Mesia cel care avea să-i elibereze din robia întunericului şi a morţii, aşteptau pe cel care avea să zdrobească acum capul şarpelui, aşteptau pe izbăvitorul nostru, Mântuitorul Iisus Hristos! Deci, Domnul avea să vină printr-o Fecioară Preacurată, care trebuia să se nască din părinţi binecuvântaţi, credincioşi şi deosebiţi, Sfinţii Ioachim şi Ana, din spiţa neamului lui David, dăruiţi lui Dumnezeu prin milostenie şi prin fapte bune! Când au venit la templu, înainte de zămislirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în pântecele Sfintei Ana, au hotărât amândoi, pentru că oamenii credincioşi îşi propun ca să săvârşească ceva numai împreună, şi când sunt împreună, ei se unesc în rugăciune, iar, Dumnezeu ascultă rugăciunea lor! Ioachim s-a hotărât să meargă la turmele sale din munţi, să se roage şi să nu coboare la casa lui, până ce nu va avea un semn de la Dumnezeu, iar, Sfânta Ana s-a întors acasă şi în grădina casei a hotărât să postească şi să se roage zi şi noapte la Dumnezeu, până ce va afla şi ea un semn al milostivirii Lui Dumnezeu, care n-a întârziat pentru că venise «plinirea vremii care ne-a izbăvit pe noi din robia diavolului», aşa cum ne spune Sf. Ap. Pavel”, a menţionat ÎPS Părinte Irineu!
,,Copilul nu este un blestem pentru noi, ci, un semn al iubirii Lui Dumnezeu”!
În partea finală a cuântului de învăţătură duhovnicească, Înaltul Ierarh al «Valahiei Mici» a spus 
că: ,,Sfinţii Ioachim şi Ana au dat, atât firea lor omenească, pentru că Dumnezeu a creat din trupurile lor, trupul Preacuratei Fecioare Maria, iar, din sufletele lor au dat suflet Fecioarei Maria! Ei erau drepţi înaintea Lui Dumnezeu, iar, sufletele lor erau curăţite prin nevoinţă, prin post şi rugăciune, iar, din această plămadă a alcătuit-o Cel Atotputernic pe Fecioara Maria, şi ea nu putea să fie decât o sfântă, pentru că «a plăcut împăratului frumuseţea ei, în haină aurită şi prea înfrumuseţată», aşa cum spune prorocul David, pentru a fi adusă la templu la cei şase anişori ai ei! Ea a urcat treptele templului, fără să se uite înapoi la părinţii ei, ca orice copil, pentru că ea ştia că Tatăl ceresc este tatăl ei, pe care să-L asculte, pentru că Fiul Celui Preaînalt avea să devină şi fiul ei! Această dorinţă a Sfinţilor Ioachim şi Ana s-a împlinit la bătrâneţe, când Sfânta Ana, după legile naturii, după legile noastre omeneşti, legile biologice, nu mai putea să procreeze! Dar, ce este cu neputinţă la Dumnezeu, mai ales când El doreşte, când Planul Lui Dumnezeu trebuie să se împlinească? Aşa , cum, noi nu ştim tainele Lui Dumnezeu, trebuie să avem credinţă în El, că ne va da tot ceea ce este bun pentru mântuirea noastră! Să nu ne împuţinăm în necazuri şi suferinţe, atunci când nu avem tot ceea ce ne trebuie, pentru că «Ştie Tatăl vostru cel din ceruri, de ceea ce aveţi nevoie», aşa cum ne spune Mântuitorul Hristos! Dacă este tare credinţa noastră, vom avea răspuns imediat de la Dumnezeu, pentru că El ne consideră prietenii Săi, copiii Săi! De aceea, când aducem pe lume pe cineva, trebuie să fim convinşi că acel prunc este darul Lui Dumnezeu, pe care să-l dorim şi să-l şi merităm! El ne va duce mai departe numele nostru, pentru că în fiecare copil care se naşte este un sfânt, iar, Dumnezeu îl naşte curat! Dacă Dumnezeu amplifică acest dar prin 
Taina Sfântului Botez, orice om este un sfânt şi este un copil al Lui Dumnezeu! Aşadar, e mare păcatul acelora care omoară copii! Nu faceţi din pântecele voastre cimitire, că e păcat mare! Şi cum copiii, când cer lucruri bune de la părinţii lor, vor şi primi, şi noi vom primi aceste daruri duhovniceşti de la Tatăl nostru ceresc, dar, să avem încredere că ne va da, atunci când avem trebuinţă şi credinţă! Trebuie să ştim că acest dar dumnezeiesc, copilul care se naşte din noi, este darul Lui Dumnezeu! Copilul nu este un blestem pentru noi, ci, este un semn al iubirii Lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu ni-l dă atunci când consideră El, când ştie El! De aceea, Eva, strămoaşa noastră s-a numit «viaţă», pentru că ea a născut viaţa, a născut primii copii, primii locuitori ai pământului, e adevărat, marcaţi de păcatul strămoşesc, dar, i-a născut ca o binecuvântare a Lui Dumnezeu”, a spus în încheiere Mitropolitul Olteniei!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
