Mănăstirea de la Târgu-Logreşti şi-a sărbătorit Hramul «Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana»! – ,,Prin credinţă, să ajungem la dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, aşa cum Sfinţii Ioachim şi Ana s-au rugat la Dumnezeu, Cel Care le-a împlinit rugăciunea”!

Cu binecuvântarea ÎPS Părinte dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, în ziua de 9 septembrie 2021, Sfânta Mănăstire de la Târgu-Logreşti şi-a sărbătorit Hramul «Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana», în prezenţa unui număr apreciabil de credincioşi care au venit din părţile locului şi din alte localităţi ale judeţului Gorj, pentru a se ruga în curtea mănăstirii de pe Valea Amaradiei, a cărei biserică a fost construită din cărămidă, în formă de cruce, în stil brâncovenesc, în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, pe frontispiciul său fiind pictate cele trei icoane în frescă, reprezentând cele trei hramuri pe care le-a avut lăcaşul sfânt în decursul timpului! În ziua hramului, Sfânta Liturghie a fost oficiată în altarul de vară al Sfântului aşezământ monahal, de către un sobor ales de preoţi, călugări şi diaconi condus de către Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi stareţul Mănăstirii Lainici. Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie» din Craiova, condus de către prof. dr. Victor Şapcă, iar, asistenţa tehnică a transmiterii slujbei şi realizarea imaginilor fotografice au fost realizate de către d-l Ionuţ Cosmin Stanciu, de la Mitropolia Olteniei! Buna desfăşurare a sărbătorii a fost asigurată de către obştea de maici condusă de către Maica Stareţă Fevronia Nuţă Monahia, iar, la slujba Sfintei Liturghii au participat şi Maica Stareţă Teodora Ilie Stavrofora de la Mănăstirea «Icoana», împreună cu Maica Stareţă Emanuela Vancea Monahia, de la Mănăstirea Dobriţa.

,,În lumea de azi, unii oameni înalţă un zid între ei şi Dumnezeu, pentru că vor să-L cunoască pe Dumnezeu, dar, Dumnezeu să nu se amestece în viaţa lor”!
După oficierea Sfintei Liturghii, adresându-se credincioşilor prezenţi la slujbă, Preacucernicul Părinte Preot Nicuşor Popescu, Parohia «Sfânta Treime» din Târgu-Jiu, profesor la Liceul Teologic a exprimat în cuvintele sale faptul că: ,,Bucuria este mare, atunci când ne întâlnim la Mănăstirea Târgu-Logreşti pentru a-L preamări pe Dumnezeu, pentru a ne întâlni cu sfinţii la Sfânta Liturghie, pentru a spune şi noi ca Sf. Ap. Petru: «Doamne, bine este nouă ca să fim aici!», Mulţi au descoperit această mănăstire, acum treizeci de ani, dar, ea s-a înfrumuseţat, iar, Dumnezeu a făcut ca într-un loc pustiu să se ridice rugăciuni! Această mănăstire are rădăcini vechi, este un loc plin de istorie în care strămoşii noştri au vieţuit”, după care Preacucernicul Părinte a dezvoltat câteva explicaţii de specialitate despre evoluţia mănăstirii, subliniind faptul că: ,,Niciodată poporul român nu s-a îndepărtat de această bucurie a întâlnirii cu Dumnezeu, pentru că în această zonă s-au ridicat multe biserici din lemn de către păstori veniţi de peste munţi şi care au lăsat o amprentă asupra locurilor şi asupra oamenilor! Mănăstirea Târgu-Logreşti este printre puţinele mănăstiri din Oltenia care au fost ridicate de către un preot slujitor, preotul Ioan, iar, lucrul acesta se întâmpla doar în Ardeal. Când vorbim despre această sfântă mănăstire, putem vorbi despre un «popas» spre «patria cerească», pentru că este prima biserică zidită de pe Valea Amaradiei, pentru că nici o jertă nu este în zadar, iar, cel ce ridică biserică aici, îşi ridica propria casă în Împărăţia Lui Dumnezeu, pentru că ori de câte ori intrăm într-o biserică, îi pomenim pe ctitori şi pe binefăcători! De multe ori, în lumea de azi, unii oameni înalţă un zid între ei şi Dumnezeu, pentru că vor să-L cunoască pe Dumnezeu, dar, Dumnezeu să nu se amestece în viaţa lor! În ceea ce facem, să nu împlinim doar voia noastră, ci, Voia lui Dumnezeu, iar, Sfinţii Ioachim şi Ana au fost convinşi că roada credinţei lor se va vedea, pentru că în relaţia cu Dumnezeu, nu noi suntem stăpâni! Când venim la sfânta mănăstire, ni se pare că suntem în Raiul Lui Dumnezeu, care e mai presus de orice mărire lumească! Să-L lăsăm pe Mântuitorul Hristos ca să bată la «uşa» sufletelor noastre, pentru că Dumnezeu este în tot şi în toate, iar, ceea ce face Dumnezeu trece dincolo de rânduiala firii! Să ascultăm îndemnul Lui Dumnezeu, să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea şi să-I urmăm Lui, Amin”!

,,Fiecare dintre noi avem de dus o cruce, dimensionată, raportată la fiinţa noastră, la eul nostru sufletesc şi trupesc”!
În cuvântul său de învăţătură, ca întotdeauna măiestrit şi bine structurat duhovniceşte, Preacuviosul Părinte Exarh Ioachim Pârvulescu a pornit de la faptul că în această zi binecuvântată, Biserica noastră prăznuieşte pe cei doi mari sfinţi ai săi, care au dat naştere celei mai sfinte fiinţe umane de pe faţa pământului, cea pe care o numim cu evlavie Maica Domnului, Maicii Domnului, cinstită şi pe aceste locuri în care te identifici cu trecutul şi intri în viitor cu multă nădejde înaintea Lui Dumnezeu, pentru că: ,,Atunci când «rupem» firul istoriei, «rupem» trecutul, iar, viiitorul are multe lipsuri! Şi istoria acestei mănăstiri este foarte importantă, ca şi fundarea acestei biserici de către un preot, cu hramul «Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil», iar, hramul care este astăzi: «Sfinţii Ioachim şi Ana» este foarte rar la o mănăstire, pentru că sfinţii au diferite charisme înaintea Lui Dumnezeu, aşa cum sunt sfinţii vindecători, alţii sunt ocrotitori ai familiei, care ajută în căsătorie şi la naşterea de prunci, aşa cum sunt şi Sfinţii Ioachim şi Ana! Pe aceştia, Dumnezeu i-a lăsat să se roage până la peste 60 de ani, ca să le îndeplinească rugăciunea lor! Este foarte important să se rostească un anumit număr de rugăciuni, pentru că viaţa duhovnicească este un paradox, iar, de multe ori, nu o putem înţelege pe cale raţională! Venim la biserică şi spunem că avem credinţă, dar, credinţa fără faptă este moartă, aşa cum trupul fără suflet e mort! Credinţa unor oameni este doar una teoretică, raţională, declarativă, dar, nu este una faptică! Deoarece, credinţa omului se vede prin ceea ce face el, pentru că şi diavolii spun că au credinţă şi ştiu că există Dumnezeu, dar, diavolii nu se smeresc, nu cer iertare, nu au dragoste şi bunătate! Credinţa omului se cunoaşte prin comportamentul său stradal, prin comportamentul său civic, chiar dacă el cunoaşte multe teorii despre spiritualitate, despre credinţă, pentru că omul se duce cu toată bogăţia lui şi va deveni cel mai bogat om din…cimitir şi atât, dar, mai departe, ce se întâmplă? Credinţa noastră se manifestă prin relaţia cu Dumnezeu şi cu aproapele, deci, o credinţă lucrativă, pentru că un credincios are dragoste în sufletul său, are compasiune faţă de oameni, faţă de plante şi faţă de animale, pentru că un om credincios nu poate să facă rău şi nu vorbeşte de rău! Nu contează cine suntem, contează ceea ce facem! Spune un sfânt că atunci când vom pleca «dincolo», nu luăm nimic din ceea ce am făcut pentru noi pe acest pământ, luăm doar faptele noastre, adică, ceea ce le-am făcut altora, pentru că al nostru nu este ceea ce avem acasă, bogăţia, maşina şi altele, ci, faptele pe care le-am împlinit pentru ceilalţi, dar, toate să le facem în numele Domnului! Fac ceva, dar, nu în numele meu, ca să mă laude lumea, pentru că atunci când mă laudă cineva, primesc bucuria aici, pe pământ, dar, «dincolo» nu mai primesc nimic! Aici, pe pământ, e mai bine să primeşti ocară, nu laude, pentru că şi Iisus a făcut numai bine, şi a primit ocară, batjocură şi condamnare la moarte prin răstignire! Iisus Hristos este prototipul nostru! Prin credinţă, trebuie să ajungem la dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de cel de lângă noi, faţă de aproapele, aşa cum Sfinţii Ioachim şi Ana s-au rugat la Dumnezeu, Cel Care le-a împlinit rugăciunea! Să reţinem, însă, că sunt diferite feluri de rugăciuni, unele prin care cerem Lui Dumnezeu ca să ne dea ceva, sănătate, reuşite în diferite domenii, mai sunt rugăciuni pentru iertare de păcate, după aceea, rugăciunile de mulţumire Lui Dumnezeu, pentru ca în cele din urmă să fie rugăciunile de «doxologie», prin care aducem Slavă Lui Dumnezeu. Părintele Paisie Aghioritul îndeamnă la această rugăciune de mulţumire adresată Lui Dumnezeu! Psaltirea este cea care îi «supără» cel mai tare pe demoni, cea mai puternică rugăciune personală! Rugăciunile de laudă şi de mulţumire aduse lui Dumnezeu sunt cele mai puternice, pentru că Dumnezeu ne face numai bine în fiecare clipă! Când ne dăruim celor lumeşti, Îl uităm pe Dumnezeu, nu luăm în seamă partea spirituală, pentru că din copilărie trebuie să fim educaţi să sensibilizăm spiritualul, să simţim fiorul duhului sfânt! Copilul nu trebuie silit la o executare cazonă a regulilor duhovniceşti, de aceea, sfinţii au ajuns prin credinţă la o identificare cu Dumnezeu, deci, nu au putut să mai trăiască fără Dumnezeu! Finalul credinţei este acela de a te contopi cu Dumnezeu în dragoste şi în iubire!
Dacă eu mă fac mare înaintea lui Dumnezeu şi a lumii, atunci, Domnul se face mic, atât de mic, încât dispare Dumnezeu din inima mea! Fără fapte bune, rămânem la o credinţă «periferică», de aceea, putem spune că nu există un om care să nu creadă în nimic! Cum spune Petre Ţuţea, un ateu crede în…necredinţa lui! Nu există ateism, există doar o supraevaluare a noastră, iar, ca să-L iubim pe Dumnezeu, trebuie să ne smerim, să ne facem mici, pentru că trupul acesta pământesc este supus ispitelor, tentaţiilor de tot felul, pe care Dumnezeu le îngăduie, aşa cum într-o clasă de elevi, cei mai mulţi învaţă datorită ascultării de dascăli şi de părinţi! Să învăţăm să trecem «şcoala» vieţii acesteia şi să luăm «examenul» pentru veşnicie, să ne mântuim! În fiecare zi, dăm câte un «examen» în relaţiile cu oamenii, cu provocările aproapelui nostru, iar, dacă suntem înţelepţi, putem trece aceste «examene», iar, sfinţii au reuşit la aceste «examene», dar, cu multe greutăţi! Fiecare dintre noi avem de dus o cruce, dimensionată, raportată la fiinţa noastră, la eul nostru sufletesc şi trupesc! Când mergem la Sfânta Liturghie, aşa cum aţi venit dumneavoastră aceasta se traduce în limba greacă prin «euharistie», deci, ca o mulţumire Lui Dumnezeu, pentru că în ultimă instanţă, Sfânta Liturghie este o reeditare a Vieţii Lui Iisus Hristos, o pregustare a vieţii veşnice, fiind totodată şi cea mai mare jertfă pe care Dumnezeu i-a dat-o omului pe pământ! În final, să mulţumim celor care au participat la această slujbă de la Mănăstirea Târgu-Logreşti, preoţi şi călugări care propovăduiesc Cuvântul Lui Dumnezeu, iar, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana să ne fie ocrotitori, folositori şi spijinitori pentru mântuirea noastră, în vecii vecilor, Amin”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA