Un domn cu pălărie şi cu barbă cu figură de atenian de parc-ar fi Socrate sau Platon, bântuit de noaptea greierilor, într-o zi frumoasă de toamnă cu frunze arămii şi arome de gutuie a traversat în grabă strada ţinând în mână o geantă. S-a apropiat de mine spunându-mi că m-a văzut din Calea Victoriei şi a venit să-mi dăruiască „Republica literelor”. Am luat-o, mulţumindu-i, iar el mi-a zis: „Auzi amice! – Vezi că nu este Republica lui Platon, este Republica literelor a lui I.P.B. şi vreau s-o citeşti şi să scrii despre ea!”
Desigur am citit cartea şi am constatat că frumuseţea poeziei lui IPB este răscolitoarea stare a creaţiei cu care el provoacă universul înconjurător.
Poetul, eseistul şi criticul literar I.P.B. se învârte în jurul punctului primordial, se roteşte, participă la sărbătoarea muzelor – aşa cum aprecia Ioan Ţepelea, le provoacă şi îi convoacă în satul natal, la Brădiceni, pe cei bântuiţi de acelaşi duh binecuvântat, cel al poeziei.
Mâna lui I.P.B. scrie singură, literele desenate de ea sar în aer ca nişte mine presărate pe un câmp cu duşmani. Orfismul şi suprarealismul orbitează în poeziile autorului.
Mâna sa scrie eliberată de clişee, fiecare metaforă este o idee, fiecare figură este o hrană spirituală ce alimentează intelectul uman şi spiritul.
Ludicul cuvintelor din versurile sale este ca picăturile de sânge ce se scurg din mâna zeiţei Afrodita, rănită în lupta sa pentru iubire de corabia lui Apolo, formând valuri ce se varsă în cascadă în Marea Oglindă Platoniciană. Frământând metafore şi hiperbole, construieşte Republica literelor. Apoi brusc mâna sa, uitând scrierea profană, transcrie arhetipuri cu un talent de a cărui potenţialitate nu mă îndoiesc niciodată. Poetul cu vraja criogenică a zeilor dezmorţeşte literele şi construieşte durabil versuri ce transmit emoţii puternice şi de o frumuseţe zdrobitoare precum Manole cel meşter ce a zidit pe frumoasa Ana în zidurile celei mai frumoase mănăstiri, dându-i durabilitate, semeţie şi impresionând zeii abisali prin creaţia sa magnifică. În drumul său spre absolutul creaţiei, Ion Popescu-Brădiceni se transformă într-un magician al cuvintelor pe care le zideşte cu sunetele flautului său fermecat în versuri de o frumuseţe debordantă: „Te uită-n decembrie, ninge,/ oh, ninge ca-n copilărie,/ fantasmele țes din meninge/ o pânză ce-o țin din simbrie.” Ca un zeu ce călăreşte un dragon, spintecând văzduhul, autorul tălăzuieşte fericirea din cuvinte pe care le transformă în geniale versuri. Străbătând colinele de jar, alungă lichelele pătrunse în Panteonul Politic al Republicii, executându-i pe trădători, pe jefuitori şi pe cei parveniţi prin înşelăciuni atârnându-i pe stâlpii infamiei.
Precum Tudor Vladimirescu, cel ce şi-a pus inteligenţa şi puterea în slujba poporului, poetul IPB vrea să impună cu măiestrie Puterea Cuvântului: „Puterea Cuvântului/ deasupra mormântului/ o să-nalţe iar/ coline de jar/ ca eu să revin/ în floarea de crin.”
Precum Kant, poetul transmodernist ne arată că „fără sensibilitate nu ne-ar fi dat nici-un obiect şi fără intelect n-ar fi nici unul gândit”. Solilocviile sale sunt precum conceptele instituţiilor ce construiesc Republica Literelor.
Astfel ideile fără conţinut sunt goale, iar instituţiile fără concepte sunt oarbe.
Oricum văzduhul poeziei la I.P.B. are o cu totul altă dimensiune, căci este nelimitat, adică şi infinit şi imposibil de controlat.
Originalitatea creaţiei sale stă la baza valorii categorice şi îmi umplu sufletul de admiraţie şi veneraţie. Fiecare individ posedă voinţa liberă ca pe un bun născut şi inalienabil.
Libertatea creaţiei sale este afirmată ca o existenţă a conştiinţei noastre morale.
În concluzie trebuie să observăm că poezia este la I.P.B. devenire şi vom deveni cu toţii prinşi într-un copac al vieţii şi vom transcende marele timp al creaţiei, căci omul trebuie să fie respectat în libertatea sa, el nu trebuie să fie considerat sau tratat ca un lucru. Realitatea este însăşi raţiunea sau spiritul în diversele sale grade de afirmare.
Aşadar I.P.B., în Republica Cuvintelor, prin solilocviile sale, consolidează fundamentele transmodernismului.
Bibliografie:
Ion Popescu-Brădiceni: Republica Literelor, Solilocvii; Editura Pim, Iaşi, 2023
Mircea Tutunaru
