Într-o lume bântuită de stihiile demonizaţilor de tot felul şi de ameninţările văzute şi nevăzute ale susţinătorilor războiului, a vorbi despre calvarul Icoanei Maicii Domnului «Îndrumătoarea» este o revărsare a clipei care înalţă sfinţenia peste nimicnicia unei lumi secularizate şi secătuite de apăsarea păcatului! De aceea, ne vom referi la o litanie calvar cu sfânta Icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în jurul Mănăstirii Neamţului, deoarece, atunci când o aducea în biserică, sfânta icoană s-a smuls din mâinile norodului și desprinzându-se cu mirări ale credincioşilor, s-a dus în văzduh și a stat deasupra amvonului, iar, de acolo, mergând spre ușile împărătești, a intrat în altar și, înconjurând altarul, a ieșit pe ușile celelalte și s-a așezat la al său loc, acolo unde pentru totdeauna stă privitoare! Încercăm să vorbim despre unele minuni făcute de sfânta Icoană a Maicii Domnului din Mănăstirea Neamț, care au fost consemnate de către duhovnicul Andronic din Mănăstirea Neamț. Mai întâi, să spunem că această Icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, s-a arătat făcătoare de minuni în anul 6999, care se socoteşte de la Domnul Iisus Hristos, anul 1491, în pământul Moldovei strămoşeşti, în Mănăstirea «Înălțării Domnului» care se numește Mănăstirea Neamțului. Și se află această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, zugrăvită pe o scândură de lemn, de o parte Maica Domnului cu Fiul Lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos, ținându-l pe mâini, iar pe cealaltă parte, Sfântul Marele Mucenic Gheorghe, pe balaurul veninos junghiindu-l cu sabia! Chiar pe această icoană la Praznicul Înălțării Domnului, când cu cruci o duc arhierei și preoții cu mâinile ținându-o, de multe ori, s-a întâmplat, fiind în mâinile arhiereilor și a preoților, de s-a ridicat ca și cum s-ar smulge din mâinile lor și ar voi să se desprindă în văzduh, spre înaltul cerului. Iar, de aici, ei se închină, după care, văzându-o norodul, cu smerenie se roagă Lui Dumnezeu şi Sfintei Fecioare!
,,Pe stâlpul minții noastre închipuie cuvintele înțelepciunii cerești…”
De aceea, ştiut să fie că îngerii cei ce sunt pe lângă Născătoarea de Dumnezeu și îi slujesc ei, i-au purtat prin văzduh icoana, iar, aceasta s-a întâmplat pe vremea domniei lui Ștefan Gheorghiță al Moldovei (1655). Această icoană a Maicii Domnului este considerată cea mai veche și mai frumoasă icoană din România, fiind cunoscută în toată lumea ca făcătoare de minuni. Timp de peste şase sute de ani, Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț a întărit credința creștin-ortodoxă a conducătorilor, a monahilor și a poporului român de pretutindeni! Se ştie că Icoana a fost comandată de către Sfântul Gherman în anul 665, fiind copie a icoanei Maicii Domnului, ce se afla în Lida, din anul 35, iar, pe spatele acesteia este zugrăvit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care s-a născut în Lida. Cu bună ştiinţă, Sfântul Gherman a adus icoana cu el în Constantinopol, atunci când a devenit patriarh, încredințând-o Mănăstirii «Heleopatra». Se pare că la începutul persecuției iconoclaste a împăratului Leon al III-lea, în anul 714, icoana Maicii Domnului «Îndrumătoarea» a fost ascunsă, iar în anul 716 a fost trimisă în ascuns de către Sfântul Gherman la Roma, Papei Grigorie al III-lea, care a așezat-o în în Basilica «Sfântul Petru», unde a rămas timp de 106 ani. După înfrângerea ereticilor iconoclaști, Papa Serghie al II-lea a readus icoana la Constantinopol, încredințând-o Sfântului Metodie, Patriarhul Constantinopolului, care a reașezat-o în Mănăstirea «Heleopatra». Dar, în anul 1400, împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleologul a trimis trei icoane în semn de recunoștință Voievodului Moldovei: icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, dăruită voievodului Alexandru cel Bun, care a așezat-o în Mănăstirea Bistrița, județul Neamț, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, dăruită soției voievodului Alexandru cel Bun, pe nume Neacșa, care în unele scrieri este numită Ana, cea care a așezat-o în Mănăstirea «Agapia», județul Neamț şi Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, «Îndrumătoarea», dăruită Mitropolitului Iosif Mușat, pe care a așezat-o în Biserica «Sfântul Gheorghe» din Suceava, cunoscută sub denumirea de Biserica Mirăuți. Se cunoaşte că Biserica «Sfântul Gheorghe» – Mirăuți din Suceava se afla în apropierea Curții Domnești și a îndeplinit rolul de Catedrală Mitropolitană a Moldovei, între anii 1402-1522, iar, Icoana Maicii Domnului a stat în biserica «Sfântul Gheorghe» până în anul 1415, când a fost dusă și așezată în Mănăstirea Neamț, unde a și rămas până azi!
,,…Ceea Ce ești Stâlpul rugăciunii care toată lumea o sprijinești”!
Se consemnează în cronicile veacului că în timpul unei invazii otomane, icoana a fost îngropată din iunie 1821, până în octombrie 1822, împreună cu alte obiecte de valoare, într-o poiană tainică de pe Muntele «Rusu», ca să fie protejată de furturi sau profanări păgâneşti, având în vedere că turcii nu sunt creștini. Pe locul în care a fost îngropată icoana Maicii Domnului «Îndrumătoarea», se află astăzi Schitul «Icoana Veche», iar, după ceva vreme, icoana a fost reașezată la Mănăstirea Neamț, unde, între anii 1844-1845, a fost ferecată într-o îmbrăcăminte ornamentală și pusă la loc de cinste.
Ca o concluzie care merită consemnată, în postul «Adormirii Maicii Domnului», să dăm citire, cu evlavie, unei sfinte Rugăciuni, înaintea Icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț: ,,Pe stâlpul minții noastre închipuie cuvintele înțelepciunii cerești, Ceea Ce ești Stâlpul rugăciunii care toată lumea o sprijinești. Nu ne lispi pe noi de ocrotirea Ta de Maică, Ceea Ce ești: «Mângâierea celor împovărați de păcate», «Floarea tuturor darurilor cerești», «Oglinda îngerilor», «Muntele Cel înalt al desăvârșirii», «Rai tainic al fecioriei», «Tabor înțelegător al tuturor virtuților», «Corabia mântuirii păcătoșilor», «Căruța Cea de foc a Înțelepciunii», «Psalmul Cel scris în cartea inimii», «Izvorul rugăciunii neîncetate», «Legătură a unirii noastre cu Dumnezeu»! Cu pașii gândurilor umilite ne apropiem de prea luminată icoana Ta, noi, cei ce nu știm a ne ruga din pricina împietririi inimii noastre. Izvorul rugăciunii Tale să adape inima noastră cea lipsită de dulceața cuvântului dumnezeiesc. Ploaia milostivirii Tale să înmoaie pământul cel împietrit al inimii noastre! Laudele împletite Ție de serafimi să întraripeze inima noastră cu dorul cel dumnezeiesc. Suspinurile heruvimilor, coborâte în adâncul sufletului nostru, să ne tragă pe noi spre înălțimea cugetării smerite. Nu avem inimă înfrântă ca să aducem tânguire vrednică pentru păcatele noastre, nu avem nici pocăința care întărește casa sufletului pe temelia răbdării! Norii patimilor au întunecat cu totul cerul sufletului nostru și nu putem privi, nici măcar spre strălucirea frumuseții Tale! Purtați suntem de valurile ispitelor și cu greu călătorim pe marea cea sărată a acestei vieți. Îndulcește necazurile noastre cu darul Tău și scrie-ne pe noi în cartea vieții, Ceea Ce ești Carte Ce ai purtat pe Cuvântul vieții, Cel Care, prin pătimirea Sa, a scos pe Adam din lanțurile durerilor. Ridică mintea noastră deasupra grijilor lumești și pe piatra răbdării ne așează, Ceea Ce ai născut pe Piatra vieții, Cea Care a sfărâmat pietrele slujirii idolești! Acoperă-ne cu acoperământul Tău cel luminat, Ceea Ce ești Ocrotitoare creștinilor și păzești totdeauna pe robii Tăi cu darul Tău! Ceea Ce lacrimi ai vărsat pentru Fiul Tău pe Care L-ai văzut pironit pe cruce, dă-ne nouă lacrimi de umilință pentru păcatele noastre, cu care în fiecare ceas mâhnim milostivirea Stăpânului nostrum! Inima Ți s-a rănit, când sulița a străpuns coasta Fiului Tău, deci nu trece cu vederea nici rănile sufletelor noastre, ci cu untdelemnul rugăciunii Tale ne întâmpină și ne ridică la înălțimea pocăinței! Bucură-te, «Rază a înțelepciunii Soarelui Hristos», «Turn nebiruit al creștinilor», «Cetatea Cea cerească a Luminii», «Vasul Cel plin de mirul laudelor îngerești», bucură-te, Maică a Domnului, Ceea Ce reverși daruri de minuni celor ce cu inimă smerită cad înaintea sfintei Tale Icoane, cerând alinarea suferințelor și mare milă! Nu ne uita și pe noi, cei ce, măcar că nu știm a-ți aduce cuvânt vrednic de laudă, nădăjduim la acoperământul milostivirii Tale. Amin”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
