Buna Vestire sau «Blagoveştenia» este prima şi cea mai veche Sărbătoare a Maicii Domnului şi este prăznuită de către Biserica dreptmăritoare în ziua de 25 martie, reprezentând praznicul în amintirea zilei in care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare Maria că va naşte pe Iisus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a fost aleasă de către Dumnezeu Tatăl, ca din sânul ei de crin imaculat să Se nască Fiul şi Cuvântul Împăratului ceresc, pentru că Mântuitorul acestei lumi nu Se putea naşte ca om decât din pântecele unei Fecioare Preacurate, neprihănite de păcate omeneşti şi de patimi trupeşti, iar Cel Ce S-a născut din Fecioară Preacurată nu era şi nu putea fi decât Un «Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat». Tocmai acest lucru ne ajută să ne hrănim sufletul cu puterea credinţei şi să ne luminăm omeneasca minte cu lumina înţelegerii celor dumnezeieşti spre a trăi învăţătura creştină în viaţa de zi cu zi! Din credinţa aceasta, Preacurata Fecioară Maria are cinstirea cea dintâi şi cea mai înaltă, iar, pentru desăvârşita sfinţenie a vieţii ei, pentru crinul sânului ei de Maică a Domnului Hristos, pentru desăvârşita ei ascultare, smerenie si iubire de Dumnezeu şi de oameni, Preasfânta Fecioară Maria este mai presus de toţi sfinţii şi decât toţi îngerii, «mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii»!
,,Că mi-a făcut mie mărire (slavă) Cel Puternic, sfânt fie Numele Lui”!
Maica Domnului este «Sfânta Sfintelor», este «poarta cerului» şi «scara» prin care Fiul lui Dumnezeu S-a coborât la noi şi totodată este «casa Domnului» cea plină de slavă, «uşa» cea încuiată prin care a trecut Domnul! De aceea, între creştinii dreptmăritori, cinstirea Sfintei Fecioare este cea dintâi, după cea a lui Dumnezeu. Dacă vom reda episodul întâlnirii dintre Preasfânta Fecioară Maria şi Sfânta Elisabeta, cele două Sfinte Femei, plimbându-se noaptea la lumina lunii, vorbind în psalmi şi în imne duhovniceşti, au observat că nu mai aveau umbră, pentru că aceasta era anulată de lumina pe care o purtau în pântecele lor, care strălucea radiind din cei doi fii. Deci, Mântuitorul Iisus Hristos şi Sfântul Ioan Botezătorul radiau din fiinţa lor lumină, astfel încât cele două mame erau şi ele pline de lumină. Expresia «fără umbră» nu este întru totul nouă, pentru că şi Sfinţii Părinţi în unele texte o numesc pe Maica Domnului «Floarea fără umbră», pentru a conferi o aură de credinţă, de evlavie şi de înţelegere teologică a Tainei Bunei Vestiri, ca un moment crucial în istoria umanităţii. Cinstirea aceasta deosebită, preacinstirea, preavenerarea sau hiperdulia divină i-o vădeşte mai întâi Arhanghelul Gavriil, când i-a zis: «Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei!» (Luca 1:28). Aşadar, cinstirea aceasta deosebită i-o arată Sf. Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, când i-a grăit: «Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! Şi de unde aceasta pentru mine, ca să vină la mine Maica Domnului meu?… Fericită este aceea ce a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul» (Luca 1:42). Cinstirea aceasta deosebită o prevesteşte şi o recunoaşte însăşi, Maica Domnului, când a răspuns Elisabetei: «… Iată de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire (slavă) Cel Puternic, sfânt fie Numele Lui» (Luca 1:48-49). Nu în ultimul rând, cinstirea aceasta deosebită i-o aduce Biserica întreagă, toată creştinătatea în nenumăratele rugăciuni şi cântări, în sărbătorile închinate Sfintei Fecioare la toate slujbele din cursul anului, îndată după Fiul ei şi Dumnezeul nostru. În vederea mântuirii şi a restaurării întregii creaţii, Dumnezeu avea nevoie şi de voinţa liberă şi conlucrarea omului, pentru că întruparea Fiului lui Dumnezeu în propria Sa creaţie avea nevoie de consimţământul liber al Fecioarei Maria. Aşadar îngerul lui Dumnezeu se arată copilei din Nazaretul Galileii, într-o rază de lumină şi rosteşte o salutare care pe ea o tulbură, pentru că e vestea unui trimis al lui Dumnezeu adresată unei fiinţe umile, însă în cuvinte emoţionante, mai ales că primul sentiment al Fecioarei, după salutul îngerului, este acela de tulburare. Nu îndrăzneşte să răspundă, ci numai se întreabă în sinea ei: ce fel de închinare va fi aceasta (?), pentru că apoi îngerul îi vesteşte că va zămisli şi va naşte un Fiu, mai presus de firea omenească!
«Cinste Maicii Domnului și slavă Sfinților! Amin».
Momentul Bunei Vestiri este şi punctul de întâlnire al umanităţii cu divinitatea, fiindcă omul se poate întâlni cu Dumnezeu, poate dialoga cu El şi Îl poate iubi, pe când celelalte fiinţe create se supun legilor cauzale. Am putea spune că Taina Bunei Vestiri este naşterea din nou a lumii, plinirea rânduielii dumnezeieşti. Cel care S-a născut din Tată fără de mamă acum Se naşte din mamă fără de tată şi face din umila fiinţă a Feciorei Maria, cea mai fericită femeie de pe pământ, în pofida faptului că a fost şi a rămas până astăzi cea mai neînţeleasă fiinţă! De aceea, Preacurata Maică a Domnului, care a suferit la piciorul crucii, care la Răstignirea fiului ei a auzit loviturile de ciocan care străpungeau cu piroane mâinile Lui străpungându-i inima, este fiinţa cea mai aproape de oameni, după Dumnezeu, Icoana sufleului nostru, care cunoaşte cel mai bine ceea ce înseamnă suferinţa omenească şi se apleacă mereu cu iubire şi cu milă asupra ei. În dumnezeiasca ei suferinţă, Maica Domnului dovedeşte că de la Naşterea din Betleem până la Răstignirea de pe Golgota, empatizează şi retrăieşte adânca ei legătură cu oamenii care suferă! Chiar atunci când ne simţim uitaţi de Dumnezeu, când avem acel sentiment aşa de vinovat, dar uneori aşa de omenesc, o chemăm în ajutor pe Maica Domnului, pentru că ne-o simţim aproape, fiindcă ea face parte din neamul omenesc şi pe ea a ales-o Dumnezeu ca să Se întrupeze, să devină Om ca noi, luând asupră-Şi păcatele noastre. Şi o purtăm în rugăciunile noastre, pentru că ea este prin excelenţă rugătoarea noastră de taină de-a lungul secolelor şi se va ruga până la sfârşitul acestei lumi! Când va şedea de-a dreapta tronului de judecată al Fiului ei, în faţa căruia noi toţi, întreaga omenire, vom sta cu genunchii tremurând, căci, Doamne, cine se va socoti vrednic să stea drept înaintea judecăţii lui Dumnezeu, Maica Domnului va interveni şi atunci spre milostivirea noastră! Aşadar, la Praznicul Bunei Vestiri, să avem încredere în mijlocirile Maicii Domnului la Dreapta Judecată, pentru că Maica Domnului va interveni pentru a-i salva pe cei care din slăbiciunea trupului omenesc au păcătuit, păstrându-şi totuşi credinţa în Hristos şi în mijlocirile Preacuratei Sale Maici. În încheiere, să rostim această rugăciune minunată: ,,Ferește-mă, Doamne, de tot răul. Ferește-mă de o alegere greșită! Ferește-mă de minciuni, de răutate, de desfrâu! Să nu mă-nșele frumusețea cea degrab trecătoare, ci să caut mai ales frumusețea sufletească. Să nu mă orbească dragostea pătimașă, nici să nu mă biruie patimile și poftele. Tu știi, Doamne, nepriceperea si slăbiciunea minții mele! Vino în ajutorul meu, Iubitorule de oameni! Dăruiește-mi înțelepciune și răbdare! O, grea este crucea răbdării, și greu îmi este să nu fiu covârșit de ea. Dar în Tine îmi pun nădejdea. Slavă Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt! Cinste Maicii Domnului și slavă Sfinților! Amin!”.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
