Este o plantă erbacee, creşte pe marginea drumului sau în lanurile de cereale. Este cunoscută pentru proprietăţile terapeutice din cele mai vechi timpuri. Seminţele de mac au fost folosite încă din Grecia Antică pentru calmarea durerilor, iar în China la prepararea ţigărilor cu opiu.În scop medicinal, planta a fost folosită pentru extragerea morfinei, necesară bolilor aflate în faza terminală. În scop terapeutic se culeg petalele (numite paparoane).
Compoziție: petalele de mac conțin mucilagii, antocianozide, alcaloizi (readina şi reagenină, cantităţi mici de tebaină, infime de narcotină), pigmenţi (carotenoizi, antociani), principii amare, fitoncide
Acțiune: emolientă, antispastică, calmantă a tusei; petalele (paparoanele)hipnotice şi au efect sedativ
Indicații terapeutice
Fitoterapia cu mac este indicată persoanelor care suferă de bronşită, traheită, răceală, gripă, combaterea insomniei (forme uşoare).
Administrare:
Infuzia din petale de mac se prepară dintr-o linguriţă de petale la o cană cu apă clocotită, se lasă un minut la infuzat, se strecoară şi se bea îndulcită cu miere pentru răceli, gripă, bronşite (calmează tusea), afecţiuni pectorale, astm bronşic, laringite, răguşeală, insomnii moderate (se bea o cană de ceai înainte de somn).
În uz extern, infuzia de mac se poate folosi sub formă de gargarisme (faringite, angine), cataplasme calde din petale opărite în abcese dentare.
În scop cosmetic, macul este folosit pentru menţinerea prospeţimii tenului, împotriva îmbătrânirii, având efect antirid.
Alexandra Cruceru
