Luptele purtate de Armata I-a Română condusă de gl. Ion Culcer

195

Declanșarea primei conflagrații mondiale
Prima jumătate a secolului XX a fost epoca construirii sau dezvoltării unor imperii moderne și vremea formării alianțelor politico-militare care au scindat Europa în tabere adverse: Tripla Alianță dintre Germania, Austro-Ungaria și Tripla Înțelegere între Franța, Rusia și Anglia. Intensificarea confruntărilor între cele două alianțe au imprimat vieții internaționale un curs periculos, care va duce la izbucnirea Primului Război Mondial(1914). La declanșarea conflictului, surprinderea și emoția românilor au fost enorme, deoarece poporul român, având provincii sub ocupație în ambele tabere, consideră că a sosit momentul să-și consolideze problema națională. România avea revendicări naționale peste Carpați, care ne duceau în conflict cu Austro-Ungaria și revendicări peste Prut, care ne duceau la un conflict cu Rusia.

Prima bătălie 5 august-30 septembrie 1916 – Intrarea României în războiul pentru întregirea neamului
În dimineața zilei de 14/27 august 1916, regele Ferdinand I a convocat la Palatul Cotroceni al doilea Consiliu de Coroană cu scopul de a cere fruntașilor țării pacea privind intrarea României în război. Spre seară, prin Înaltul Decret Regal nr. 2784, România a declarat război Austro-Ungariei. Această schimbare arăta clar că în perioada următoare atenția principală a Puterilor Centrale se va muta pe frontul de Est, deoarece decizia României era considerată un eveniment ce putea decide soarta războiului. La intrarea României în război, comanda supremă a armatei române o avea regele Ferdinand.

“Prin moarte, la datorie” – Ferdinand I – Un rege Erou: Ferdinand I
A fost greu războiul pentru reîntregirea neamului românesc. A trebuit un REGE EROU, cum nu cunoaște altul istoria capetelor încoronate, care să-și poată ÎNĂBUȘI VOCEA SÂNGELUI, dând primul exemplu de sacrificiu neamului românesc în momentul când îl chema la luptă. A trebuit ființei neamului românesc o generație curajoasă, disciplinată, harnică, răbdătoare, care să dea din sânul ei opt sute de mii de suflete și să ducă în tăcere toate greutățile plămădirii și închegării României Mari! Astfel, la 15/16.08.1916, începea, într-o zi de sărbătoare, RĂZBOIUL, cel mai mare din istoria noastră, ca glorie, suferințe, sacrificii, umilințe și rezultate. La începutul primei părți a campaniei, grupul de acoperire „Jiu” a acționat sub ordinele Corpului 1 Armată, până la constituirea Diviziei 11 Infanterie în zona de concentrare (Târgu-Jiu, Drăguțești, Romanești). Operațiunile de mobilizare s-au realizat în garnizoanele de reședință ale fiecărei unități, care se găseau deja mobilizate în raioanele de dislocare. În ziua de 14 august, la orele 17.00, Comandantul Grupului „Jiu”, colonelul Cocorăscu, a deschis plicul sigilat și a dat ordinul pregătitor de marș spre frontieră, fixând raioanele și dispozitivul trupelor pentru atac.
În noaptea de 14/15 august 1916 au fost atacate, prin surprindere, posturile de pază inamice instalate pe frontiera austro-ungară; aparținând Brigăzii 144 austro-ungară. Trupele române au ocupat în noaptea de 16/17 august zona Petroșani-Livezeni.

Primul Război Mondial dus pe teritoriul Austro-Ungar și județul Gorj – Grupul de acoperire “Jiu” s-a realizat, în grabă, următorul dispozitiv de luptă
În sectorul de Vest pe valea Jiului rămăsese Regimentul 18 Infanterie Gorj-comandant lt. Col. Jipa
În sectorul de Est pe valea Jiului de Est-Regimentul 58 Infanterie, comandant lt. Col. Neagu Savel

Unitățile Grupului “Jiu” încep în forță lupta în ziua de 15 august 1916
Regimentul 18 Infanterie a pornit la atac și după lupte îndârjite, a ocupat localitatea Vămii Surduc din Defileul Jiului și o parte din satele Iscroni și Bărbătenii de Jos.
Regimentul 58 Infanterie a continuat atacul punând stăpânire pe înălțimile de la Est Petroșani, interceptând drumul de legătură Petroșani-Voineasa pe Cheile Jiețului.
În cursul zilei de 16 august, trupele Grupului de Acoperire “Jiu” (la care s-au mai adăugat unități din Regimentul 26 Rovine) au trecut la urmărirea inamicului, eliberând localitățile: Vulcan, Lupeni și Petroșani – continuându-se înaintarea spre nord-vest pentru cucerirea Defileului Merișor, au respins inamicul și la 25 august au trecut la apărarea de-a curmezișul Defileului Merișor, peste înălțimile ARGOS, OBOROCA până la Vârful Fagetel. Aici au luat contact cu trupe aparținând Diviziei 187 prusacă și din Corpul Alpin Bavarez venit de pe frontul de la Verdun. Din motive de ordin strategic, ca urmare a neașteptatului dezastru de pe frontul de la Turtucaia – Marele Cartier General, la 29 august 1916, a ordonat Armatei I-a să oprească ofensiva Grupului “Jiu”, deși pătrunderile în dispozitivele inamicului erau semnificative.

Situația critică a trupelor române din zona-Turtucaia
În ziua de 16 august 1916, bulgarii sub comanda mareșalului german Mackensen s-au strâns în secret peste 120.000 de soldați la frontiera dintre Rusciuc și Varna, grupate între Raserad și Rusciuc, cu obiectiv imediat: Turtucaia. În cursul nopții, unități germano-bulgare au început inițial la locul frontierei cu România și apă asupra trupelor române aflate în acoperire la Turtucaia. În șapte zile de lupte sângeroase pline de eroism, trupele române au fost nevoite să cedeze, iar la 24 august 1916 au început retragerea spre Silistra. Înaintarea trupelor dușmane înspre Silistra și apoi către Dobrogea, a obligat comandamentul superior român, să oprească înaintarea victorioasă în Transilvania și, luând forțe din această zonă, să le arunce în Dobrogea, pentru a opri mersul rapid al inamicului spre Constanța.

Răsturnarea frontului de luptă
Armata germano-austroungară trece la etapa războiului ofensiv.
Armata română adoptă etapa războiului de apărare-activă.
Încercările generalului FALCANHEIN-comandantul trupelor germane din Transilvania, de a pătrunde în România prin trecătorile Predeal, Bran, Dragoslavele și Defileul Oltului nu au dat rezultate, datorită rezistenței trupelor române. În consecință, generalul german a hotărât să spargă frontul român prin trecătoarea Jiului, care-i va înlesni înaintarea trupelor în Câmpia Olteniei. În vederea contraofensivei proiectate, comandamentul germano-austro-ungar a format în regiunea Hațeg o grupare de forțe constituită din Divizia 187 infanterie prusacă, Brigada 144 austro-ungară și Brigada 2 din Corpul Alpin Bavarez. La dispoziția acestui grup a fost pusă o puternică grupare de artilerie, cuprinzând tunuri grele și tunuri de munte, o puternică escadrilă de aviație de bombardament, precum și numeroase automobile blindate. Comanda acestor trupe a fost încredințată generalului german SUNKEL. Atacul armatei germane, precedat de o puternică pregătire de artilerie, a început în dimineața zilei de 1 septembrie 1916, acționând cu Divizia 187 Infanterie pe direcția Baru Mare, Merișor, Banița; cu Brigada 144 Infanterie, pe direcția Muncel, Dealul Buții, iar cu Brigada 2 Alpină pe direcția Dealul Zănoaga, Lupeni. Luptele cu trupele române au fost deosebit de înverșunate, în special cele de pe Dealul Branului și Dealul Buții. În atacurile date a doua și a treia zi, inamicul a executat cu toate calibrele sale un violent bombardament de artilerie, după care, introducând în linia de luptă toate trupele de care dispunea la Merișor, a reușit să spargă frontul român între dealurile Branu și Angros. Retragerea trupelor noastre de pe aceste înălțimi a atras după sine și evacuarea poziției de pe dealul Bălai, situat la flancul drept al frontului român. Începând cu ziua de 17 septembrie, Brigada 2 Munte germană a reușit să cucerească Dealul Făgețel și înălțimile Oboroca. Trupele Detașamentului român condus de colonelul Scărlătescu au opus o dârză rezistență, luptând corp la corp pe pozițiile de la frontieră.
În zilele de 20 și 21 septembrie, la ordin, trupele române s-au repliat pe pantele și crestele de la sud de Petroșani, sub presiunea puternică a inamicului.
În ultimele zile ale lunii spetembrie 1916, toate unitățile din Grupul „Jiu” au fost obligate să ocupe înălțimile: Cornu Zănoagei, Vf. Negru, Siglul Mare, Mutu, Pasul Vulcan, Pasul Surduc și să oprească temporar înaintarea trupelor germane la frontieră. În cele 40 de zile de război (15 august-30 septembrie 1916) cât au durat luptele pe teritoriul austro-ungar, pe măsura ajungerii lor în zona de operații, în bazinul Petroșani, Lupeni, Merișor, Baru, Zănoaga au fost angajate în luptă 13 regimente, din care: 8 de infanterie, 3 de artilerie, 1 de cavalerie și 1 de vânători de munte, conduse de bravii generali COCORĂSCU și ION CULCER. Din acest tezaur uman la trupelor române: 2891 au îmbracat haina morții, 5683 au fost răniți, 1922 au dispărut în lupte, iar 1951 au luat drumul captivității. În anii de război(1924-1930) au fost dezhumați și reînhumați în cimitirele Bărbăteni=20, Vulcan=24, Petroșani=21, Oboroca=85, Lupeni=74 și la Tebea=88. Acești nemuritori eroi și-au așezat suprema lor jertfă în Pantheonul de înalte virtuți ale poporului român.
General (r) Constantin Ispas

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here