Lumini din veşnicia întunericului – Dascăli care au fost, pro memoria. A fost un OM! Profesor Doctor Cornel Cârstoiu

969

„O singură rugăminte am: Doamne, să nu mă laşi niciodată să fiu mulţumit cu mine însumi” (Lucian Blaga)
„E o mare cinste să fii om distins şi să ţi se spună pe lume: Iată un om!” (Juvenal)
„Măsura vieţii omului nu stă în lungimea anilor, ci în buna întrebuinţare a ei” (Plutarh)
„Profesorii şi elevii au un profesor comun: Dragostea” (Legouvé)
…………………………………………………………………….
„Născut la 9 mai 1917, în satul Câlceşti, comuna Godineşti, n-a apucat să-l cunoască pe tatăl său, mort pentru România, pe frontul  de la Iaşi, în 16 martie 1917, în Primul Război Mondial. Graţie învăţătorului Petre Cosmulescu, care observase mintea ascuţită a elevului său, insistenţelor acestuia pe lângă familie, este dat la şcoli mai înalte, să devină domn, pentru a putea să le deschidă calea celor de-acasă, lipsiţi de lumina cărţii, spre o viaţă mai bună. Între 1929 şi 1937, urmează cursurile Liceului de Băieţi «Tudor Vladimirescu», iar în toamna anului 1937, în urma examenului de admitere, devine student al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii Bucureşti, specialitatea limba şi literatura română şi limba franceză, absolvită în 1942, cu «Magna cum laude» (lat. «Cu mare laudă»)
…………………………………………………………….
Este demobilizat în 1945. Începând cu acest an, funcţionează ca profesor de limba română şi limba latină la Liceul «Tudor Vladimirescu», Liceul Comercial şi Şcoala Pedagogică, toate din Târgu-Jiu.
O perioadă îndelungată a îndeplinit şi funcţia de director, după cum urmează: Şcoala Pedagogică «Spiru Haret» (1951 – 1957); Şcoala Generală nr. 8 (1955 – 1970); Liceul «Tudor Vladimirescu» (1970 – 1972).
Toate examenele date pe parcursul traseului didactic au fost obţinute cu note maxime: capacitate (1943), militar fiind, definitivatul (1947), gradul al doilea (1961) şi gradul I (1965).
…………………………………………………………………….
Îşi susţine doctoratul în 1974 şi, printr-o muncă asiduă, izbuteşte să pună «un nume adunat» pe mai multe cărţi de valoare, apreciate de critica de specialitate:
«Târgu-Jiu – mic îndreptar turistic» (Editura Meridiane, Bucureşti 1969);
«Iordache Văcărescu, viaţa şi opera» (Editura Minerva, Bucureşti, 1974);
«Poeţii Văcăreşti» (Editura Minerva, Bucureşti, 1982);
«Iancu Văcărescu, opera» (Editura Minerva, Bucureşti, 1985);
«Liceu <Tudor Vladimirescu> din Târgu-Jiu, un secol de lumină (1890 – 1990)».
………………………………………………………….
Aceste fragmente despre marele OM şi profesor Cornel Cârstoiu, sunt din ziarul „Gorjeanul” din 19 februarie 2013 şi sunt fragmente dintr-un amplu articol, sub semnătura unui alt strălucit om al catedrei, tot profesor de limba şi literatura română – Constantin E. Ungureanu, actualmente profesor pensionar în oraşul Ţicleni!
Pe amândoi, aceşti mari profesori, i-am cunoscut în mod direct:
Pe prof. Constantin E. Ungureanu în vara anului 1971, când am reuşit primul la Liceul Pedagogic din Târgu-Jiu, la învăţători, cu media cea mai mare la obiectul limba şi literatura română şi unde a corectat domnia sa! Nu l-am uitat vreodată, nu i-am uitat chipul luminos de adevărat dascăl, când m-a anunţat că am luat primul la admitere, la clasa învăţători (admiterea din vară)… căci locurile nu se ocupau toate într-o sesiune!… Urma şi sesiunea de toamnă?… M-am bucurat enorm că am fost apreciat de un mare profesor de limba şi literatura română – prof. Constantin E. Ungureanu, elevul „titularului” – prof.dr. Cornel Cârstoiu, pe care l-am cunoscut în anul 1976!
Pe prof. Cornel Cârtsoiu l-am cunoscut în mod direct, cu ocazia Olimpiadei Judeţene de limba şi literatura română – faza judeţeană – 1976 – ce s-a desfăşurat la Liceul „Tudor Vladimirescu”… A fost cel care ne-a scris subiectele pe tablă şi cel care a vegheat seriozitatea şi obiectivitatea acestui concurs… Sobru, vertical, serios, cu o tunsoare apropiată de a mareşalului Ion Antonescu, mi-a transmis o emoţie constructivă, care m-a şi propulsat la Olimpiada Naţională de limba şi literatura română de la Târgu-Mureş (aprilie 1976). Acest succes a fost rezultatul întâlnirii mele cu nişte profesori de excepţie: Cornel Cârstoiu şi Iancu Popescu – profesor de limba şi literatura română – drept profesori corectori şi marele profesor Eugen Velican, de la Liceul Pedagogic, cel ce m-a pregătit timp de trei ani, pentru această reuşită! O olimpiadă, mai ales faza judeţeană, nu era un lucru de glumit!…
Cornel Cârstoiu, Iancu Popescu, Constantin E. Ungureanu şi Eugeniu Velican, şi azi, în 2014, rămân ca unii dintre cei mai buni profesori de limba şi literatura română, renumiţi prin cultura extraordinară, prin tactul psihopedagogic şi mai ales prin rezultatele muncii lor! Să nu uităm însă, cum prof. Cornel Cârstoiu a obţinut doctoratul, abia în anul 1974, adică la 57 de ani, că nu l-a plagiat, aşa cum se face azi, că a fost rezultatul unei munci de Sisif!… Ce ne facem cu „doctoraşii” noştri de azi, cu doctorate plagiate 100%, şi pe care le obţin într-un mod fraudulos şi scaldalos, până-n 30 de ani (vârsta)!
Vă felicit d-le profesor Constantin E. Ungureanu pentru articolul din „Gorjeanul”, 19 februarie 2013 şi vă doresc pensie lungă, dumneavoastră, domnului prof. Iancu Popescu şi domnului prof. Eugeniu Velican!
Prof. Voicu T. Teodor, Istorie – filosofie Şcoala Gimnazială nr. 1 Albeni – Gorj

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here