Lumini din veşnicia întunericului – Dascăli care au fost – La un deceniu de la trecerea în nefiinţă, în lumea celor drepţi, a lui Miron Dobroiu, profesor şi literat

239

Ivit pe lume la data de 17 mai 1950, în Ţicleni, Miron Dobroiu era unicul copil din familia Marina şi Dumitru Dobroiu. Părinţii s-au străduit să-i creeze condiţiile materiale şi spirituale prielnice unei bune educaţii şi unei copilării fericite.
Şcoala primară a terminat-o la Şcoala Generală Nr. 2 Tunşi, având ca dascăl pe bunul, blândul şi regretatul învăţător, Aurel Ciurea. Cursurile gimnaziale le-a urmat la Şcoala Generala Nr.1 Ţicleni. În dubla calitate, de profesor de Limba şi literatura română şi diriginte, l-am cunoscut îndeaproape pe Miron Dobroiu. Parcă îl văd în banca întâi, rotund la faţă, de statură mijlocie, un copil inteligent, rezervat, profund, el şi colegul lui, Dănescu, erau cei mai buni elevi din şcoală, premianţi în fiecare an şcolar, ambii intraţi în lumea umbrelor. Un copil modest, ordonat şi disciplinat, caietele lui de teze le-am păstrat mult timp în arhiva şcolii pentru a le prezenta generaţiilor următoare de elevi. A continuat studiile la Liceul ,,Tudor Arghezi” din Târgu Cărbuneşti, azi  Colegiul Naţional ,,Tudor Arghezi”. Sârguincios, învăţa la toate obiectele, dar limba şi literatura română era pasiunea lui cea mai puternică, de aceea, ca olimpic al liceului, a participat în fiecare an şcolar la fazele naţionale ale concursului ,,Mihai Eminescu “.
A urmat cursurile  Facultăţii de Filologie a Universităţii ,,Babeş-Bolyai “ din Cluj-Napoca, între anii  1969-1973, licenţiat  cu dublă  specialitate: Limba şi literatura română – Limba şi literatura franceză.
A funcţionat ca profesor la Şcoala Generală Capu Dealului până la obţinerea  definitivării în învăţământ. Destinul a făcut ca tot eu, subscrisul, să-i efectuez şi inspecţia specială pentru examenul de definitivat. A funcţionat apoi la Ţicleni, la liceu şi la şcoala generală. Câţiva ani a fost director la Clubul elevilor Ţicleni şi director al Şcolii Generale Nr.1 Ţicleni.
Peste trei decenii şi-a scuturat polenul minţii sale în cugetele învăţăceilor atâtor generaţii. Muncea cu talent şi dăruire, pătrundea cu migală şi ingeniozitate în universul cognitiv şi sufletesc al elevilor, bucurându-se de prestigiu şi preţuire. Dornic a se perfecţiona în specialitatea pe care o predă, în 2003, s-a înscris la doctorat, îndrumător, profesor universitar doctor Marin Beşteliu de la Universitatea Craiova. Lucra la teza de doctorat cu titlul ,,Structuri narative postmoderne“. Tocmai când ajunsese la apogeul pregătirii sale profesionale, a măiestriei pedagogice, timpul n-a mai avut răbdare, moartea l-a răpit dintre noi.
Student fiind, a participat la cenaclul literar din cadrul facultăţii, şi-a exersat talentul  de publicist prin colaborări la unele reviste clujene. A participat activ la şedintele cenaclului ,,Columna”, figurează cu patru scrieri de proză scurtă  în ,,Hyperion, Antologie de literatură a cadrelor didactice”, redactată de Nicolae Dragotă şi de Nicolae Diaconu, Târgu-Jiu, 1980; ,,Noaptea când ninge mereu”; ,,Ploaia”; ,,Blestemul” şi ,,Apeductul lui Claudius“.
Nicolae Diaconu, Miron Dobroiu şi Vasile Gogonea sunt primii autori de cărţi din Ţicleni. Ca om de litere, Miron Dobroiu ,,a adunat  un nume pe-o carte”, ,,Zăpezi  calde “, apărută la  Editura Scrisul  Românesc, 1987, Craiova. Recitind această carte, primită cu dedicaţia: ,,Domnului Constantin E. Ungureanu, profesorul nostru de iniţiere în tainele limbii române, cu stimă neştirbită, ca în minunatele vremuri ale copilăriei noastre, şi mult respect!“, am putut să observ că este scrisă cu talent şi  rafinament intelectual. Iata începutul scrierii ,,Ploaia”: ,,Pe cerul de un albastru curat, pur, care-i dădea  profunzime, săltau câţiva nori lăptosi, ca nişte cai uriaşi. Era arşiţă şi soarele pripea. Pământul se încinsese ca un cuptor şi iarba se pălise, moale şi leneşă“.
Multe scrieri  în proză şi poezii au rămas în manuscrise şi aşteaptă să vadă lumina tiparului.
După evenimentele din 1989, oraşul Ţicleni s-a înfrăţit cu localitatea Villeneuve d’Ascq, au urmat vizite reciproce, în care Miron Dobroiu a îndeplinit misiunea de  translator şi ghid, bucurându-se de aprecieri din partea oaspeţilor.
Căsătorit cu Gabriela, având la bază dragostea  reciprocă, au întemeiat o căsnicie trainică, aducând pe lume două fiice.
O boală insidioasă, boala secolului, ascundea o cursă, s-a manifestat brusc, fără tulburări sau simptome evidente, prealabile. Se afla în Craiova. După trei luni de spitalizare, vegheat permanent de către credincioasa-i soţie, vicleana boală l-a răpus.
Simţind ca ,,Vine..în-tu-ne-ri-cul!…” (vorbe şoptite de un poet drag lui Miron Dobroiu, George Bacovia, în momentul sucombării), profesorul alunecă pe cărările disperării, teama de moarte era  explicabilă, având în vedere că pleca dintre noi în puterea vârstei, lăsând  în urmă o mamă văduvă la vârsta senectuţii, ducând în cârcă două poveri: o boală cronică, cuibărită din tinereţe şi povara bătrâneţii, pe aleasa inimii sale, o soţie devotată şi credincioasă şi pe cele două fiice, una studentă, iar cealaltă încă gimnazistă. Miron mai avea multe proiecte de îndeplinit pe acest pământ. ,,Salvaţi-mă! “ erau ultimele  sale cuvinte. A resimţit din plin fiorii morţii, amintind de poezia lui Lucian Blaga, un alt poet aflat la inima profesorului:
,,Mamă-nimicul-marele! Spaima de marele
îmi cutremură noapte de noapte  grădina.
Mamă, tu ai fost odat’ mormântul meu.
De ce îmi e aşa de teamă — mamă
să părăsesc iar lumina?”.
,,Din adânc”

Peste treizeci de ani a fost ziditor de cuvinte şi idei, iar într-o zi de toamnă târzie a rămas fără cuvânt, peste treizeci de ani a fost modelator de suflete tinere, inocente şi adolescentine, iar sufletul său urma să se înalţe în Împărăţia Cerului, de unde va veghea asupra fiinţelor dragi, peste treizeci de ani a dat lumină din lumina sa, iar pe 23 noiembrie 2004, profesorul şi literatul Miron Dobroiu a pătruns definitiv într-o noapte adâncă şi veşnică. Venea întunericul!… Era ziua lui fatală!….
Ca semn de apreciere a activităţii sale didactice, pretuire şi omagiu, Conducerea Şcolii Generale nr. 1 Ţicleni, directoare profesoara Elena  Istrate, a decis ca biblioteca şcolii să se numească Biblioteca ,,Miron Dobroiu”.
În ziua conferirii, a participat şi fostul său diriginte de la Liceul Tudor Arghezi”, profesor, Ioan Albăstroiu, făcând o considerabilă donaţie bibliotecii, 47 de volume, cu principalii scriitori români, ediţie de lux, Editura ,,Cartea de acasă”, 2009.
În faţa cavoului profesorului Miron Dobroiu, este situată o plăcuţă depusă de francezi, pe care sunt scrise următoarele: ,,A notre Ami Miron. Les amis de Villeneuve d’Ascq”.
Iartă-mă, Miroane, că ţi-am tulburat somnul cel de veci şi fie ca amintirea-ţi să stăruie peste timp.
Constantin E. Ungureanu

O pierdere triumfătoare

Lumea nu e uşor de înţeles
Deasupra capului pe peretele răsăritean al odăii
Icoana Mântuitorului
Cu evlavie mama se închină în fiecare seară
Iartă-mi păcatele de azi şi de
Totdeauna
Ochii ei văd că lemnul crucii
Întrece cu mult braţele Mântuitorului
Lumea îi pare mai mare decât minunile
Care o compun
Iată ce am pierdut din viaţa de fiecare
Zi
Icoana Mântuitorului
Motiv pentru care lumea pare
Altfel
Mai mică decât minunile
Care o compun
Miron Dobroiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here