În Duminica Înălţării Sfintei Cruci, avem sărbătoarea prăznuită de creştinii ortodocşi în fiecare an, pe 14 Septembrie, ea fiind considerată cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii Lemnului Sfintei Cruci, pentru că în această zi sărbătorim amintirea a două evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: mai întâi, aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea ei solemnă în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie, din anul 335, în Biserica Învierii, pentru ca în cel de-al doilea rând, să omagiem și aducerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, în anul 628, în vremea împăratului bizantin Heraclie, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt a Sfintei Cruci din Ierusalim.
“Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi”
În evocarea acestei sărbători, de două ori pe an, şi anume în a treia Duminică din Postul Paştilor şi de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, Sfânta Cruce se află în mijlocul nostru, spre a ne aduce aminte că suntem chemaţi să stabilim o relaţie vie cu răstignirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu crucea Patimilor din ziua Vinerei celei Mari. Dar, ca nu cumva, luându-ne cu valul problemelor de zi cu zi, să dăm importanţă doar vieţii concrete în care trăim, iar crucea să rămână un simplu gest exterior prin care doar cerem ocrotire sau cu care însoţim orice lucru pe care-l începem! Așadar, să purcedem a vă expune o serie de aspecte de conținut, pentru că de acolo, de pe dealul Golgotei, strigătul Mântuitorului şi chemarea Lui se îndreaptă către fiecare dintre noi: “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28). Tocmai de aceea, considerăm că participarea la viaţa pe care o evidențiază Crucea Mântuitorului este legată de un nou mod de a trăi întru credință și de a percepe realităţile vieţii. Crucea Mântuitorului provoacă şi în același timp ne cere și asumarea vieţii de creştini, care este luptă, tensiune, dăruire şi în final biruinţă. În lumea aceasta în care totul, datorită multor factori, printre care ignoranţa în ceea ce priveşte învăţătura Bisericii, lipsa de educaţie, agresivitatea opacă a unei mass-media anticreştină, se relativizează, Crucea este tratată cu superficialitate, lipsă de discernământ, fără o asumare a ceea ce suntem şi ce ar trebui să fim. În astfel de condiții, în care suntem frisonați de spectrul crizei economice și morale, din păcate, Crucea Mântuitorului a devenit obiectul uitării şi al evitării, pentru a-i lua locul plăcerile oferite de reclame consumiste ce aduc dependenţă şi chiar nefericirea omului. În esența ei, Crucea presupune credinţă asumată, dăruire şi sacrificiu în Cel răstignit pe ea, fără să realizăm că numai prin ajutorul Crucii obţinem în dar eliberarea, mântuirea, salvarea din păcate şi din frica morții! Când ne facem semnul Sfintei Cruci, aceasta presupune dăruire şi asumare, iar toată viaţa noastră este centrată pe Hristos, Cel mort şi înviat, care, în durerile răstignirii, aşteaptă întoarcerea noastră către El. Să realizăm că numai în lumina credinţei şi în roada binefăcătoare a ei este mărturisită calea spre Împărăţia cerurilor. Credinţa noastră în puterea Crucii schimbă radical moartea noastră în viaţă liniștită, plină de împăcare. Acela care nu are Crucea ca semn al biruinţei, putem spune că spectrul morţii este momentul cel mai catastrofal și stihia vieții sale, iar cel care trăieşte şi lucrează în credinţa cea mântuitoare, pentru acela trecerea din această viaţă nu poate fi decât eliberare şi odihnă, mângâiere şi bucurie.
Crucea este cea pe care este răstignit Domnul şi pe care moare în chinuri
E foarte adevărat că mereu avem înaintea ochilor Crucea care Îl apasă pe Domnul mergând spre Patima Sa cea de bunăvoie! Crucea este cea pe care este răstignit Domnul şi pe care moare în chinuri, însă tot Crucea este cea care apare ca semn al biruinţei la Înviere. Este dureros că adepţii cultelor neoprotestante elimină crucea pe motiv că aminteşte de suferinţa Domnului şi consideră că ea este un lucru de batjocură. Întotdeauna, fiecare dintre noi trebuie să facem un efort şi să trecem dincolo de Vinerea Paştilor, pentru ca să ne întâlnim cu Duminica Învierii, pentru că Mântuitorul Hristos a fost răstignit, a fost muşcat de moarte, însă El nu a fost biruit de moarte! Răspunsul nostru permanent la teama şi întrebarea legate de moarte rămân crucea şi învierea Domnului, deoarece numai prin El, moartea noastră devine viaţă, în moartea noastră iau final suferinţa, stricăciunea, temporalitatea, începând o nouă viaţă fără sfârşit. Iar dacă Mântuitorul a biruit moartea şi ne-a dăruit veşnicia, pentru că El este veşnic, în același timp, El ne-a arătat şi nu încetează de a o face, că într-un final Crucea este Învierea. Să le amintim fraților noștri că Sfânta Cruce a fost aflată din porunca Sfintei împărătese Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel Mare, iar datorită acesteia, s-au găsit sub Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul şi care sunt crucile tâlharilor răstigniţi odată cu El, patriarhul Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moartă, iar când femeia a înviat, în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, s-a stabilit că aceea este Crucea pe care a fost răstignit Hristos. După această minune, Patriarhul a poruncit înălţarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul.
Moaştele Sfântului Irodion de la Mănăstirea Lainici, vor fi aduse în pelerinaj în Capitală
Pentru Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, ca o bucurie negrăită pentru noi, gorjenii, să amintim că Moaştele Sfântului Irodion de la Mănăstirea Lainici, din judeţul Gorj, pentru prima oară vor părăsi lăcașul sfintei lavre gorjene și vor fi aduse în pelerinaj în Capitală, cu prilejul sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci, al doilea hram al Bisericii “Sfântul Vasile”, iar sfintele moaşte vor fi purtate în procesiune pe Calea Victoriei, sâmbătă, 13 septembrie, împreună cu racla ce conţine un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci şi părticele din moaştele a şapte sfinţi, din patrimoniul sacru al parohiei bucureştene, acest eveniment minunat aducând o rază de lumină şi bucurie credincioşilor din Capitală. În acest an, întrucât este Anul omagial al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Euharistii, la hramul bisericii vor fi aduse spre închinare moaştele Sfântului Irodion, marele duhovnic de la Mănăstirea Lainici, în viaţa căruia cele două Sfinte Taine au lucrat în chip minunat, înălţându-l pe culmile nedeslușite ale desăvârşirii duhovniceşti. Am aflat că programul liturgic de hram la Biserica “Sfântul Vasile” începe de mâine, sâmbătă, 13 septembrie, de la ora 15:00, cu primirea moaştelor Sfântului Irodion, aduse de o delegaţie din Mitropolia Olteniei, că între orele 16.00-19.00 se va săvârşi Slujba Vecerniei Mari, Litia şi Acatistul Sfintei Cruci, iar între orele 19.00-21.00 se va desfăşura Procesiunea cu cele două Racle în care se găsesc Moaştele Sfântului Irodion de la Lainici, Lemnul Sfintei Cruci şi Moaştele a Şapte Sfinţi. Așadar, procesiunea va fi deschisă de Sfânta Cruce, de toacă, apoi de Ripide, Steaguri, Sfinte Icoane, după care urmează diaconii slujind și cădelnițând în faţa Sfintelor Racle cu Lemnul Sfintei Cruci şi a Sfântului Irodion de la Lainici, ce vor fi purtate de preoţi. Pe parcursul pelerinajului, cântăreţii, preoţii şi credincioşii vor intona cântări de preacinstire a Sfintei Cruci şi a Sfântului Irodion de la Lainici, tropare şi condace, procesiunea de sâmbătă încheindu-se cu înapoierea în biserica Sfintei Cruci şi a Sfântului Vasile cel Mare, unde se vor depune Sfintele Racle pentru închinarea tuturor credincioşilor, timp în care se vor cânta Acatistele Sfântului Irodion de la Lainici şi Acatistul Sfintei Cruci. Duminică, între orele 08.00-12.00 se va oficia – Slujba Utreniei, urmată de Sfânta Liturghie, care va fi slujită de un Arhiereu, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, iar în timpul sfintelor slujbe, credincioşii au posibilitatea să se închine la Lemnul Sfintei Cruci şi la Sfintele Moaşte.
Sărbătoare și la Muzeul Crucilor de la Măceșu, Târgu Cărbunești
Și la Muzeul Crucilor de la Măceșu, Târgu Cărbunești, vom avea sărbătoare binecuvântată în Duminica Înălțării Sfintei Cruci, deoarece se va desfășura slujba de pomenire și un parastas pentru toți oamenii de cultură care au cruci în acest muzeu reprezentativ și unic, am putea spune, pentru că Sfânta Evanghelie care se citește în Duminica aceasta, ne pregătește să înțelegem cât se poate de bine taina Crucii, punând-o în legătură cu lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos în lume, mai ales că în viaţa aceasta suntem călători în pustie și ne confruntăm cu situaţii-limită, necazuri grele, întâmplări de tot felul şi ne prăbuşim, temporar sau definitiv în fața provocărilor veacului! De multe ori, îi cerem socoteală lui Dumnezeu, adresându-I cuvinte aspre, de reproş, însă, aşa cum evreilor odinioară li s-a oferit soluţia să privească la şarpele de aramă pentru ca să se tămăduiască, tot aşa şi Mântuitorul Iisus Hristos Cel răstignit, a venit în lume şi poate fi privit de toţi cei care-şi înalţă privirea către Cruce. Pe această temelie temeluitoare noi stăm la praznicul Înălţării Sfintei Cruci, când zicem: “Crucii tale ne închinăm Stăpâne şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim”! Iată de ce, Crucea este una din «evlaviile care nu se cuvin a fi părăsite», după cuvântul părintelui Nicolae Steinhardt, pentru că, prăznuind Crucea, vorbim de înviere şi de omorârea morţii. De aceea, să nu dăm crucea la o parte, ca şi cum ar fi o aducere aminte a suferinţei Domnului, ci să o purtăm la piept, să ne însemnăm chipul cu ea, pentru că o punem în case, la răspântii, pentru a fi pururea aducere aminte de certitudinea biruinţei! În loc de concluzie, printr-un scurt recurs la istorie, să mai spunem că atunci când împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, în anul 614 d.Hr., a luat cu el Crucea Domnului în Persia. Sfânta Cruce a rămas aici timp de paisprezece ani, până când împăratul Heraclie a învins pe perşi în anul 628 d.Hr. şi a dus Sfânta Cruce în Ierusalim.
Dar, după reîntoarcerea în Ierusalim, Lemnul Sfintei Cruci a fost împărţit în părticele mici şi trimis la diferite biserici din lume. Ca o sfântă și nemărginită “Putere a lui Dumnezeu”, Crucea Domnului îşi păstrează în lume taina şi lucrarea ei vie şi întreagă.
Ea rămâne cel mai sfânt Altar al celei mai sfinte Jertfe: «Dumnezeiasca Jertfă a Răscumpărării lumii întregi şi deci a noastră a tuturora, o dată pentru totdeauna, în veci şi de-a pururi»! Acestei “Puteri a Lui Dumnezeu” i se spune: “Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim”! Să spunem, în încheiere, că înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că aduce aminte de patimile şi moartea Mântuitorului nostru Iisus Hristos!
Prof. Vasile Gogonea
