“Această putere dumnezeiască îi arată pe sfinţi minunaţi, adică, deosebiţi, strălucitori când îi întăreşte Dumnezeu”
În ziua de 3 mai 2017, de ziua hramului Sf. Cuv. Irodion, Sfânta Mănăstire Lainici a îmbrăcat haine duhovnicești de aleasă și binecuvântată sărbătoare, prin oficierea Sfintei Liturghii de către ÎPS Părinte Mitropolit dr. Irineu, ajutat de către arhierei din Mitropolia Olteniei: Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului şi de către Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei şi Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, în prezența a numeroși credincioși din Oltenia și din Ardeal, a pelerinilor aflați în trecere prin zonă. Printre cei prezenţi la hramul Sfântului Irodion («Luceafărul de la Lainici»), s-a aflat şi Miron Cozma, «luceafărul huilei».
“Harul Lui Dumnezeu ne face să avem existenţă, să avem viaţă”
La sfârșitul oficierii Sfintei Liturghii, după ce a făcut o scurtă referire la cuvintele psalmistului care spune: «Minunat este Dumnezeu întru sfinţii lui, Dumnezeul lui Israel», Mitropolitul Olteniei a subliniat că aceste cuvinte ale profetului ne arată cum Dumnezeu lucrează prin sfinţi, cum îşi arată minunile Sale, cum sfinţii sunt aceia care primesc Harul Său şi ei săvârşesc minuni prin această putere pe care Dumnezeu le-a dat-o şi pe care ei o împărtăşesc la cei care vin cu credinţă şi Îl preamăresc pe Dumnezeu. “Această putere dumnezeiască îi arată pe sfinţi minunaţi, adică, deosebiţi, strălucitori când îi întăreşte Dumnezeu. Prin Sfânta Treime, ei dăruiesc energie întregii creaţii. Astfel, întrega fire este «aşezată» prin Harul Lui Dumnezeu, iar tot ceea ce există, e doar prin puterea Lui Dumnezeu, fără de care lucrurile nu ar putea să dăinuiască şi noi nu am putea să trăim. Harul Lui Dumnezeu ne face să avem existenţă, să avem viaţă, iar în acelaşi timp, să creştem şi să dobândim slava cerească, cu care ne îmbrăcăm prin Taina Sfântului Botez, şi apoi ne desăvârşim, ca să ajungem purtători de lumină şi pătrunşi de lumină în Împărăţia Cerurilor. În Evanghelia de astăzi, se spune că Mântuitorul Iisus Hristos vindeca şi din El ieşea o putere care îi tămăduia pe toţi. Aceasta certifică faptul că este Dumnezeu, că are puterea care pătrunde prin firea cea umană şi ni se împărtăşeşte şi nouă. Astfel, că Dumnezeu voieşte să-i vindece pe oameni, iar mâna Sa tămăduieşte! El este Acela care revarsă Harul Său, când prin El se revarsă Lumina şi Harul Dumnezeiesc. Voinţa divină se exprimă prin fiinţa umană, Dumnezeu voieşte, şi mâinile Mântuitorului Iisus Hristos săvârşesc minuni. La acestea asociază Domnul şi firea înconjurătoare, cum este cazul vindecării orbului din naştere, când mâna Domnului ia tină şi unge ochiul, iar cel orb este vindecat. Constatăm că puterea Lui Dumnezeu izvorăşte din Însăşi Persoana Sa, şi ni se transmite nouă prin Trupul pe Care El l-a luat din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, acesta devenind «mijlocul» prin care Dumnezeu lucrează la împlinirea noastră şi în acelaşi timp ne împărtăşeşte Harul Învierii. Mântuitorul Iisus Hristos Se sfinţeşte El Însuşi pentru noi, pătimeşte suferinţele Crucii, durerea, Îşi însuşeşte toată povara noastră, toate păcatele noastre le «răstigneşte» pe cruce, ca apoi să moară, chiar dacă n-a fost vinovat de niciun păcat”, a precizat cu o aleasă şi plină de vocaţie elocinţă Arhieria Sa!
“Sfinţii vorbesc cu Dumnezeu, trăiesc împreună cu Dumnezeu şi-L au pe Dumnezeu în sufletul lor”
În continuare, Înaltul nostru Ierarh a spus următoarele: “Puterea Lui Dumnezeu ne întăreşte şi ne completează energia de care noi avem nevoie. Fără vlagă, suntem lipsiţi de putere, pentru că puterea a ieşit prin păcat. Vrăjmaşul a luat această putere, iar noi am rămas neputincioşi. De aceea, constatăm, de multe ori, că în viaţa noastră, din punct de veedere biologic suntem întregi, dar, din punctul de vedere al sănătăţii, ne lipsesc multe! Cel care ne vindecă şi ne dă această putere este Însuşi Dumnezeu, fie direct, prin rugăciunile noastre, fie prin Sfântul Maslu, fie prin rugăciunile preoţilor şi mai ales prin mijlocirea sfinţilor. De aceea, spunem prin cuvintele psalmistului: «Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel»! Deci, sfinţii, fiind aproape de Dumnezeu, ne împărtăşesc de această energie dumnezeiască, vorbesc cu Dumnezeu, trăiesc împreună cu Dumnezeu şi-L au pe Dumnezeu în sufletul lor! Atâta timp cât credinţa lor este puternică, nădejdea lor este de nezdruncinat, iar iubirea este fără de margini! Sfântul Îl iubeşte pe Dumnezeu, desăvârşit, uitându-se de cele mai multe ori pe sine însuşi! De aceea, Mântuitorul Hristos ne spune: «Cel care are poruncile Mele şi mă iubeşte, în acela voi veni şi voi locui cu Tatăl şi cu Duhul»! Deci, în sfinţi este Dumnezeu, prin sfinţi «lucrează» Dumnezeu cu minunile Sale pentru vindecările noastre! Ca noi să vedem şi să alegem partea cea bună, cum ne spune Sfânta Scriptură, pentru că sfinţii şi-au ales partea cea bună, iar din tot ceea ce există în lumea aceasta, nimic nu i-a sustras şi nici nu i-a rătăcit, pentru că Mântuitorul Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa! De aceea, Domnul, pe lângă puterea pe care ne-o împărtăşeşte, prin Trupul Său, prin Sfintele Taine, prin sfintele icoane, prin sfintele biserici, ne dă şi învăţătura sa, Cuvântul Său! Iar Cuvântul Său este «ziditor», dătător de viaţă, cum ne spune Sf. Ioan Evanghelistul, prin glasul Sf. Ap Petru: «Doamne, unde ne vom duce, că Tu ai cuvintele vieţii veşnice!». Deci, Mântuitorul Hristos are putere şi are Cuvânt prin care ne învaţă, ne scoate din lumea în care trăim, de multe ori confuză, de multe ori fără morală, fără dreptate! Iată, bunăoară, venim aici la mănăstire, ne scoate din casele noastre, de la serviciu, din oraşe, din sate, şi ne aduce la mănăstire, aşa cum spune profetul: «Te-am scos de-acolo, te-am răpit de-acolo şi te-am dus în pustie, ca să-ţi şoptesc cuvinte de dragoste!». Deci, ne scoate pe toţi şi ne aduce aici, la această mănăstire, ne aduce în locurile binecuvântate de Dumnezeu, ne scoate din viaţa noastră banală, de multe ori fără prea multă importanţă şi ne aduce în lumea rugăciunii, a cântării, plină de harul dumnezeiesc, adică, ne învaţă ce trebuie să facem, când sufletul nostru «arde» de dragostea Lui, cum spune spune Sf. Ev.Luca: «El Însuşi există în această experienţă pe drumul Emausului»! Oare, nu «ardea» în inimile noastre, atunci când ne vorbea pe cale? Pentru că plecăm de-acasă cu această rugăciune în minte şi în inimă, ajungem la locul unde sunt sfintele moaşte, iar aici, sfinţii ne întâmpină, cum este cazul Sfântului Irodion, ne îndeamnă prin cuvinte deosebite şi ne mângâie inima noastră cu această «alifie» dumnezeiască şi cu mireasma ei, cea de negăsit în lumea noastră! Căci, Domnul ne spune: «Fericiţi sunteţi voi, cei săraci cu duhul! Fericiţi sunteţi voi, cei smeriţi». Fericiţi sunteţi voi, cei care aţi lăsat pentru o clipă casele voastre şi aţi venit aici, fericiţi sunteţi voi, cei care flămânziţi şi însetaţi! Nu neapărat de hrana pământească, ci, de Cuvântul Lui Dumnezeu”, pe care îl ascultăm la Sfânta Liturghie a spus ÎPS Irineu!
“Atâta vreme cât suntem cuprinşi de lumina sfinţilor, suntem cuprinşi de Bunătatea Lui Dumnezeu”
În încheierea cuvântului de învățătură, ÎPS Părinte Mitropolit a subliniat că de îndată ce ne-am hotărât să luptăm împotriva păcatului şi să nu mai săvârşim păcate, ne-am «alipit» de Mântuitorul Iisus Hristos, mai ales că cel rău duce război permanent împotriva noastră, ziua şi noaptea, cum spune Sf.Ap Petru, că «diavolul aleargă ca un leu răcnind, neştiind pe cine să aleagă dintre cei vii»! Diavolul caută să ne facă rău, dar, atâta vreme cât suntem apropiaţi de Dumnezeu, el nu se poate apropia de noi, căci iese din noi o putere, când ne facem semnul Sfintei Cruci! Atunci, din noi iese o putere care îl alungă pe cel rău! Pentru că spune cântarea: «Doamne, armă pentru a lupta împotriva diavolului este Crucea pe care ne-ai dat-o nouă!». Chiriarhul bisericilor de parohie şi al bisericilor de mănăstire din Oltenia a spus: “Şi noi suntem făcători de minuni, prin semnul izgonirii celui rău! Când venim la biserică, ne aşteaptă sfântul înger păzitor, toţi sfinţii ne «îmbracă» în lumină şi ne învelesc în lumină! Ce-ar putea să ne mai facă vrăjmaşul? Atâta vreme cât suntem cuprinşi de lumina sfinţilor, suntem cuprinşi de Bunătatea Lui Dumnezeu, iar, când sărutăm sfintele moaşte, acest trup plin de duh sfânt, care ne înmiresmează şi ne umple de «parfumul» duhovnicesc, simţim când greutatea păcatului şi a morţii se îndepărtează de la noi! Cu cât mai mult agonisim aceste lucruri, lumina intră înlăuntrul nostru! De aceea vorbim despre sfinţenie şi spunem: «Sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru sfinţi te odihneşti!». Şi pe noi, cei care suntem chemaţi prin Taina Sfântului Botez, prin Sfânta Împărtăşanie, să ne împărtăşim cu Trupul şi sângele Mântuitorului Iisus Hristos, ne îndeamnă Dumnezeu-Mântuitorul: «Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, căci plata voastră este multă în ceruri!». Este adevărat că în lume necazuri vom avea, dar, cum ne îndeamnă Mântuitorul Hristos: «Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!».
Putem să biruim, desigur, nu prin puterile noastre, pentru că suntem slabi, dar, prin intervenţia Mântuitorului Iisus Hristos, Care, ori de câte ori Îl chemăm în ajutorul nostru, şi nu numai, pentru că Domnului nostru îi place ca să-i chemăm pe sfinţii Săi, în această comuniune, în această «frăţietate», cum spune psalmistul, cât de bucuros este părintele, când îşi vede masa «rotunjită» de fiii săi! Cei care vin şi stau la masă împreună cu sfinţii, cu drepţii, fac bucurie Părintelui Ceresc, iar Dumnezeu se bucură! Cum iar ne spune psalmistul: «Nu se va ruşina, vorbind cu duşmanii săi în poartă»! Noi suntem ofranda cerească a Mântuitorului Iisus Hristos, fraţi şi surori, unii cu alţii. Avem fraţi mai mari, care au devenit sfinţi, aşa cum este Sfântul Irodion. Acestora, să le urmăm exemplul, cum ne învaţă Sf. Ap Pavel, care ne îndeamnă să luăm aminte la înaintaşii noştri, să-i apreciem. În aceasta se vede şi se desluşeşte ceea ce spune Sf. Ev. Luca: «M-a privit Mântuitorul, peste Sfinţii Săi Apostoli»! De fapt, nu privit într-un singur loc, ci, aşa cum spune cuvântul în limba greacă, şi-a «rotit» privirea peste toţi! Deci, i-a trecut pe toţi prin faţa Sa, prin privirea Sa, aşa cum ne priveşte şi pe noi, din toate părţile, pe toţi laolaltă, căci această privire ne arată că biserica este un «organism» în care ne regăsim, iar acest «trup» Îl are în fapt, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Cel Care ne conduce spre viaţa veşnică, iar sângele care «circulă» în acest «trup» este chiar sângele Său, care se împărtăşeşte oamenilor spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci! Spre acest «organism» trebuie să tindem totdeauna, pentru că Biserica este numai una singură, «sfântă, sobornicească şi apostolească»! Această Biserică este «Mama» noastră, singura capabilă să ne hrănească pe toţi! Astăzi, Sf. Cuv. Irodion, ne-a prilejuit această mare bucurie în această sfântă mănăstire, de aceea, le mulţumim părinţilor şi slujitorilor din această sfântă mănăstire, Înaltpreasfinţitului şi preasfinţiţilor din sinodul mitropolitan, mulţumim părinţilor care s-au nevoit şi au venit aici, mulţumim Părintelui Stareţ şi maicilor care au ajutat, care s-au dovedit primitori şi bucuroşi de oaspeţi! Dumnezeu să vă binecuvinteze, să vă întărească, şi pace să vă dăruiască! HRISTOS A ÎNVIAT!”
Profesor, Vasile GOGONEA
PS În după-amiaza aceleiaşi zile, Mitropolitul Olteniei a pus piatra de temelie a Mănăstirii Cojani-Măceasca, Tg.Cărbuneşti. Vom reveni!
