În Duminica a 30-a după Rusalii, avem la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie Pericopa Evanghelică prin care Sfântul Evanghelist Luca prezintă Pilda Dregătorului bogat – Păzirea poruncilor (Luca 18, 18-27), pentru a ne pune înaintea ochilor minții problema bogăţiei ca obstacol în calea mântuirii şi a desăvârşirii vieţii creştine, mai ales când constatăm în atâtea situații că averile sunt cele care sapă între oameni prăpăstii adânci, între semeni, între fraţi, între părinţi şi copii, alipindu-ne sufletul atât de mult de cele materiale, încât grija pentru bogăţie robeşte sufletul nostru şi nu mai lasă loc înlăuntrul ființei noastre pentru prezenţa Lui Dumnezeu.
“«Îmbrăcați» în lumina cerească, vom putea rezista în fața ispitelor, a necazurilor”
– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, dr. IRINEU, bogăția, care de multe ori acaparează până la obsesie sufletul omului și îl îndepărtează de Dumnezeu, este doar o ispită ademenitoare a vrăjmașului diavol?
-Sfânta Liturghie și Sfânta Evanghelie ne învață că dacă nu vom fi împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos, vom fi răpiți de «lupul» cel înțelegător, de vrăjmașul diavol, căci nimeni nu poate să lupte cu acești dușmani fără de ajutorul Harului Duhului Sfânt. Așadar, «îmbrăcați» în lumina cerească, vom putea rezista în fața ispitelor, a necazurilor și a suferințelor care în mare parte ne vin din viața noastră păcătoasă și din ispitele vrăjmașului care caută să ne facă permanent rău, să ne aducă moarte și suferință, în cele din urmă, osândă în iadul cel veșnic. Dar, noi, dacă vom avea ochii deschiși, așa cum ne spune Sfânta Evanghelie, vom putea să vedem lămurit!
– Rep. Pentru că ne spune psalmistul: «bogăția de ar curge, să nu vă lipiți inima de ea», acesta poate fi socotit și un îndemn de a ne apropia mai mult de Dumnezeu?
-Așadar, cum este cu neputință să existe laolată lumina și întunericul, așa noi nu putem sluji niciodată Lui Dumnezeu și diavolului. Pentru că Dumnezeu este Acela care ne ridică, ne înalță, ne luminează, ne strălucește, iar vrăjmașul diavol este acela care ne adâncește în suferință, în durere și în necaz, ne întunecă, ne îndeamnă să ne judecăm unii cu alții, ne provoacă la mânie, ne impulsionează când trebuie să răbdăm și când trebuie să fim cumpătați. Diavolul îl impinge pe om la poftele trupești! Vrea ca omul să se depărteze de Dumnezeu și să-și piardă puterea sufletească, așa cum foarte mulți dintre noi pierdem ceea ce este important în viața noastră, fiindcă trebuie să avem atenția la sufletul nostru, la ridicarea noastră spre ceruri și la comuniunea cu Dumnezeu.
– Rep. Arhieria Voastră, Părintele Arsenie Boca spunea că «pe om îl poți cunoaște mai bine după întrebările pe care le pune, decât după răspunsurile pe care le dă, deoarece cuvântul se poate construi și mai restrâns din punct de vedere religios», iar, dacă îmi îngăduiți, aș dori să continuăm ideea legată de reuniunea panortodoxă din Insula Creta și să ne spuneți, ce au avut în vedere, cei reuniți la Sinodul respectiv?
-Două chestiuni foarte importante! E necesar să înțelegem acest lucru! Ei, să nu ne acuze pe noi că ne-am întrunit, dar nici noi să nu-i acuzăm pe cei care nu au venit! Acum, ce-ar fi să le reproșăm că n-au venit și să le spunem: “«nenorociților», ați absentat”! Cum ne-ar sta nouă, ca oameni serioși, dacă avem adevărata credință în Mântuitorul Iisus Hristos, ca în Biserica una, cum ne-ar sta să ne certăm «printre garduri»? Doamne ferește!
– Rep. Totuși, să nu trecem prea ușor peste faptul că unii opozanți ai întrunirii Sfântului Sinod au fost și printre călugării de la Muntele Athos!
-Domnule profesor, oamenii sunt de diferite concepții, au ideile lor, nimeni nu poate să spună că e perfect! N-a fost un Sinod care să dezbată o problemă dogmatică. Nu s-a dat nici o hotărâre dogmatică, nu s-a dat nici o hotărâre liturgică, nu s-a dat nici o hotărâre canonică! Deci, trebuie să înțelegem că sunt niște documente care s-au semnat acolo și că acelea nu au decât o valoare sau un rol de orientare!
– Rep. Ca un «îndreptar» de conduită!
-Nu, pentru că nici «îndreptar» nu poate fi socotit! E orientativ! Cam ce ar trebui sau cum ar trebui făcut la nivelul fiecărei biserici, în deplină libertate. Iar scopul principal al acestei întruniri…Nici nu aș spune că a fost sinod, eu cred că a fost o întrunire! Deci, scopul principal al întrunirii a fost…pentru că, de ce spunem «întru», deci, «întru Hristos», a fost ca să ne vedem, ca să ne unim…
– Rep. Așa cum am spune și «întru» noi!
-Nu aș spune «întru» noi, pentru că sună cam egoist! Deci, a fost o «întrunire» menită să ne afle «întru» unire, în unire! Aceasta a însemnat să ne vedem, să ne cunoaștem, să ne rugăm mai mult, să ne privim în ochi, pentru că fiecare a luat cuvântul și a spus acolo ceea ce a gândit el!
– Rep. Chiar credeți că s-a spus ceea ce a gândit fiecare?
-Că unul a spus mai puțin, că altul a luat mai mult cuvântul sau că a spus mai mult! Domnule, nu suntem copii și nu am «dat în mintea copiilor»! Trebuie să vedem și o maturitate, pentru că aceasta caracterizează sfânta noastră ortodoxie, maturitatea!
– Rep. Dar, mai ales unitatea cred că se impunea, Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, care este expresia deplină a maturității!
-Deci, ca atare, a fost un început și spunem: Doamne-ajută că putem să mergem mai departe, nu blestemăm, nu acuzăm, nu incriminăm pe nimeni, nu anatemizăm și nu vorbim ceea ce nu se cade!
– Rep. Ar fi culmea, «blesteme» și…
-Deci, am discutat cu multe persoane cu care am stat de vorbă. Sunt opiniile multor participanți cu care am intrat în dialog! Nu vă faceți o idee că această întrunire a fost doar unul dintre sinoadele ecumenice! Nici pe departe, nu conștiința, că, vezi, Doamne, suntem sinod ecumenic, ci, a fost bucuria de a fi împreună. Acesta e un mare lucru! Ce e mai mare lucru să fii împreună la Sfânta Împărtășanie? Să vezi Patriarhii care oficiază Sfânta Liturghie, că s-au împărtășit acolo! Faptul că am participat acolo e un lucru deosebit! Ar fi fost ceva să participe acolo câteva mii de ierarhi și nu ar fi fost o mare problemă! Poate că vom participa vreodată!
– Rep. Poate la anul!
-De ce nu? Acum sunt alte mijloace pentru a ne deplasa! Cred că este util și chiar este fezabil ca să fim împreună, toți să avem avioane, vapoare la dispoziție, să avem săli impresionante, spațioase, care să cuprindă trei mii, patru mii sau cinci mii de ierarhi, câți suntem, care e problema? Ce, trebuie neapărat ca acum să intrăm în «fibrilație»?
“Credința nu este o chestiune pe care să o dobândești, atunci când te întâlnești la o reuniune”
– Rep. E o perspectivă optimistă care se detașează net de opinia celor care vorbesc despre criza credinței și a bisericii?
-Domnule, să spunem încă o dată, credința nu este o chestiune pe care să o dobândești atunci când te întâlnești la o reuniune!
– Rep. Dar, nici nu poți să o pierzi atât de ușor!
![dregatorul-bogat[1]](https://www.gorjeanul.ro/wp-content/uploads/2016/11/dregatorul-bogat1.jpg)
-Evident, nici să o pierzi! Dacă te duci undeva și vizitezi un obiectiv, un monument, o creație deosebită, să spunem, într-o altă țară, să zicem că nu e ortodoxă, aceasta înseamnă că te-ai pierdut? Dacă te duci în pădure, iei culoarea copacului? Nu pot să înțeleg acest lucru! Oameni de la care am avea pretenții că au fost în lume, care au trecut prin atâtea experiențe, dintrodată, te trezești…Nu, frate! E o instigare la ură! Instigare la dispreț și la batjocură? Ce e cu aceasta? Așa ne învață Sfânta Scriptură?
– Rep. Același minunat Părinte Arsenie Boca, pe care ne-am bucura cu toți să-l vedem canonizat, spunea că «Adâncimea lui Dumnezeu într-un om sau superficialitatea (cât de la suprafață este Dumnezeu în om) o poți cunoaște din lucrurile pe care le cere, mai bine decât din cuvintele pe care le spune», așa că eu vă cer cu smerenie să ne spuneți, care este «medicamentul» vindecării sufletului nostru?
-Ne preocupă de multe ori numai cele lumești și suntem gata ca pentru agonisirea lor să ne pierdem sufletul. Iată, bunăoară, Dumnezeu ne-a dat Duminica pentru ca să mergem la biserică și să ne închinăm, dar noi alergăm pentru bucatele acestea pământești, gândind că parcă s-a sfârșit lumea, că atunci trebuie să lucrăm mai mult ca să ne adunăm de mâncare, că altfel vine foamea peste noi. Nu ne dăm seama că tot ceea ce adunăm Duminica este fără de spor și fără de ajutor. Căci, de multe ori, omul agonisește toată viața lui și strânge foarte multe bogății. Dar, dacă și-a pierdut sufletul său, iată, cât de repede le cheltuiește prin spitale și la doctori, fără să aibă vreodată vindecare, pentru că toată vindecarea și toată sănătatea nu e de la oameni, ci de la Dumnezeu!
– Rep. Am spus-o și o repet, aveți o inconfundabilă logică a argumentării care se pliază pe capacitatea de înțelegere a fiecăruia, de la omul cult, de la spiritul elevat, până la omul modest și cu un nivel mediu de pregătire!
-Este exact ceea ce vă spuneam! Credința nu poți să o dobândești doar la o întrunire, ci, înseamnă un «dat» care se dobândește în vreme și dincolo de vreme!
– Rep. Ați spus-o atât de frumos, că nu mai am cuvinte să formulez o concluzie, ci, doar să vă adresez cu smerenie, sincere mulțumiri pentru interviu și tradiționala urare LA MULȚI ANI!
P.S. În Duminica a 30-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Părinte dr. Irineu, va oficia Sfânta Liturghie și slujba de sfințire a Bisericii cu hramul «Sfântul Ioan cel Milostiv», din Parohia Poiana de Sus, Comuna Turburea, iar cu acest prilej, așa cum ne-a spus Părintele Protopop, Iulian Mărgineanu, credincioșii vor avea posibilitatea să se închine la cinstitele moaște ale sfântului patron al bisericii, care vor fi aduse de la Craiova!
Profesor, Vasile GOGONEA
