În Duminica a 8-a după Rusalii sau a Înmulţirii pâinilor (Ev. Matei, 14, 14-22), când se face şi Înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului, se va citi la Sfânta Evanghelie despre minunea care ne arată că «Pâinea noastră cea de toate zilele», în Slava învăţăturii Domnului, e sfântă, aşa cum în satele româneşti, cu deosebire în cele gorjeneşti, această minunată învăţătură ne dovedeşte că aici s-au păstrat aproape nealterate valorile creştineşti şi datinele strămoşeşti. De aceea, pâinea se aşează numai la un loc foarte curat, de cinste, fiindcă o taie numai capul familiei, acesta având mereu grijă să cresteze într-însa semnul Sfintei Cruci, pâinea însemnând «hrana» cea dătătoare şi întreţinătoare de viaţă, iar prin mijlocirea ei, în expresie transsubstanţializată, ni se dă spre consumare Însuşi Trupul Domnului nostru Iisus Hristos.
“Mântuitorului Iisus Hristos, când «vine și se sălășluiește întru noi, ne curățește de toată întinăciunea»”
– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, dr. Irineu, cu adâncă smerenie, doresc să-mi exprim bucuria de a mă afla în acest loc binecuvântat al Mănăstirii Lainici, pentru un dialog vizând o paletă mai largă de teme de reflecţie, începând cu praznicul de astăzi, al sfintei lavre a Sfântului Cuv. Irodion, continuând cu Evanghelia Duminicii a 8-a după Rusalii sau a Înmulţirii pâinilor şi încheind cu câteva referiri la familie şi problematica deosebit de complexă a familiei!
-La o analiză succintă a unor asemenea probleme importante, aș dori să spun că oricare dintre noi, în orice moment, dacă citim cu atenție textul Scripturii, vedem că Lumina, la «Schimbarea la Față» vine din interiorul Mântuitorului Iisus Hristos. Nu este o lumină exterioară, nici de la Tatăl, nici de la Duhul Sfânt, ci, este Lumina proprie Persoanei Sale, ceea ce înseamnă că El este Dumnezeu adevărat, lumină din lumină! Vedeți, când aprindem o lumânare, o aprindem din alta, care are lumină. Și lumânarea noastră e aprinsă din lumânarea de la care noi am aprins. Ei, bine, Mântuitorul este Lumină și strălucește. Apostolii nu L-au văzut mai demult pentru că nu s-au suit mai sus, nu au fost ridicați, nu au fost purtați sus!
– Rep. Minunea tainică a Învierii a schimbat, însă, întreaga perspectivă de abordare a temei Mântuitorului Iisus Hristos ca Dumnezeu adevărat!
-Așadar, după Înviere, Sfinții Apostoli L-au văzut pe Mântuitorul Iisus Hristos Înviat și s-au obișnuit cu aceasta! Însă, trebuia ca ei, să se deprindă cu această minune și să-L vadă ca Dumnezeu adevărat și ca nu cumva să se îndoiască și să cedeze în fața durerilor și a suferințelor pe care Mântuitorul le-a îndurat.
– Rep. Prin urmare, Sfinții Apostoli ne-au adus în fața ochilor minții noastre o realitate incontestabilă, că Fiul Lui Dumnezeu este El Însuși Dumnezeu adevărat!
-Deci, starea Sfinților Apostoli, nu este una artificială, emoțională, prin care omul a simțit ceva, după care se simte bine! Este o stare permanentă, o stare reală! Pentru că numai în această stare matură, omul este cu adevărat la vârsta deplinătății, la vârsta înălțimii Mântuitorului Iisus Hristos, când El «vine și se sălășluiește întru noi, și ne curățește de toată întinăciunea»!
– Rep. În Duminica 8-a după Rusalii, avem a desluși minunea Înmulțirii pâinilor, ca o cosubstanțialitate între hrana trupească și hrana sufletească, între pâinea care se plămădește din roada câmpului și «pâinea» care dospește înlăuntrul sufletului și ne pregătește pentru viața veșnică!
-Trebuie să fim atenţi la ceea ce face Dumnezeu, pentru că, dacă vrem să fim adevăraţi următori ai lui Hristos, trebuie să urmăm nu numai cuvintele Lui Hristos, dar şi celor făptuite de către Mântuitorul, pentru că nu trebuie să lăsăm credinţa la nivelul teoretic, ci trebuie s-o aducem în viaţa noastră, s-o facem lucrătoare în noi şi pentru cei din jurul nostru. Vedem că Mântuitorul Hristos Şi-a ridicat ochii la cer, a binecuvântat, a frânt pâinile, a dat ucenicilor Săi şi ei, mai departe, mulțimii, iar primul lucru pe care l-a făcut Hristos a fost să-Şi ridice ochii la cer, pentru că nicăieri Hristos nu Se prezintă pe Sine a fi izolat, ci, întotdeauna împreună cu El este și Tatăl Care L-a trimis.
“Răstignirea Mântuitorului Hristos este corectarea păcatelor noastre, îndreptarea noastră”
– Rep. Prin minunile pe care le săvârșește în Viața Sa pământească, Mântuitorul Iisus Hristos împlinește Voia Lui Dumnezeu Tatăl!
-Pentru că Dumnezeu este Acela Care se oglindește în viața noastră, așa cum ne spune Sf. Apostol Pavel: «În El trăim, viem, ne mișcăm și suntem»! Nu putem să facem, efectiv, nimic, fără de Voia Lui Dumnezeu, pentru că El întărește puterea noastră, întărește virtutea noastră, întărește organismul nostru și mintea noastră o luminează, ca să putem împlini toate cele de folos, așa cum ne spune Sfânta Scriptură, că toate acestea le facem cu ajutorul Lui Dumnezeu, pentru care fapt, nu trebuie să ne mândrim niciodată, ca să cădem în slavă deșartă, că am fi împlinit ceva, dar, n-am făcut altceva decât cele pe care Dumnezeu ni le-a dat să le facem, pe care le-am întâlnit cu ajutorul Său!
– Rep. Este foarte interesant să remarcăm că venirea Lui Dumnezeu în lume a schimbat și va schimba întotdeauna cursul devenirii istoriei!
-Deci, Dumnezeu a venit în lume, ca lumea să aibă viață și să aibă din destul! Astfel că răstignirea Mântuitorului Hristos este corectarea păcatelor noastre, îndreptarea noastră, vindecarea noastră și intrarea iarăși în Rai! Așa cum îi spune Domnul tâlharului: «Astăzi vei fi cu mine în Rai!». Prin răstignirea Mântuitorului Hristos, noi ne închinăm Crucii și Învierii Mântuitorului Iisus Hristos! Deci, Crucea Domnului s-a așezat în mijlocul lumii, nu goală, nici singură, ci este pe ea Mântuitorul Hristos răstignit. Nu cinstim Crucea separat de Mântuitorul Hristos, ci, o cinstim întotdeauna cu El! Așa cum Îl vedem pe izbăvitorul și răscumpărătorul vieții noastre, așa Îl vedem răstignit pe Cruce, momentul în care El ne-a izbăvit de robia diavolului, l-a biruit pe satana, l-a legat definitiv și a scos din tainițele iadului pe cei care muriseră cu nădejdea învierii! Și pe noi, pe toți, ne-a cuprins în sine, ne-a ridicat pe Cruce și odată cu răstignirea Lui, am fost răstigniți și noi, adică, patimile noastre, suferințele noastre, durerea noastră!
“Familia este o alcătuire dumnezeiască, nu este una omenească”
– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, mai este considerată o familie roditoare în «Grădina Maicii Domnului» acea familie pe care ne-o propune ministrul justiției din Guvernu actual, doamna Pană, care menționează că nu este obligatoriu să introducem în Constituție paragraful privitor la faptul că o familie este alcătuită din bărbat și femeie?
-Nu știu ce zice doamna ministru și nu mă preocupă problema aceasta! Nici nu vreau să comentez aceste cuvinte ale doamnei ministru, pentru că nu sunt analist politic. În primul rând, familia este o alcătuire dumnezeiască, nu este una omenească. Unii oameni consideră că acest «nucleu», această așezare pe care Dumnezeu a făcut-o poate să fie diversificată în diferite moduri și mai spun alții că în decursul istoriei a fost mai mult sau mai puțin evidentă în societate. Ceea ce se poate ști și întotdeauna se poate clarifica sau proba prin însăși viața noastră este faptul că ne naștem într-o familie. Nu ne naștem din întâmplare, nu ne naștem în eprubetă, nu ne naștem din văzduh, din aer sau din apă, ci, ne naștem din relația între un bărbat și o femeie. Acest lucru nu-l vedem numai la noi, ci-l vedem și în ceea ce numim natura înconjurătoare.
– Rep. Pentru că face parte din normalitatea vieții!
-A cosmosului! Pentru că nici o pasăre nu se înmulțește cu altă pasăre din specie diferită, nici un animal din pădure nu se înmulțește cu alt animal de altă specie. Pe această linie, trebuie să spunem și aspectul acesta, că înmulțirea este pe o cale naturală, nu este pe o cale …pe o cale împotriva legii…
– Rep. Artificială…
-O cale împotriva legii, pentru că artificială este o chestiune care se discută. Însă, înmulțirea este între un bărbat și o femeie, între un mascul și o femelă la animale, între stamine și pistil la plante și așa mai departe. Este un grăuncior de polen care face să iasă fructul și acești sâmburi ai pământului. Așadar, Constituția fiind «Carta» sau legea fundamentală, să zicem așa, cel mai important lucru al unui stat independent și suveran, în ea trebuie să se scrie acest lucru cu litere de aur: că familia se constituie prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie, pentru că e foarte important ca acolo lucrurile să fie precise, iar o societate care nu are lucrurile precise, nu se poate dezvolta. Să ne uităm la Constituția Statelor Unite, care are atât de puține articole, concise, strict la obiect și nimeni nu mai poate face nici un comentariu. Atunci, dacă acest stat polivalent…
– Rep. Și considerat statul cel mai democratic…
-Și multifuncțional, pentru că are o constituție atât de concretă și de corectă, nu, de ce să nu avem o constituție în felul acesta, să nu creem ambiguități, ca după aceea să le reglementăm prin coduri penale, coduri civile și așa mai departe.
– Rep. Alexis de Tocqueville spune că tocmai Constituția americană, ca și democrația americană au limitele lor și «abaterile» lor.
-Nu intrăm în detalii! Nu am dat exemplu pentru Constituția americană, ca să facem aprecieri la adresa ei. Noi vrem ca în Constituția noastră, aceste lucruri să fie precise și concrete, pentru ca oricine, văzând, să înțeleagă, care este rolul și menirea omului în lume. Să se nască, să crească, să se înmulțească, așa cum spune Sfânta Scriptură, că a binecuvântat Dumnezeu pe Adam și pe Eva și a zis: «Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul!». Prin cuvântul «creșteți», Dumnezeu a arătat că există o creștere intelectuală, o creștere morală și o creștere biologică. Dar, înmulțirea vine imediat după această creștere, pentru că omul se căsătorește și naște la rândul său copii din această legătură sfântă și binecuvântată între un bărbat și o femeie.
– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, cu adâncă smerenie, vă sunt recunoscător și mulțumitor pentru acest interviu și sper ca la praznicul «Adormirea Maicii Domnului», din 15 august 2016, de la Mănăstirea Polovragi, când se va alege noua stareță a cunoscutei lavre, să avem prilejul de a continua dialogul nostru!
Profesor, Vasile GOGONEA
