Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – ÎPS Părinte dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei: “Naşterea Domnului este cea mai umană sărbătoare a credinţei noastre ortodoxe”

603

– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, dr. IRINEU, sunteți al gorjenilor și al tuturor credincioșilor sfetnicul credinței noastre dreptmăritoare, neprețuitul și neostenitul rugător şi permanent mijlocitor în Duhul Sfânt, mai precis, îndrumătorul pentru noi, către Domnul, care la Nașterea Pruncului Iisus Hristos trăim emoția firească a începutului periplului vieții acesteia pământești!
-Naşterea Domnului este cea mai umană sărbătoare a credinţei noastre ortodoxe, pentru că ne face să simţim cel mai profund umanitatea Fiului lui Dumnezeu. Nicăieri, altundeva, nu se simte, precum în peştera din Betleem, ceea ce înseamnă că Dumnezeu a vrut să fie cu noi, un Dumnezeu Căruia să-I spunem Tu, pentru că Îl întâlnim ca Prunc în ieslea cea sfântă. Tocmai pentru aceasta, Crăciunul este o sărbătoare a familiei, a iubirii dintre oameni şi a armoniei în viaţa de zi cu zi. Este o sărbătoare care cheamă la meditaţie şi reculegere, la reflecţie şi gând curat faţă de toată Creaţia Lui Dumnezeu. Crăciunul este, cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel, «arătarea bunătăţii şi iubirii de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu», fiindcă Dumnezeu iese din taina Sa, vine în lume şi Îşi arată cu putere prezenţa Sa printre oameni. El este Împăratul Care a păşit în ţinutul nostru sărăcăcios, «în latura şi umbra morţii», cum ne spune profetul, dovedindu-ne că n-a părăsit niciodată lumea, că nu S-a retras din ea şi nu ne-a lăsat singuri!
– Rep. Cum se arată începutul acestei minunate sărbători divine în ochii minții noastre și în sufletul nostru frământat de grijile vremii?
-Ca să arate Maica Domnului că în pântecele ei este Fiul Lui Dumnezeu constituie o mare jertfă. Este o mare provocare, o mare îndrăzneală! Ea primește în pântecele ei Taina Lui Dumnezeu și se dăruiește cu totul Lui Dumnezeu! Când spune Arhanghelului Gavriil: «Fie mie, după cuvântul tău», constatăm că această acceptare este un angajament ca ea să fie cu totul dăruită Lui Dumnezeu! O fericim pe Maica Domnului, nu numai pentru că ea L-a Născut pe Mântuitorul Iisus Hristos, dar și pentru că permanent, după ce L-a Născut pe Domnul, a stat în preajma Lui. Să ne imaginăm acest mister, această taină, ca un om pământesc să-L îngrijească pe Creatorul său. Ca un om obișnuit, să dea trup din trupul său, și Fiul Lui Dumnezeu să se îmbrace în această «haină pământească», din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Este uimitor ca făptura să poată să cuprindă creatorul, iar noi nu știm la cine să ne uităm cu deosebire: la cea care se smerește, la Preacurata Fecioară care a împlinit Voia Celui Preaînalt sau la Fiul Lui Dumnezeu care în dragostea Lui negrăită iubește lumea și vrea s-o salveze, s-o vindece de boala cea rea și înrobitoare a morții, pentru că stăpânirea întunericului devenise ca o suferință, o mare durere a neamului omenesc. Așadar, era nevoie de intervenția divină!

“Fiul Lui Dumnezeu, având în firea Sa puterea peste toate, a luat de la Preacurata Fecioară Maria trup”

– Rep. Dar, mintea și simțirea omului obișnuit sunt uneori departe de înălțarea duhovnicească, de frumusețea negrăită a proniei cerești!
-Numai venirea Domnului ne ridică de aici și ne așează acolo unde ne e locul, în Împărăția Lui Dumnezeu! De aici, vedem că există o luptă permanentă între minte și simțire. Mintea și sufletul doresc să se unească cu Dumnezeu, iar trupul trăiește din senzații, din simțuri, din amintiri, din plăceri, din tot ceea ce este specific omului pământesc. Senzațiile, aceste instincte ale omului trupesc trebuie întotdeauna satisfăcute! Pofta cea rea îl cuprinde pe om și îl cotropește cu totul, iar această poftă este stimulată de cel rău, pentru că îl îndeamnă pe om să facă multe lucruri, unele chiar de ocară, să facă lucruri care îl coboară de la nivelul de om, la nivelul de animal!
IPS-IRINEU[1]– Rep. Așadar, e o minune prin care Cuvântul S-a întrupat, iar Cel Preaînalt a grăit în chipul smerit al omului?
-Sfântul Chiril al Alexandriei, vorbind despre realitatea Naşterii Domnului, spunea că Fiul Lui Dumnezeu, având în firea Sa puterea peste toate, a luat de la Preacurata Fecioară Maria trup şi, odată cu el, a primit şi pătimirile noastre, rămânând, totuşi, nepătimitor. Dacă nu S-ar fi făcut om şi dacă n-ar fi luat chip de rob, cum spune Sfântul Apostol Pavel, ar fi drept să ne tulburăm când s-ar spune despre El ceva potrivit robului, căci s-ar aştepta ca toate să le facă după raţiunea cuvenită lui Dumnezeu. Dacă, după cuvântul Sfântului Evanghelist Ioan: «Cuvântul trup S-a făcut», Îl vedem purtând trup asemenea nouă şi primim cu siguranţă cuvântul propovăduit ca potrivit omului. Se înţelege, de aici, că noi nu L-am fi putut cunoaşte altfel în mod clar, ca Dumnezeu şi om, dacă nu S-ar fi născut din Născătoarea de Dumnezeu în ieslea din Betleem. Aşadar, subliniază Sfântul Chiril: «Cum am şti că Dumnezeu-Cuvântul S-a făcut om, dacă n-ar fi spus şi cuvinte omeneşti, cu grai omenesc? Cum am şti că S-a făcut om, dacă Cel nepătimitor n-ar fi pătimit ca un om şi dacă Cel înalt n-ar fi grăit în chipul smerit al omului»? Deci, Fiul Celui Preaînalt Şi-a făcut proprii cele omeneşti, fiind asemenea nouă, în afară de păcat.

“La această sărbătoare a Crăciunului, Dumnezeu ne cheamă la El”

– Rep. Aici, în Lavra Sfântului Nicodim, să înțelegem că Maica Domnului e prezentă în ipostaza Ființială a Pruncului Sfânt?
-Deci, Duhul Sfânt S-a pogorât peste Preasfânta Născătoare de Dumnezeu: «Duhul Lui Dumnezeu Se va pogorî peste tine», a spus Arhanghelul Gavriil. Și, într-adevăr, Duhul Preasfânt a rămas pururea peste Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, căci nu S-a retras niciodată. Sfințenia Lui Dumnezeu a crescut în Preasfânta și întotdeauna S-a arătat în toată lumina și în toată splendoarea, Ea devenind cu adevărat Preasfântă, cum spunem: «Preasfânta Născătoare de Dumnezeu»! Deci, este mai sus decât sfinții! Este dincolo și mult mai înaltă și «mai mărită decât heruvimii și serafimii», căci niciunii dintre aceștia nu s-au învrednicit să primească, în ei înșiși, pe Fiul Lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Maica Domnului este «mai cinstită decât heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii», Maica Fiului Lui Dumnezeu, așa cum a numit-o Sfânta Elisabeta: «Dă mie una ca aceasta, să vină la mine Maica Dumnezeului tău!». Deci, Fecioara Maria este Maica Lui Dumnezeu, este Maica Luminii, este maica sfințeniei, căci dintrânsa a strălucit Lumina cea adevărată, așa cum au profețit sfinții de demult!
– Rep. Vedem că toate aceste sărbători de la cumpăna anilor, până după Bobotează, sunt marcate de frumusețea necuprinsă a tradițiilor și a obiceiurilor noastre!
-Toată istoria despre venirea Fiului Lui Dumnezeu în lume a intrat din timpurile apostolice în Tradiţia Bisericii şi s-a păstrat până astăzi intactă. Potrivit acestor datini sfinte, noi aşteptăm Crăciunul cu multă bucurie, de la mic şi până la mare. Auzim colindele, le primim cu bucurie, postim şi ne rugăm, pregătindu-ne să întâmpinăm pe Domnul Sfânt cu inimile curate şi cu sufletele luminate. Fiindcă vorbim de Tradiţia acestei sfinte sărbători a Naşterii Domnului, v-aş propune să facem o analiză asupra vieţii noastre personale şi asupra viitorului nostru. Cum ştim, orice lucru începe cu un plan sau cu un proiect, iar uneori acest plan se realizează la nivelul imaginaţiei şi apoi urmează conceptul. Din nefericire, după cum constatăm, una din problemele vieţii noastre este lipsa unei astfel de imagini a viitorului. Oamenii îşi exprimă cu uşurinţă nemulţumirea faţă de ziua de azi, dar le este greu să gândească unde ar dori să ajungă, pornind de la starea actuală de lucruri. O cugetare înţeleaptă ne spune că a înţelege încotro trebuie să mergem, trebuie să aibă în vedere cunoaşterea de unde am venit. Cu siguranţă, un viitor al nostru, nu poate fi creat decât pe un fundament evanghelic stabil în care istoria nu poate fi doar ştiinţa despre trecut. În acest context, Ortodoxia este ceva mult mai important, deoarece fără cunoaşterea originilor noastre creştine, fără conştientizarea faptului care este fundamentul istoric al existenţei noastre, nu este posibil a continua procesul de reînnoire a vieţii spirituale. Acestea formează temelia tradiţiei noastre ortodoxe şi culturale româneşti. De fapt, trebuie să subliniem faptul că tradiţia nu este amintirea despre trecut, nu ne aducem aminte de Crăciun pentru că auzim colindele şi că avem parte de bucate pregătite de această sărbătoare! Tradiţia noastră ortodoxă este modalitatea păstrării şi transmiterii valorilor din generaţie în generaţie, fără ca aceasta să însemne că tradiţia este chemată să păstreze tot ceea ce aparţine trecutului!
– Rep. Ce ne mai puteți spune, pentru întregirea bucuriei pe care o trăim după minunata Sărbătoare a Nașterii Domnului?
-Că acum, la această sărbătoare a Crăciunului, Dumnezeu ne cheamă la El, ne scoate dincolo de grijile noastre. Într-o zi obişnuită, poate că avem puţin timp pentru Dumnezeu! Suntem prinşi cu treburile noastre de dimineaţa şi până seara şi ne ocolim chiar pe noi înşine, pentru că nu facem nimic pentru sufletul nostru! Profesia ne acaparează, societatea ne domină, distracţia ne copleșește, dar noi nu ne avem pe noi înşine! Treptat, ne dăm seama că ne depărtăm de Dumnezeu şi interiorul nostru devine din ce în ce mai sărac şi mai gol de sentimente umane! Ce trebuie să facem? Trebuie să ne concentrăm puţin asupra noastră şi să ne deschidem singurătatea, pentru a-I arăta Lui Dumnezeu durerea noastră şi să ne acceptăm pe noi înşine. Venirea Domnului în sufletele noastre este foarte importantă în clipa prezenţei Lui în viaţa noastră. Evident că Domnul pe Care-L cinstim de Crăciun nu este un prunc oarecare, ci Însuşi Mântuitorul Hristos. În pântecele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a venit chiar Fiul Lui Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului. El este Cuvântul Tatălui prin Care toate s-au făcut! De aceea, propovăduim şi credem că Mântuitorul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat!
– Rep. Înaltpreasfinția Voastră, din partea gorjenilor și a Ziarului GORJEANUL, vă dorim SĂRBĂTORI FERICITE și ”LA MULȚI ANI”!
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here