Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – ÎPS Părinte dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei: “În contextul în care noi credem în Dumnezeu și nădăjduim în El că ne ajută, El este viața noastră”

– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, dr. IRINEU, suntem la începutul unui an pe care ni-l dorim să fie mai bun și mai liniștit pentru credincioșii din Mitropolia Olteniei! Care este sentimentul de păstorire duhovnicească și de slujire arhierească ce călăuzește activitatea Întâistătorului bisericilor noastre?
-Întotdeauna marcăm timpul, vremurile, împărțindu-le în zile, luni și ani! Dar, timpul parcă este același, nu neapărat același din punctul de vedere al dinamicii sale, pentru că timpul privit la modul general are o dinamică a lui și merge în continuare. Timpul ca noțiune este un «element» în care noi trăim, ne mișcăm și suntem! Iar dacă noi suntem în această mișcare a timpului, dăm la iveală această împărțire în zile, luni și ani!

“Iar timpul pe care noi îl parcurgem devine un timp al mântuirii”

– Rep. Se pare că «traduceți» o viziune einsteiniană asupra timpului!
-Evident, că, în acest moment, noi spunem că s-a terminat un an și am trecut în anul celălalt, ca și cum am trecut dintr-o cameră în alta. Ajungem în camera nouă și poate că acolo avem unele lucruri pe care vrem să le organizăm și să le punem într-o rânduială. Sau lucrurile respective ne stăpânesc și ne produc multe dureri și multe probleme! În noi înșine este această decizie. În contextul în care noi credem în Dumnezeu și nădăjduim în El că ne ajută, El este viața noastră, iar timpul pe care noi îl parcurgem devine un timp al mântuirii! Deci, trebuie să privim cu toții momentul acesta al trecerii timpului, ca o răscumpărare, pentru că dăm fapte bune și primim în schimb ceea ce înseamnă bucuria și fericirea veșnică. Deci, timpul pe care îl avem, nu neapărat în a ne sustrage din contextul actual, adică din lucrarea de zi cu zi, din această muncă pe care o desfășurăm pentru aceste valori pe care noi trebuie să le agonisim. E vorba de timpul pe care noi trebuie să îl «prelucrăm» rațional în așa fel încât să ajungem acolo unde ne propunem!
– Rep. Ce ne puteți spune despre criza de identitate a Europei, despre migrație văzută ca o cauză a pierderii identității culturii europene?
-Nu este o pierdere a identității, dar, cred că migrația aceasta a unor popoare din diferite locuri ale lumii are o cauză cunoscută și nu trebuie comentată prea mult! Oamenii aceia nu migrează pentru că acolo s-a întâmplat o chestiune naturală! Dar, toate gravitează în jurul unei crize politice și în același timp militare. Ei vin de acolo, din locurile lor, de unde s-au născut, și pentru ce vin? Care este motivul? De ce lumea nu este capabilă să le creeze un climat de pace acolo? Este o întrebare pe care și copiii și-o pun! De ce să pleci de acasă de la tine și să te trezești, la un moment dat, că ajungi «venetic» într-o țară străină?
– Rep. Poate avem un răspuns de la d-na Angela Merkel!
-Nu cunosc și nici nu aș vrea s-o întreb pe d-na Merkel, pentru că nici nu știu dacă poate să răspundă la această întrebare! Dânsa, poate că are cu totul alte idei în această problemă și nu intrăm în detalii! Dar, întrebarea se pune în general: pentru ce oamenii aceștia sunt lăsați să-și părăseacă gospodăria lor, locurile lor natale, acele locuri care nu pot să fie niciodată compensate și completate de un loc în România sau în Germania sau în altă parte? Ce se dorește prin această mișcare de populație? Nu avem suficienți oameni în Europa? Nu avem suficiente brațe de muncă? Ce vrem să le facem acestora? Sunt în continuare niște oameni «asistați» în lumea în care trăim? Ne îndreptăm atenția către ei ca spre niște oameni care nu au de nimic din cele necesare și îi compătimim întotdeauna? Este o chestiune pe care trebuie să ne-o punem foarte serios! Vrem să fim altruiști și vrem să-i ajutăm pe oameni, dar, de ce nu putem să-i ajutăm acolo unde s-au născut ei?

“Zice Poetul, «cum veniră se făcură, toți o apă și-un pământ»”

– Rep. De altfel, chiar Mihai Eminescu, pe care îl vom sărbători peste o săptămână, spunea că românul «nu mai poate străbate, de-atâta străinătate»!
-Ei, nu că n-am vrea noi ca să vină, pentru că ei, săracii, la drept vorbind, dar, atât de neputincios este acest sistem al «preaputernicilor» lumii, ca să ia niște măsuri pentru ca oamenii aceștia să trăiască în «situl» lor natural! Aceasta e întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem fiecare în parte! Oamenii aceștia, nu stau aici doar pentru un timp și apoi se întorc în țara lor, iar noi încercăm să le dăm «pământ și apă», pentru că am mai făcut-o, cum zice Poetul, «cum veniră se făcură, toți o apă și-un pământ»! E clar că oamenii aceia care au venit peste noi, și-au adus și contribuția lor la cultura noastră. Nu putem să spunem că…
– Rep. Exact, unii chiar au contribuit la întregirea culturii noastre!
-Sigur că da, și trebuie să le mulțumim tuturor, însă, nu înaintea Bunului Dumnezeu, dar acest lucru este cu totul diferit de ceea ce s-a întâmplat cu popoarele migratoare! Acum nu mai este vorba de un popor migrator, ci, e vorba de niște oameni care sunt «produsul» unei neputințe a întregului sistem.
– Rep. Sunt deosebiți de popoarele migratoare de la începutul Evului Mediu?
-Sunt deosebiți de popoarele care au venit în țara noastră, goții, hunii, gepizii, avarii, slavii, care veneau ca să găsească pășuni bogate, pentru că erau nomazi, iar pe de altă parte, erau războinici, mulți dintre ei aventurieri, oameni care veneau și se stabileau în locurile noastre, unde găseau bogății mai mari decât în țara lor. Dar, oamenii aceștia care vin din Orient și care sunt obișnuiți cu deșertul și cu tradițiile lor, întrebarea care se pune: ce vor face acești oameni care vor găsi un teren ce nu corespunde cu țara lor? Iar noi vedem tot mai mult că ostilitatea a început să-și spună cuvântul! Nu cumva, trezim noi sistemul acesta integrist? Fără să ne dăm seama! Deci, creăm niște «pungi» de forță în interiorul țărilor unde. Ei vor fi instalați și cei de acolo, vor zice la un moment dat: «Ați venit ca să ne luați bunul nostru»!

“Noi avem o privire antropologică, dar în același timp și teologică”

– Rep. Mai ales că biserica noastră este consecventă în a pune problema omului și a familiei sale!
-Da, pentru că noi am fost obișnuiți cu tradiția noastră, cultura noastră, deci, iată că la un moment dat, suntem năpădiți de aceste lucruri! Dar, noi privim omul! Noi nu privim: «de ce», «cum» și «când», ci, privim: ce trebuie să facem pentru ei? Biserica nu se îngrijește de problemele politice și să analizeze cauze și anumite contexte, ci, biserica se îngrijește de om! Oamenii aceștia pleacă de la casele lor, pentru că au și ei necazurile lor, problemele lor!
– Rep. Iar biserica ne îndeamnă să deslușim cauzele manifestării acestor fenomene!
-Da, dar noi nu ne gândim să dăm și răspunsuri în locul politicienilor! Noi avem abordarea omului, avem o privire antropologică, dar în același timp și teologică! Antropologică, pentru că îl vedem pe om, și teologică, pentru că îl vedem după chipul Lui Dumnezeu și că trebuie să ne îngrijim de el! Așadar, ne vom îngriji și de acești oameni, considerându-i niște «dezrădăcinați» ai culturii lor, ai locurilor natale și ai epocii lor, pentru că aici nu pot să trăiască fără să fie în contact cu noi, românii, cu germanii sau cu alte naționalități. De aceea, e foarte important ca grija față de om să fie o preocupare a unora, care din lăcomie sau din alte motive încearcă să-i dizloce pe acești oameni și să-i ducă acolo unde vor!
– Rep. Considerați că oamenii aceștia care migrează, sunt năpăstuiți ai soartei?
-Uneori, da, pentru că și un copil se poate întreba, adresându-se mamei lui sau tăticului: oamenii aceștia, de ce nu au și ei patrie? De ce nu au și ei bunici? Unde sunt bunicii lor?

“Secularizarea în contextul actual este o secularizare a spiritului”

– Rep. Aș dori să vă informez că la Simpozionul «Migrația și terorismul. Criza de identitate a Europei», organizat în 17 decembrie 2015 de către Universitatea «Constantin Brâncuși» din Târgu-Jiu, prin Institutul de Politici Publice, Administrație și Științele Educației, a fost adresată o întrebare, dacă secularizarea din societatea de azi, accentuarea extremismului islamist și sporirea numărului ateilor, ar putea modifica structura religioasă a populației din România?
-Nu, nici vorbă de aceasta! Secularizarea nu apare de acum, de astăzi sau de ieri, și dacă analizăm fenomenul în sine, secularizarea apare din…Paradis! Atunci când Adam își face o gândire a lui, alta decât a Lui Dumnezeu, o gândire autonomă și care nu ține seama de Legea Lui Dumnezeu. Aceasta e prima formă de secularizare! Că, vezi, Doamne, am descoperit noi acum, la începutul secolului al XXI-lea fenomenul secularizării!
– Rep. Dar secularizarea din vremea lui Cuza, cum o vedeți?
-Aceea este o secularizare de un alt tip, secularizarea averilor mănăstirești este o secularizare a valorilor materiale, dar, dacă acest fenomen incumbă și anumite forme spirituale, acesta rămâne un lucru de discutat! Problema secularizării spirituale este cu totul altceva!
– Rep. În ideea că vom continua dialogul pe tema aceasta, aș dori să știu, dacă secularizarea spirituală are și alte coordonate, față de cea materială?
-Secularizarea de care vorbim, în contextul actual, depășește sfera materială! Este o secularizare a spiritului, adică, omul se revoltă împotriva Creatorului și caută o independență, o autonomie față de Creator! Deci, el nu îl mai acceptă în sinea lui pe Dumnezeu care să-i coordoneze viața de așa manieră încât el să gândească faptul că ar fi obstrucționată cugetarea lui! Este lipsa de credință, lipsa de responsabilitate față de legile naturale, lipsa de preocupare față de problemele spirituale!
Profesor, Vasile GOGONEA