Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa / “Evangheliile sunt alese de maniera în care noi să înțelegem gradual scara valorilor, scara aceasta a cunoașterii Lui Dumnezeu”

334

În Duminica a 32-a după Rusalii, numită a lui Zaheu, Evanghelia ne aduce în faţa ochilor sufletului nostru îndumnezeit modelul de referință al omului Zaheu, mai exact, trebuie să spunem că este vorba de întâlnirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu mai marele vameşilor din Ierihon, considerat de către confrații săi unul dintre cei mai mari păcătoşi, dar negrăita învățătură ce se desprinde pentru noi, constă în faptul că atât de totală şi de perfectă a fost întoarcerea vameșului de la păcat la adevăr, de la nedreptate la adevărata trăire, încât el se îndepărtează de «molima» păcatului care-l stăpânea și ne dovedește că nu ezită nicio clipă și nu pierde vremea lamentându-se zadarnic, ci îşi asumă cu mult curaj viaţa întru Hristos, convins fiind că a întâlnit adevăratul Model care merită să fie urmat pe calea dobândirii vieții veșnice!

“Iisus, însă, l-a strigat şi i-a zis: «Zahee, grăbeşte-te şi dă-te jos…»”

– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, pentru început, aș dori să deslușim esența învățăturilor Pericopei Evanghelice din Duminica lui Zaheu?
-Sfânta Evanghelie îl prezintă pe Zaheu ca pe un om preocupat de sufletul său, un om preocupat de vedere, un om preocupat de cunoaștere. Vederea pe care el și-o dorește s-o aibă, atunci când vrea să-L vadă pe Mântuitorul Iisus Hristos, nu este neapărat o privire! Îl privesc pe cineva și mă bucur că l-am văzut! Sfântul Evanghelist, chiar dacă ne arată «la prima mână» că este vorba despre vederea unei Persoane importante de care s-a auzit, de care se vorbește atât de mult, el urcă pe ascultătorul Evangheliei, îl urcă mai sus decât la o simplă privire a Celui pe care dorea să-L vadă Zaheu!
– Rep. De fapt, cum se conturează «modelul» Zaheu?
-Vameșul Zaheu, auzind că Iisus trece prin cetate, s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, pentru că era mic de statură. Iisus, însă, l-a strigat şi i-a zis: «Zahee, grăbeşte-te şi dă-te jos, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân», după care au intrat împreună în casă, spre surprinderea, dar şi spre dezamăgirea celorlalţi, care ar fi dorit, cu siguranţă, să-L aibă ei oaspete de cinste în casa lor. Cu toate acestea, Domnul a preferat să ia masa cu Zaheu şi, dacă în casă, împreună cu Iisus a intrat un păcătos dispreţuit, înăuntru s-a născut «modelul» Zaheu, pe care Evanghelia ni-l oferă tuturor drept pildă!

“La Mănăstirea Polovragi sunt maici care s-au dăruit slujirii Evanghelice”

– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, am bucuria de a mă întâlni cu Arhieria Voastră la Sfânta Mănăstire Polovragi, care vă primește cu aceeași bucurie duhovnicească, pentru că îi deschideți ca un mare păstor de suflete din eparhia noastră, cu aceeași negrăită dragoste și dăruire, acea poartă prin care se preumblă sfintele taine ale luminii credinței dreptmăritoare! Reprezintă pentru noi, sfânta mănăstire, un loc al regăsirii ca esență divino-umană?
-Mănăstirea nu este neapărat un loc ce are această dimensiunea de așezare umană, pentru că ea, ca loc de sine stătător, vedem că este efectiv o așezare pe care Dumnezeu a rânduit-o ca să ne pregătim pentru viața veșnică! Dar, mănăstirea are și viețuitori! La Mănăstirea Polovragi sunt maici care au venit din lume și s-au dăruit cu totul vieții călugărești și slujirii Evanghelice! Ca viață călugărească, obștea de maici urmează pilda înaintașilor, a Sfântului Antonie cel Mare, pe care l-am sărbătorit de curând, și a altor sfinți părinți care au întemeiat viața călugărească, cei care prin exemplul Maicii Domnului și al Mântuitorului Iisus Hristos, putem spune că au dus viață îngerească!
– Rep. Ce înseamnă slujirea Evanghelică în biserica de parohie și în cea de mănăstire?
-Evident, călugăria fiind chip îngeresc, putem spune că slujirea Evanghelică este un lucru important într-o mănăstire, dacă e să ne referim la acest loc în care ne aflăm acum! Dar, oamenii vin la mănăstire ca să se reculeagă, să mediteze, să-și încarce sufletul de mireasma acțiunilor care se fac zilnic aici. Orice mănăstire are un program, are o rânduială prin care se marchează fiecare moment al unei zile, are anumite ore cu meditația, rugăciunea, canonul care se fac fiecare cu o anumită rânduială, cum spuneam!
– Rep. Cu multă smerenie și mai ales cu un interes legitim față lucrurile minunate pe care ni le spuneți, v-aș ruga să continuăm Pericopa Evanghelică!
-Să amintim că trei sunt lucrurile care ne impresionează în Evanghelia aceasta: atitudinea lui Hristos faţă de Zaheu, pocăinţa acestuia şi mântuirea adusă de Domnul casei lui, pentru că Iisus, înfruntând mentalitatea iudeilor şi neluând în seamă vociferările celor de afară, care-l vedeau pe Zaheu ca pe un mare păcătos, l-a ales tocmai pe el de gazdă, dar, Domnul ignoră gândurile netrebnice şi egoiste, pentru că vom vedea cine este până la urmă Zaheu! Deci, Zaheu trece peste toate momentele de multe ori lamentabile și plângăcioase la care, din nefericire, ne limităm mulţi dintre noi, mai mult afişându-ne păcătoşenia, decât să ne-o luăm în serios, pe când Zaheu își asumă păcătoșenia sa, dar cu o uimitoare finalitate, pentru că spune: «Jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit!»! Iar privind încă o dată la întâlnirea lui Zaheu cu Hristos, am putea spune că Mântuitorul Şi-a făcut drum prin Ierihon, special pentru vameșul, aşa cum îşi face drum de multe ori şi către inima noastră, doar-doar va găsi uşa sau măcar fereastra inimii noastre deschisă, pentru a ne privi sau a ne întâlni!

147666_zaheu[1]“Așa este omul care vrea să-L vadă pe Dumnezeu, merge din aproape în aproape”

– Rep. Nu e cazul să vă spun încă o dată că sunt fascinat de modul cum deslușiți învățăturile Evanghelice, dar aș dori să vă întreb, aspirația lui Zaheu se poate raporta la o «vedere» lăuntrică a omului!
-Sigur că da, pentru că Evangheliile sunt alese de maniera în care noi să înțelegem gradual scara valorilor, scara aceasta a cunoașterii Lui Dumnezeu! Deci, Zaheu dorește să-L vadă pe Mântuitorul Iisus Hristos și de aceea se urcă, se urcă în ceva! Așa este omul care vrea să-L vadă pe Dumnezeu, merge din aproape în aproape și găsește momentul prielnic, pentru că există în interiorul nostru o forță irezistibilă a vederii! Nu ne mulțumim numai cu o privire «planimetră», o privire orizontală, pentru că oricât ne-am duce cu privirea orizontală și am vedea toată lumea întreagă sau am cuprinde-o cu o simplă deschidere a ochilor, tot nu ne-ar fi îndeajuns!
– Rep. Avem suficiente argumente să «vedem» și latura socială a credinței noastre?
-Trebuie să avem credință în Dumnezeu și multă nădejde și râvnă la Maica Domnului, care în mod sigur, ne dau posibilitatea să ne prezentăm înaintea Fiului ei, ca niște copii care suntem bine pregătiți pentru a fi miluiți și ajutați de Mântuitorul Iisus Hristos! Aș putea spune că trebuie să sporim programele acestea pentru săraci, pentru copiii abandonați, pentru cei care au părinții departe, în străinătate. Multe localități au lăsat…
– Rep. Deci, e nevoie de o privire mai atentă către latura socială…
-Și socială, dar aș spune că nu neapărat socială, pentru că latura socială este înțeleasă numai în sensul ajutorului pe care trebuie să-l dăm cuiva, iar eu aș merge mai departe, spre latura umană, ca să evaluăm ceea ce este bun în fiecare dintre noi, așa cum Însuși Mântuitorul a descoperit «modelul» Zaheu, iar pe acest filon să lucrăm cu multă râvnă și bărbăție!

“Să ne «vedem» în «Oglinda» desăvârșită a Mântuitorului Iisus Hristos”

– Rep. Poate că tinerii de astăzi au nevoie de astfel de modele!
-Ne luăm modele dintre starurile de cinema, dintre cântăreţi, diverşi oameni de cultură, sau de «incultură» ori «subcultură», dintre politicieni fără scrupule, oricum dintre oameni păcătoşi, în loc să ne luăm modele sfinte. Uităm să ne «vedem» în «Oglinda» desăvârșită a Mântuitorului Iisus Hristos, Care pentru aceasta a venit pe pământ, ca să Se facă nouă «Model» şi să nu mai trebuiască să căutăm modele păcătoase, imperfecte şi, prin aceasta, incapabile să ne înalţe către «modelul» Zaheu!
– Rep. Cred că ați spus foarte bine, avem nevoie de mult curaj și de multă bărbăție pentru a urma un astfel de «model»!
-Da, pentru că Hristos ne pune în faţa ochilor noştri sufleteşti un asemenea model. Nimeni altul decât cel care s-a oglindit în «Supremul model», pentru că noi vrem să avem modele, dar orbecăim în labirintul lumii acesteia! De multe ori, poate nu ştim care anume lucru este virtute şi care este păcat, care este valoare şi merită cucerită, şi care este nonvaloare şi nu merită osteneala!

“Lumea, dacă nu are pacea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, nu poate să trăiască în liniște”

– Rep. Într-o lume siderată de spaimele veacului, în care violența și terorismul sunt fapte cotidiene care sporesc îngrijorările legitime ale oamenilor, prin ce ne poate călăuzi dreapta credință ca să deslușim acele repere prin care noi putem identifica Lumina, Adevărul și Viața?
-În primul rând, spaima și frica sunt consecințe ale necredinței! Omul care se înspăimântă și care se înfricoșează are să-și reproșeze ceva! Are o lipsă în viața personală. Omul curajos, omul statornic în credință este acela care nu se înfricoșează, așa cum spunem în Cântarea Proorocului Isaiia: «De frica voastră, nu ne vom teme și nici ne vom înfricoșa, căci, cu noi este Dumnezeu»! Prin urmare, o lume în mișcare, o lume în schimbare, o lume care încearcă să acapareze, pe cât e posibil, din cei care slujesc lui Dumnezeu! Pentru că lumea, dacă nu are pacea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, nu poate să trăiască în liniște, în curaj, și evident că teama aceasta, frica ce stăpânește omul contemporan este o teamă existențială, o teamă de gol, o teamă de lipsă…
– Rep. Poate și o lipsă interioară a omului!
-Desigur, pentru că pornind de la această lipsă interioară, ajungem la unele implicații mult mai abrupte și mai autodistrugătoare. Această lipsă de pace este premergătoare întunericului, infernului!
– Rep. Ca în «Infernul» din «Divina Comedie» a lui Dante Alighieri!
-Da, pentru că acolo, Dante povestește despre această lipsă de pace în infern, unde oamenii sunt într-o stare schizofrenică de teamă, o lipsă de înțelegere și de pace!
– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, dr. IRINEU, cu speranța și mai ales cu dorința de a continua mereu dialogul nostru plin de substanță pe care eu îl percep ca pe un «balsam» al credinței, aș dori să vă felicit pentru noua lucrare de referință pe care ați intitulat-o în mod sugestiv: «Ca toate să fie iarăşi reunite în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ», având o tematică pliată în mod fericit și cu marea învățătură a Pericopei Evanghelice a Duminicii a 32-a după Rusalii! La mai multe asemenea lucrări și multă sănătate, spre îndelungata și cea plină de har slujire a lăcașelor de cult din Mitropolia Olteniei și din Patriarhia Română!
Profesor, Vasile Gogonea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here