Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – Dumnezeu răsplătește înmiit osteneala credinței omului!

În Duminica a 32-a după Rusalii, a lui Zaheu (Sfântul Evanghelist Luca, în capitolul XIX, 1-19), la Sfânta Evanghelie, ca într-o rostire povățuitoare, se destăinuie înaintea ochilor minții, spre duhovnicească zidire a sufletului care Îl caută pe Dumnezeu, una dintre minunatele pilde care ne învață că acela care vrea să-L vadă cu adevărat pe Mântuitorul Iisus Hristos, trebuie să se ridice în duh deasupra naturii sale umane, deasupra lucrurilor materiale și a bogățiilor lumii acesteia, deoarece Creatorul cerului și al pământului, «al celor văzute și nevăzute», Acela este mult veghetor deasupra naturii și cu mult mai mult pătrunzător decât poate preînchipui mintea umană.

“Zahee, grăbeşte de te pogoară, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”
Această a 32-a Duminică după Rusalii, numită și a lui Zaheu Vameșul, ne înfățișează, așadar, modul în care schimbarea felului de a fi al unui om bogat poate să-i aducă mântuirea, în momentul în care dintr-un om lacom devine un om milostiv și îngăduitor. În acest fel, Mântuitorul ne învaţă ca niciodată să nu ne pripim în a judeca pe cei despre care ştim că sunt păcătoşi, pentru că noi nu putem să-i cunoaştem complet, aşa cum numai Domnul o poate face în Atotștiința Sa! Deci, să nu judecăm după aparenţe înșelătoare pe cel de lângă noi! Scena minunată pe care Sfânta Evanghelie de la Sfântul Evanghelist Luca, la capitolul XIX, 1-19, ne-o înfăţişează spre duhovnicească zidire, se petrece în oraşul Ierihon, deoarece Mântuitorul Iisus era doar în trecere prin această aşezare evreiască, înconjurat, ca de obicei, de mulţime mare de popor, dornică să vadă cu ochii proprii lucrurile peste fire pe care le săvârşea Domnul, mulțimea adunată fiind doritoare să-I asculte învăţăturile nemaiauzite până atunci. Așadar, acest Zaheu, era mic de statură, pe cât era de bogat, pe atât era de păcătos în viața pe care o ducea! El era mai marele vameşilor, adică era căpetenia acelora care încasau dările pe care evreii erau datori a le plăti stăpânirii romane, care, nu cu mult înainte, îşi întinsese puterea şi asupra pământului sfânt al făgăduinţei. Deşi practica o îndeletnicire dintre cele mai urâte în popor, fiind direct în slujba puterii înrobitoare şi dijmuind cu mai multă asprime pe cei de jos, pe cei mici şi fără apărare, adică pe săraci, pe orfani şi pe văduve, aceasta făcând-o atât în folosul vistieriei statului, dar, mai ales în al interesului său personal, așa cum fac cei mai muți dintre politicienii noștri de astăzi, parlamentari sau cei aflați în anumite funcții bine plătite! Acest Zaheu era fruntaş între fruntaşii oraşului, fiindcă era foarte bogat și cu un status social de invidiat. Căci, îndeobşte, se ştia, că respectul, consideraţia de care te bucurai, poziţia socială pe care o aveai, erau în directă legătură şi proporţie, nu cu cinstea şi omenia vieţii tale sau cu trăsăturile de caracter pe care le aveai, nu cu virtutea pe care o practicai şi nici chiar cu ştiinţa şi priceperea de care dădeai dovadă, ci, cu deosebire, cu averea sau cu starea materială din societate.

“Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos”
Ca să putem sintetiza ideile noastre, deci, vedem că un om bogat, un om care trăia din lacrimile săracilor, luându-le impozite şi taxe peste puterea lor, un om care trăia din nedreptate, văzut ca unul dintre cei mai răi ai societăţii, ajunge să-l primească pe Dumnezeu în casa şi-n sufletul lui. Nu este aceasta o minune? Chiar pe cele mai de seamă vase ale diavolului, Domnul le răpeşte, chiar şi pe cei mai răi oameni, Dumnezeu îi cheamă la El şi-i mântuieşte, chiar şi pe cei bogaţi, care cu greu vor intra în împărăţia cerurilor, Dumnezeu îi întoarce spre mântuire. Cu toate că de multe ori ne uităm cu dispreţ la cei ce trăiesc în lux, la cei ce se scaldă în plăceri, şi-i invidiem, în acelaşi timp ne consolăm cu gândul că la judecată vor fi pedepsiţi. Totuşi, iată că Domnul vrea ca fiecare om să se mântuiască şi să vină la cunoașterea și conștientizarea adevărului vieții! Nici bogăţia şi nici faima, poate că nu sunt de ajuns pentru a-l face pe Zaheu fericit, ci, vrea mai mult, deci, el caută și altceva. Auzise de Mântuitorul Iisus, auzise de minunile Lui, ştia că toată lumea vorbeşte de El, ştia că mii de oameni îl căută, deci, devenea și el curios, pentru că dorea să afle şi el, ce găsesc oamenii la Domnul Iisus? Deci, Zaheu tânjea și el să fie în Lumina Lui Iisus. Dar, fiind mic de statură, prea mic pentru a însuși cele duhovniceşti, fiind prea încurcat cu cele ale lumii, neputând să vadă pe Dumnezeu de mulţimea patimilor sale, s-a urcat într-un sicomor, adică, un dud, pentru a-L aștepta cu drag pe Cel dorit. Mai întâi, însă, Zaheu alergă înaintea Lui Hristos şi a mulţimii, pentru ca în momentul când va trece pe acolo, să-L poată vedea. Numai atât, dorea doar să-L vadă și nu îndrăznea mai mult, nu cerea mai mult, pentru că, de fapt, nici nu se aştepta la mai mult. Domnul Hristos, Cel care cunoaşte gândurile şi sufletul fiecăruia, care ştie de mai înainte şi cele negândite şi cele nefăcute de noi, îi face atunci o mare surpriză lui Zaheu, mai ales că în sufletul vameșului, parcă ceva se schimbase, când simţise că bogăţia şi faima nu-l pot face fericit! El dorea din adâncul inimii o bucurie sufletească, vroia să-şi hrănească în sfârşit şi sufletul după atâta vreme.

“S-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam”
Deci, în sufletul lui Zaheu începe să adie mireasma Duhului Sfânt, pentru că el vrea să se schimbe, când se întoarce în sfârşit cu faţa către Dumnezeu, după ce vreme îndelungată a fost sclav diavolului, bogăției nemăsurate şi păcatelor de tot felul. În acest fel, Dumnezeu întâmpină imediat această dorinţă de schimbare a vameșului, se bucură că de bună voie Zaheu caută altceva decât păcatul, şi atunci, ajungând în dreptul lui îi zice: “Zahee, coboară-te degrabă căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”, ceea ce înseamnă că vameșul cere numai un deget, iar Dumnezeu îi dă toată mâna Sa. Dumnezeu Cel Preaînalt, de multă vreme stătea la uşa sufletului vameșului şi bătea, iar Zaheu e bucuros și-I deschide acum, Îl primeşte pe Hristos în casă şi-n sufletul său! Așadar, constatăm cu surprindere că tocmai la acest vameş plin de păcate, Iisus a cerut să intre în casă şi să cineze. Mulţimile care-L urmau au murmurat, desigur: «Cum o să intre la acest vameş cunoscut tuturor ca un om rău, tocmai El, învăţătorul, Dreptul, Profetul? Cum o să intre în casa acestui păcătos? E o blasfemie!». Într-un fel, aşadar, credeau că aveau dreptate mulţimile să murmure împotriva lui Iisus, că se invitase în casa acestui păcătos. Cei care Îl urmau erau cunoscători ai Legii mozaice şi unii vor fi fost cei mai tradiţionalişti. Prin urmare, Mântuitorul era în situaţia de a-i scandaliza pe cei care se simțeau lezați! Unii numesc acest lucru: revolta sau cârtirea drepţilor! Aşa sunt de multe ori drepţii: în dezacord cu cei care nu sunt sau nu gândesc la fel ca ei! Se considerau scandalizaţi, pe bună dreptate, și nu înţelegeau ce se întâmplă, mai ales că Iisus a fost întotdeauna aspru cu cei bogaţi. Un anumit sens cu accent social a fost întotdeauna prezent în învăţătura şi în faptele Lui Iisus, chiar dacă sensul politic a putut fi mereu evitat, aspectul social fiind implicat în tot ceea ce Mântuitorul a făcut şi a spus. Așadar, Mântuitorul Iisus Hristos a fost şi rămâne dorinţa fierbinte a sufletelor cu adevărat iubitoare de Dumnezeu. Numai sufletele care se smeresc, asemenea lui Zaheu din Evanghelie, au dorit întotdeauna şi doresc să-L vadă, să-L audă, să-L cunoască şi să-L înţeleagă, pentru ca apoi să urmeze întru totul voia Lui sfântă, poruncile Lui mântuitoare şi pilda vieţii Sale minunate. Sufletele cele alese au un singur gând ocârmuitor: să-L dorească pe Dumnezeu, pe Mântuitorul Iisus Hristos, deoarece numai Dumnezeu răsplătește însutit și înmiit osteneala omului și îndreptarea lui spre pocăință!

“Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”
Prin urmare, dacă eşti flămând, doreşte-L pe Iisus, căci El e pâinea îngerilor, mama care cuprinde toată dulceaţa! Dacă eşti însetat, doreşte-L pe Iisus, fiindcă El este izvorul apei celei vii, din care dacă va bea cineva, nu va mai înseta în veci! Dumnezeu este vinul care îmbată sufletul şi care face să încolţească nădejdea noastră! Dacă ești bolnav, doreşte-L pe Iisus, căci El este adevăratul doctor şi adevărata vindecare a sufletului tău! Dacă iubeşti frumuseţea sau tânjești după avuţii, află că El Însuşi e frumuseţea şi oceanul tuturor comorilor fără de preț! Dacă doreşti un prieten adevărat, Hristos e cel mai bun prieten al sufletului tău! Dacă eşti păcătos, cheamă-L pe Iisus și El te va izbăvi, căci a murit pentru tine. Cere-I ajutor, căci El a învins pe diavolul, lumea, trupul, moartea, şi a potolit în felul acesta mânia Tatălui Său. Doreşti să stărui în bine? Ia-L ca model pe Mântuitorul Hristos, fiindcă El este calea, adevărul şi viaţa, iar cei care Îl urmează, nu umblă în întuneric! Doreşte-L din tot sufletul tău pe Iisus, din adâncul sufletului suspină după Iisus, fă tot ce poţi ca să ajungi la El, fiindcă în El vei afla toate bucuriile şi desfătările vieții! Numai Dumnezeu răsplătește însutit și înmiit agoniseala credinței omului! Și, cât este de fericit sufletul când îl primeşte pe Dumnezeu, ce bine îi este omului care-L are pe Hristos în inimă, ce veselie, ce linişte, ce frumuseţe, iar totul capătă valoare, totul devine frumos! În cazul de față, avându-l pe Hristos în casă, Zaheu nu mai aşteaptă deloc şi dă păcatul afară! Mărturiseşte că a greşit, recunoaşte că a nedreptăţit şi dă tuturor, chiar mai mult decât le luase. Îl avea pe Dumnezeu și nu mai avea nevoie de nimic! Prin dragostea Lui Dumnezeu, vameșul primise mult mai mult decât se aştepta și pregusta, poate, prima oară Harul Lui Dumnezeu, adevărata bogăţie, trăia veşnicia împreună cu Hristos! Și ce frumos poate fi Harul Lui Dumnezeu, mai dulce decât toate plăcerile lumii! Cât de bine este să nu judeci pe nimeni şi să-i iubeşti pe cei care ți-au greșit! În acest fel, tu, omule, Îl primești pe Hristos în sufletul tău! Pocăința și părerea de rău a lui Zaheu, pentru păcatele sale, poate simboliza Spovedania, iar primirea în casă a lui Hristos poate simboliza Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui Dumnezeu. Avem ocazia să fim ca Zaheu, avem ocazia să primim în dar de pe acum Împărăţia Cerurilor, fiindcă numai Dumnezeu răsplătește înmiit agoniseala credinței noastre!
Profesor, Vasile GOGONEA