În Duminica a 18-a după Rusalii, Ap.2 Corinteni 9, 6-11; Ev. Luca 5, 1-11 (Pescuirea minunată) Evanghelia rânduită a se citi La Sfânta Liturghie are în vedere credinţa şi mai ales încrederea nestrămutată în faptul că Mântuitorul Iisus Hristos este în aceeaşi «bărcuţă» cu noi, pentru că Biserica este asemănată cu o corabie având în vârful catargului semnul Crucii, iar noi spunem «bărcuţă», pentru că fiecare dintre noi încearcă să se menţină pe linia de plutire a valurilor învolburate ale acestei vieţi, şi precum Sf. Ap Petru, ne scufundăm, dacă nu privim la Dumnezeu Cel Preaînalt, Care ne promite că aceia care vor asculta de El şi de poruncile Lui, se vor mântui, deoarece ascultarea de poruncile Lui Dumnezeu stă la temelia cerului, a îngerilor, a planetelor, a Bisericii, a societăţii, a familiei, a fiecărui suflet care crede în Atotputernicul şi doreşte să se mântuiască! De aceea, mesajul indubitabil al textului Evanghelic este limpede pentru noi, poate mai limpede decât apele mării în care Domnul nostru a făcut împlinirea şi desăvârşirea împlinitoare a pescuirii minunate, deoarece Mântuitorul Iisus Hristos ne cheamă la El în fiecare clipă să-L urmăm necondiţionat, cu aceeaşi inimă bună ca şi acei pescari deveniţi Apostoli, pentru că nu avem nici un motiv ca să nu-L urmăm şi orice scuză motivată artificial înseamnă păcat, cu atât mai mult cu cât Domnul nostru Iisus Hristos ne-a pescuit prin năvodul Botezului şi trebuie doar să rămânem în corabia Bisericii Lui şi să-L urmăm spre limanul neînviforat al mântuirii noastre!
«Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos»!
Duminica a 18-a după praznicul Rusaliilor, ni se citeşte despre o întâmplare minunată din timpul activităţii Mântuitorului pe acest pământ, una plină de învăţăminte folositoare, deoarece, nimic din ceea ce a făcut sau a spus Domnul nostru Iisus Hristos, nu a fost la întâmplare, ci, prin fiecare cuvânt, gest sau înfăptuire a Sa, Dumnezeu ne-a transmis un mesaj divin, o învăţătură dumnezeiască, o invitaţie la Împărăţia Dumnezeiască, iar Pescuirea minunată a fost o întâmplare care s-a adresat în mod special Apostolilor, dar nu numai acestora, ci, tuturor celor care Îl mărturisesc şi Îl urmează pe Dumnezeu! Pentru că Sf. Ev. Luca ne relatează astfel: «Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret, a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Acolo, în jurul lacului Ghenizaret, Şi-a îndreptat paşii Hristos. De ce? Pentru că în acele sate ridicate împrejurul lacului locuiau săracii pescari. Un popor simplu şi fără vicleşug, care se trudea, iar din veniturile pescuitului trăiau o viaţă simplă, departe de stricăciunea marilor centre urbane. Şi Hristos îi iubea pe pescari şi era mulţumit să se afle alături de ei! Dintre aceştia, Şi-a ales primii ucenici, ca să-i facă pescari de oameni, propovăduitori şi învăţători ai lumii. Nu din universităţi şi din şcoli de filosofi şi de ritori, nu din vile şi palate, ci din jurul lacului Ghenizaret, Hristos Şi-a ales pe primii Săi ucenici, iar prin ei Şi-a întins Împărăţia Lui duhovnicească peste toată lumea. Mare minune, cum prin aceşti oameni neînvăţaţi, Creştinismul a învins şi a triumfat! Şi, astfel, urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon Petru, Domnul l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat, pentru că şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile. Iar când a terminat de a vorbi, i-a zis lui Simon: ,,Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi”! Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde! Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: ,,Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”! Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El». (Luca 5,1-11). Aşadar, o întâmplare simplă la prima vedere, deoarece Învăţătorul Iisus le vorbeşte mulţimilor, ca şi în alte dăţi, dar acum se urcă într-o corăbioară pescărească de pe malul Mării Galileii (sau Lacul Ghenizaret, cum mai era cunoscut), pentru a fi văzut mai bine de mulţimile care ascultau Cuvântul Domnului. După ce şi-a terminat cuvântul, Domnul se adresează unuia dintre pescari, lui Simon, fiul lui Iona, care se ostenise toată noaptea să prindă peşte, dar nu izbutise nimic. Se cunoaşte că aceştia erau pescari care trăiau din pescuit, iar peştele era hrană şi mijloc de subzistenţă în viaţa de zi cu zi. O pescuire ratată era un motiv de tristeţe, deoarece unor eforturi zadarnice trebuiau să le urmeze altele, până ce peştele ajungea în mreje. Probabil că Simon era mâhnit când Domnul i s-a adresat, cerându-i să mai arunce odată năvoadele la adânc şi nu mai credea că va putea izbuti ceva, de aceea, Îi răspunde cu multă cuviinţă Domnului: «după cuvântul Tău, voi arunca mrejele», iar ceea ce a urmat, avea să stârnească tuturor celor prezenţi nedumerire şi multă uimire, pentru că nu prinseseră niciodată atâta peşte, iar acum, erau gata să se rupă mrejele şi corăbioarele gata să se scufunde de mulţimea peştilor.
,,Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”!
Simon Petru a înţeles că Învăţătorul a făcut o minune cu dânsul, a înţeles că este Omul Lui Dumnezeu, dar, a mai înţeles şi faptul că el, un biet pescar, un om simplu, este nevrednic de atâta atenţie câtă primise, de aceea spune: «Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos», dovedind multă smerenie pentru un om simplu! Toţi cei de faţă au simţit în Domnul o prezenţă divină, o putere cerească, mai ales că Mântuitorul Hristos avea să-i spună lui Petru ceva cu totul uimitor: ,,Nu te teme; de acum înainte, vei fi pescar de oameni!”, deci, un cuvânt mai greu de înţeles pentru nişte oameni simpli ca ei, nedeprinşi cu subtilităţile cuvântului divin. Cu toate acestea, răspunsul la această chemare a fost unul fără echivoc, pentru că au lăsat totul şi au mers după Domnul, devenind Apostolii Lui, cei care L-au urmat fără să se mai îngrijoreze, aşa cum făcuseră când nu prinseseră peşti în noaptea care trecuse. L-au urmat imediat, din toată inima, fără să se gândească la vreun câştig sau la vreo pagubă, ci, pur şi simplu, uitând de corăbiile lor, singurul lor avut, pentru că au lăsat totul şi L-au urmat imediat, pentru ca să fie pescari de oameni, Apostolii Domnului, prietenii Lui, stâlpi ai Bisericii! În acest fel, avem înaintea ochilor minţii o adevărată Evanghelie a urmării Lui Hristos. Prin această minunată şi pilduitoare învăţătură, trebuie să conştientizăm că doar pentru aceasta trăim: spre a-L urma pe Dumnezeu, de a fi împreună cu El, aici, pe pământ, şi mai ales dincolo, în Împărăţia Cerească, în Raiul pe care omul l-a pierdut tocmai prin neascultare şi prin îndepărtarea de Dumnezeu. Poate că e firească întrebarea carteziană a îndoielii: oare, de ce i-a ales Domnul tocmai pe aceşti simpli pescari? Aceasta era întrebarea sau chiar una dintre întrebările care îi frământau pe mulţi dintre farisei, oameni corecţi în logica lor omenească, buni cunoscători ai Legii şi ai Scripturii. Se considerau mai îndreptăţiţi să fi fost ei cei aleşi, nu acei…ignoranţi şi neînsemnaţi de pescari! Simon Petru şi prietenii săi au înţeles foarte bine că este important să-L urmeze chiar atunci pe Domnul şi au lăsat în urmă tot ceea ce era lumesc, dar, aveau să câştige tot Cerul, iar, Domnul le-a cunoscut inima, de aceea i-a ales pe ei! Pentru că ne punem întrebarea, ce i-a determinat pe aceşti oameni să-şi părăsească ocupaţia, familiile lor, şi să-L urmeze pe Domnul Iisus? Putem desluşi că hotărârea lor de a-L urma pe Iisus este nepătrunsa şi nebiruita putere a dumnezeiescului, este pilda vieţii Sale curate şi sfinte, virtutea smereniei. Mulţi au propovăduit învăţături înalte pe care ei nu le-au urmat, pe când Mântuitorul Iisus Hristos a împlinit tot ceea ce a învăţat. Asemenea pescarilor din Evanghelie, pilda vieţii neprihănite a Mântuitorului stă ca o carte deschisă în faţa noastră, a tuturor, pentru că El este lumină pentru noi, după nopţi lungi de pescuit în deşertul întunericului şi al ignoranţei. Cu certitudine, pentru smerenia lui Simon Petru şi a celorlalţi pescari, harul Lui Dumnezeu a coborât peste ei şi au devenit pescari de oameni, deci, Apostoli. Prin aceasta, putem să ne întoarcem la o înțelegere profundă a teologiei și la o asceză echilibrată, împlinitoare, să ne întoarcem la noi înșine, la modul nostru personal de a fi, la capacitățile și darurile pe care le avem, ca să fim deplin mulțumitori pentru ele! Pentru că darurile Lui Dumnezeu sunt bogate, dacă suntem cu totul concentrați în minunarea de El! Așadar, să ne minunăm de iubirea și de frumusețea Dumnezeului nostru treimic, de Tatăl și de Fiul și de Sfântul Duh, să ne minunăm de creația Lui și de cultura întregii lumi, pentru a discerne diferența dintre frumusețea de aici și cea de dincolo, a Împărăției Sale, care nu are asemănare! Desigur, după credinţa noastră, pe noi, pe toți, Dumnezeu ne umple de bucuria de a ne minuna de tot ceea ce e frumos și profund în această lume, pentru ca să ne ridicăm spre înțelegerea slavei Lui în mod continuu, mai ales că Dumnezeu ne învaţă că ascultarea stă la temelia cerului, a Bisericii, a societăţii şi a omului care crede în Dumnezeu, a omului care doreşte să se mântuiască şi care crede în poruncile Lui!
Profesor, Vasile GOGONEA
P.S. În Duminica a 18-a după Rusalii, Ap.2 Corinteni 9, 6-11; Ev. Luca 5, 1-11 (Pescuirea minunată), Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor ales de preoţi şi diaconi, va oficia Sfânta Liturghie Arhierească şi va săvârşi slujba de resfinţire a Bisericii cu Hramul: «Adormirea Maicii Domnului», din Parohia Frăteşti, Comuna Leleşti, judeţul Gorj.
