Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – Dumnezeu ne cheamă spre o împlinire duhovnicească în aşezarea noastră în Sinaxarul neamului Lui Iisus Hristos, prin toată această înşiruire a Genealogiei Mântuitorului!

În Duminica dinaintea Naşterii Domnului (a Sf. Părinţi după trup ai Domnului); Ap. Evrei 11, 9-10; 32-40; Ev. Matei 1, 1-25 (Genealogia Mântuitorului), Evanghelia care se citeşte la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în această ultimă Duminică a Postului Crăciunului se referă la originea divino-u¬ma¬nă a Mântuitorului Hristos (Matei 1, 1-25), iar textul din Apostol (Evrei 11) se referă la «norul de martori pe care-l avem împrejurul nostru», pentru a ne ajuta ca să ne lepădăm de orice povară a păcatului care ne împresoară (Evrei 12, 1), iar, în felul acesta, călăuziţi îndeaproape de Steaua Magilor şi de simplitatea Păstorilor, cu toţi să ne închinăm Pruncului Care S-a născut, Fiul Lui Dumnezeu Cel mai înainte de veci şi El Însuşi Dumnezeu adevărat. Pentru că în felul acesta, Dumnezeu ne cheamă spre o împlinire duhovnicească în aşezarea noastră în Sinaxarul neamului Lui Iisus Hristos, iar prin toată această înşiruire a Genealogiei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, putem înţelege cu adevărat că Naşterea Domnului nu este un eveniment oarecare în istoria umanităţii, că prezenţa Lui în lume s-a făcut după mijloacele prin care Dumnezeu a îngăduit, în marea Lui dragoste părintească, să nu ne sperie cu vreun demon înfricoşător, ci, ne-a trimis pe Însuşi Fiul Său, Cel Unul Născut în chip omenesc din Fecioara Maria, pentru ca să se mântuiască întreaga făptură omenească întinată de umbra păcatului! Dincolo de aspectele crizei politice şi mai ales ale crizei pandemice în care suntem copleşiţi de restricţii aberante, să cinstim aşa cum se cuvine spiritul Crăciunului şi Naşterea Pruncului Sfânt, dar, pentru aceasta, să nu înlocuim niciodată Crăciunul cu lucrurile acestea omeneşti pe care le-am dobândit în timp, prin aşa-zisa post-modernitate şi pe care le acutizează o anumită stare de criză interminabilă. Prin urmare, să nu confundăm întruparea Mântuitorului Iisus Hristos cu faptul că ne-a ieşit sau nu ne-a ieşit calculul ca să dăm daruri, că ne-a ieşit sau nu ne-a ieşit socoteala pentru împodobirea bradului adus din ţări străine sau că ne-a ieşit sau nu ne-a ieşit pregătirea deosebită pentru masa de Crăciun! Pentru toţi, Naşterea Domnului înseamnă mult mai mult, pentru că înseamnă mai presus de toate începutul mântuirii neamului omenesc, iar, pentru împlinirea acestui scop suprem, suntem chemaţi să fim şi mădulare din neamul Mântuitorului Hristos, conştienţi fiind că suntem ai Lui Hristos, conştienţi că dragostea Lui pentru noi este cea care ne ţine şi ne întăreşte mai mult decât frica de pandemie! De aceea, cu o deosebită uimire, fiecare dintre noi, trebuie să ne regăsim prin toate aceste neamuri care sunt împărţite atât de minunat de către Sf. Ev. Matei, ca să reţinem în orice clipă, că în totalitatea devenirii de la Avraam până la David sunt 14 neamuri, de la David până la strămutarea în Babilon sunt 14, de la strămutarea în Babilon până la Hristos alte 14 neamuri, iar după Hristos e un singur neam, acela al Mântuitorului Iisus Hristos. Cu alte cuvinte, tot ceea ce a fost neam înainte de Hristos, devine neam şi în Biserică, prin Hristos, până la sfârşitul veacurilor, pentru ca şi noi, cei de azi şi cei care vor veni după noi, să facem parte din Familia mare a Mântuitorului Iisus Hristos, ca membri de familie, iar, prin aceasta, suntem chemaţi să vedem, neîndoielnic, ceea ce a însemnat Naşterea Mântuitorului Hristos în ieslea din Betleem, fiindcă Atotputernicul Dumnezeu ne cheamă cu o dragoste negrăită şi mereu vie, ca să ne îndreptăm sufletul şi mintea către o împlinire duhovnicească întru aşezarea noastră în Sinaxarul neamului Lui Iisus Hristos, prin toată această înşiruire a Genealogiei Mântuitorului!

Întruparea Mântuitorului Hristos s-a făcut prin sporirea credinţei în Dumnezeu!
Încă de la început, va trebui să spunem că întruparea Mântuitorului Iisus Hristos s-a făcut prin sporirea credinţei în Dumnezeu şi mai ales prin trăirea unei vieţi sfinte de către proorocii şi drepţii Vechiului Testament, iar, cele 14 generaţii din fiecare grupă au şi ele o semnificaţie aparte, deoarece invocarea cifrei 14 însumează de două ori cifra 7, în Vechiul Testament, cifra 7 însemnând o desăvârşire în lumea pământească, iar cifra 8 reprezintă viaţa cerească sau viaţa veşnică. Dacă avem în atenţie ceea ce înseamnă de două ori 7, se poate deduce că această pregătire presupune ca toţi cei care aşteptau venirea Mântuitorului să se pregătească pe două planuri: planul credinţei şi planul vieţii sfinte! Prin urmare, credinţa puternică a proorocilor care prevăd şi prezic sau proorocesc venirea lui Mesia, Fiul veşnic al Lui Dumnezeu, dezvăluie cea mai desăvârşită pregătire a venirii Mântuitorului, iar vieţuirea întru sfinţenie a drepţilor Vechiului Testament împlineşte prezenţa lui Mesia prin Duhul Sfânt în inimile oamenilor credincioşi, pentru care doar credinţa puternică şi vieţuirea sfântă se regăsesc în persoana Maicii Domnului. Preacurata Fecioara Maria înseamnă culmea pregătirii poporului ales pentru primirea lui Mesia, fiindcă ea s-a pregătit la templul din Ierusalim timp de 12 ani pentru a deveni templu al zămislirii şi al Naşterii Pruncului Hristos din pântecele ei şi prin lucrarea Duhului Sfânt. La o privire cu multă luare aminte, textul Evanghelic ne prezintă trei adevăruri esenţiale care ne arată, mai întâi, faptul că lumea aştepta pe Mântuitorul Hristos cu multă speranţă, apoi, în plan secund, faptul că Naşterea Mântuitorului nu s-a făcut la întâmplare, ci, potrivit unui plan temeinic al Tatălui Ceresc, fiindcă Naşterea Domnului a fost precedată de o lungă perioadă de pregătire de-a lungul generaţiilor poporului ales, ca să nu omitem şi un cadru mai restrâns care vizează pregătirea unor popoare păgâne sau a unor persoane din popoarele păgâne. În cel de-al treilea plan, să vorbim despre menţiunea Evangheliei care ne arată că Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos din Fecioara Maria, deşi pare o naştere obişnuită, are şi ceva cu totul neobişnuit, fiindcă nu este o naştere din iniţiativă bărbătească, ci este o naştere de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, deci, ni se înfăţişează ca o zămislire şi o Naştere a Domnului Iisus, Fiul Lui Dumnezeu cel veşnic ca Om, de la Duhul Sfânt şi de la Fecioara Maria! Pentru Sf. Ev. Matei, scopul de a dovedi că Iisus este Mesia cel aşteptat şi făgăduit de prooroci, poate aduce în acelaşi timp şi o dovadă istorică, fiind înşirate de câte trei ori 14 neamuri de la Avraam până la Iisus, între care, de două ori 14 sunt de la Proorocul David, iar, Dumnezeu ne cheamă spre o împlinire duhovnicească în aşezarea noastră în Sinaxarul neamului Lui Iisus Hristos, prin toată această înşiruire a Genealogiei Mântuitorului!

,,Să nu credeţi că am venit să stric legea sau proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc”!
În esenţă, putem spune că devine foarte importantă Duminica aceasta, pentru că ne scoate dintr-un context pe alocuri complicat, în care o parte a celor din lumea de astăzi L-a trecut pe Hristos în plan secundar, fără să ignorăm faptul că ni se vesteşte mai mult decât o spiritualitate şi un sens al Duhului Său, vestindu-ni-se Adevărul fundamental că Iisus Hristos este Dumnezeu, că Naşterea Sa, deci, Crăciunul în sine, reprezintă punctul de pornire al lumii în Hristos! Într-o lume pandemică şi secularizată, parcă s-a metamorfozat în obiceiuri comerciale această prezenţă magică a Mântuitorului, prin faptul că ni se prezintă prin mass-media un creştinism ca un fel de cozonac înveşmântat în tot felul de ciocolate şi în tot soiul de înfăţişări ale lunii cadourilor, pe când Crăciunul, nu e un cadou care se oferă în ambalaje strălucitoare şi în amenajări de lumini stradale! Crăciunul este modul tainic de a-L mărturisi pe Iisus Hristos, chiar un mod patetic de a-L chema pe Mântuitorul Hristos ca fiind făptuitorul propriei noastre mântuiri. Cu acribia celui care ne relatează adevărul, Sfântul Evanghelist Matei arată că, într-adevăr, Iisus din Nazaret este fiul lui David, este moştenitorul făgăduinţelor făcute de Domnul urmaşilor lui Iesei şi rezumă în cele două nume mari, David şi Avraam, cele patruzeci şi două de generaţii până la Mântuitorul Hristos, grupând aceşti fericiţi strămoşi în trei momente distincte: de la Avraam până la David – strămoşii din epoca patriarhilor, de la David până la Iehonia, când a fost strămutarea în Babilon – aceasta fiind epoca regilor, iar, în final, de la Iehonia până la Iisus Hristos, fiind vorba despre epoca marilor preoţi care erau şi conducătorii politici ai poporului. Desigur, taina strămoşilor după trup ai Domnului, nu ar putea să fie înţeleasă decât în spiritul credinţei adevărate şi al profeţiei care ne pregăteşte pentru mântuire, deoarece Însuşi Mântuitorul Hristos a spus: ,,Să nu credeţi că am venit să stric legea sau proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc”, iar atunci când s-a retras în pustie, l-a mustrat pe ispititorul care venise să-L încerce cu acele cuvinte aspre din Vechiul Testament, mai ales că Sf. Ev. Matei, atunci când relatează aspectele esenţiale privitoare la Naşterea Domnului, face referire la cinci profeţii vechi-testamentare pe care le invocă prin cuvintele: «Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin proorocul care zice: În Predica de pe munte, Mântuitorul foloseşte expresia: ,,Aţi auzit că s-a zis celor de demult, iar eu vă zic vouă”, ceea ce ne conduce la concluzia că Iisus, Fiul Lui Dumnezeu, era născut mai înainte de veci, fără mamă din Tatăl, iar acum se năştea în veac, fără tată din mamă, inclusiv prin aceea că Legea nu prevedea această unică naştere, decât că tot primul născut e închinat Domnului, întrucât unul din primii născuţi poate să fie Mesia.
În final, să mai spunem că mulţi oameni mari s-au născut în lume, dar niciunul n-a fost proorocit aşa cum a fost proorocit lisus Hristos cu cel puţin o mie cinci sute de ani înainte de a Se Naşte, fiindcă El a fost văzut mai dinainte de către anumiţi oameni luminaţi de Dumnezeu, care au ţinut mereu vii în poporul ales, de-a lungul veacurilor, credinţa şi nădejdea venirii Lui, iar, aceasta poate fi socotită cea dintâi minune din taina vieţii Sale, certitudinea că Dumnezeu ne cheamă întotdeauna spre o împlinire duhovnicească în aşezarea noastră în Sinaxarul neamului Lui Iisus Hristos, prin toată această înşiruire a Genealogiei Mântuitorului!
VASILE GOGONEA