Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – Dumnezeu îndeamnă tinerii botezaţi în numele Sfintei Treimi, de a trăi cu folos timpul, fără de clipele păcatului!

1616

În Duminica a 20-a după Rusalii, Ap. Galateni 1, 11-19; Ev. Luca 7, 11-16 (Învierea fiului văduvei din Nain), din ziua de 6 octombrie 2019, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie se va citi şi va străluci în ochii evlavioşi ai credincioşilor Pericopa Evanghelică adresată îndeosebi tinerilor, ca vlăstarele vieţii să-şi îndrepte întreaga atenţie şi muncă spre lucruri folositoare, să promoveze frumuseţea morală a vieţii, pentru că vedem acum că unicul fiu al văduvei, care a fost înviat, nu a trăit după aceea veacuri de-a rândul pe pământ, ci a murit şi el, a fost înmormântat şi în cele din urmă s-a sfârşit şi el, iar, în acest fel, constatăm că sărbătoarea care a însoţit învierea lui s-a prefăcut mai târziu în bocete şi jale, că la fel a murit şi a fost înmormântată şi mama lui, precum au murit şi au fost îngropaţi şi rudele şi prietenii săi, care îl însoţeau atunci la locuinţa din urmă şi astfel, va muri şi va fi îngropat fiecare om ce se găseşte în viaţă pe pământ, oricât de sănătos sau de plin de putere ar fi, deoarece, viaţa noastră e doar o clipă care apoi dispare (Iacov 4, 14), e partea pe care e de folos ca s-o plătească fiecare om de pe pământ, pentru păcatul părintelui nostru Adam, iar, în ultima instanţă, fiecare trebuie să înţeleagă că această putere a morţii ucigătoare de suflet, a înlăturat-o Mântuitorul din lume, pentru toţi aceia care cred în El şi împlinesc voia Lui, arătându-ne calea eliberării din păcatul care este cauza morţii sufleteşti, dar, chemându-ne să mergem pe ea, pentru că a spus: ,,Eu am venit în lume – mărturiseşte Mântuitorul – ca lumea viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 10)! Pentru că ne spune şi Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, că lumea în care trăim o putem defini ca pe un imens cortegiu funerar care își îngroapă în fiecare zi și în fiecare clipă morții, dar, dincolo de morții care sunt duşi la groapă, mai există și o altă moarte, despre care Sfântul Ioan Evanghelistul, în Apocalipsă, spune: «deși credeți că sunteți vii, voi morți sunteți», arătându-ne, prin aceasta, că există o moarte care sălășluiește și în noi, cei care suntem sau pretindem a fi oameni vii, iar peste toate aceste sublinieri, un lucru devine evident, că Dumnezeu îndeamnă, mai ales tinerii botezaţi în numele Sfintei Treimi, de a trăi cu folos timpul, fără de apăsarea clipelor păcatului!

,,Eu sunt Domnul viilor şi al morţilor! Credeţi în Mine”!
Pericopa Evanghelică a Duminicii a 20-a după Rusalii porneşte de la sublinierea faptului că Nain era un oraş situat la 35 de kilometri depărtare de Capernaum, iar drumul care lega cele două localităţi trebuia urcat cu osteneală, chiar dacă Nain înseamnă «frumuseţe», pentru că era, într-adevăr un oraş frumos, ridicat pe un loc înalt, atrăgător, iar cum Iisus Domnul Se găsea în Capernaum, a aflat că în acest oraş frumos a murit un tânăr, fiul unic al unei femei văduve. Şi fără ca și cineva să-L anunţe sau să-L cheme, a pornit dis-de-dimineaţă către Nain (v. Luca 7,10-11), fără să Se preocupe dacă va ajunge la timp ca să învie mortul. Dar, când S-a apropiat de porţile cetăţii, iată că scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă şi mulţime mare din cetate era cu ea (Luca 7, 12). In faţă mergeau groparii şi bocitoarele, care cântau cântecele de îngropare, după care urmau mama şi rudele apropiate ale mortului, iar în urmă veneau prieteni sau cunoscuţi, şi pentru că era vorba despre un tânăr şi singur la părinţi, a venit, ca de obicei, multă lume la înmormântare pentru a o consola pe văduvă (v. Luca 7,13). ,,Nu plânge”, i-a zis Mântuitorul Hristos mamei (Luca 7, 13), şi S-a apropiat, l-a atins pe tânărul mort şi, fără să Se roage, fără să ceară ajutor de Sus, pentru că El Însuşi era Dumnezeu şi nu avea nevoie de ajutor divin, a vorbit mortului, aşa cum şi noi vorbim cu oamenii vii, iar, ca să nu creadă cineva alte lucruri, i-a spus: ,,Tinere, ţie îţi spun: Scoală-te! (Luca 7,14)! Şi a înviat mortul şi a început să vorbească. Atunci, l-a luat de mână şi l-a dat mamei sale (Luca 7,15). Nu l-a lăsat să meargă singur la mama lui şi nici nu a spus altora să-l ducă, aşa cum a făcut în alte situaţii, când a dat poruncă să-l aducă pe suferind lângă El, transmiţându-le celor prezenţi un mesaj: ,,Eu sunt Domnul viilor şi al morţilor. Credeţi în Mine!” Într-adevăr este surprinzător ca cineva să învie un mort şi, în situaţia noastră, unicul fiu al văduvei din Nain, dar, mai surprinzător este faptul că mortul nu a înviat încet-încet, aşa cum şi-ar reveni cineva care ar fi fost în comă, ci, a înviat dintr-odată, la fel cum tot repede şi-a revenit la ritmul firesc al vieţii. S-a ridicat mortul şi a început să vorbească (Luca 7, 15). Şi frică i-a cuprins pe toţi şi îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: Mare profet s-a ridicat între noi! Şi Dumnezeu Şi-a cercetat poporul, cum ne spune Sf. Evanghelist! (Luca 7,16). Deci, Hristos nu a venit pe pământ pentru a învia trupurile cele moarte, ci pentru a învia cu predica Sa mântuitoare, sufletele celor morţi. Care ar fi fost folosul, dacă Domnul ar fi înviat morţii, golind cimitirele, însă sufletele oamenilor ar fi rămas moarte? Dacă ar fi dăruit viaţă trupurilor moarte, oare, sufletele ar fi rămas tot moarte? Pe cât de uşor îi era Domnului să învie trupuri moarte, pe atât de greu îi era să învie sufletele cele moarte, deoarece sufletul mort trebuie singur să ia iniţiativa, să facă primul pas spre înviere. Acesta e un lucru foarte greu, pentru că cel mai mare lucru pe pământ este învierea unui suflet mort (pocăinţa) şi nu învierea unui trup mort, care poate fi făcută cu atâta uşurinţă de Atotputernicul Dumnezeu! Hristos nu a venit pe pământ să-Şi arate puterile Sale de a face minuni, ci, a venit pentru a lucra la învierea şi la mântuirea lumii, iar minunile pe care le-a făcut au avut tocmai acest scop: de a întări predica Sa, ca oamenii să creadă în El ca în Fiul Lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii, nu doar ca într-un făcător de minuni! Hristos, prin Învierea Sa, a biruit moartea pentru noi, dar, în ciuda acestui fapt, moartea continuă să existe pe pământ! Oamenii mor şi după Învierea Lui Hristos, la fel cum ştim că mureau şi înainte.

«Dragii mei tineri, trăiți-vă tinerețea, dar în limitele decenței și ale bunei cuviințe»!
Evanghelia acestei Duminici, a 20-a după Rusalii, ne descrie un tablou complex, pentru că avem întâi convoiul morții, cu lacrimi,durere,tristețe, iar, pe de altă parte, avem convoiul vieții, când se întâlnesc, de fapt, viața cu moartea, unde Mântuitorul Iisus Hristos înseamnă viața, deoarece, atunci când Se întâlnește cu femeia văduvă care era tristă și deznădăjduită, Iisus îi spune: ,,nu mai plânge”! Desigur, ca oameni limitați în puteri, ne întrebăm, cum să-i spui să nu mai plângă, sau, dacă îi spui, oare, poți să faci ceva mai mult? Este o întrebare la care mulți ar trebui să ne răspundem, însă, vedem că ceea ce omul nu a putut face, poate să facă Iisus Mântuitorul şi Dumnezeul nostru! Desigur, învățăturile care s-ar putea desprinde din această Evanghelie sunt multiple, dar, dintre acestea, putem să le reţinem pe cele privitoare la faptul că Iisus îi vrea pe toți tinerii vii, îi cheamă la o nouă viață, și nu numai pe ei, ci și pe noi, toţi, pentru că dincolo de moartea pământească, ne așteaptă Iisus Domnul, Care este Calea, Adevărul și Viața, iar, în acest fel, Iisus nu te lasă niciodată ca să-ți îngropi speranța! Întâlnirea neașteptată cu Dumnezeu, pe unii îi mângâie, pe alții îi uimește! Merită să amintim, în încheiere, cuvintele Mitropolitului Bartolomeu Anania, care spunea: «Dragii mei tineri, voi sunteți în floarea vârstei, trăiți-vă tinerețea! E a voastră! Și trebuie s-o trăiți înainte de a fi prea târziu, dar în limitele decenței și ale bunei cuviințe! Nu vă imaginați cât este de plăcut să-ți trăiești tinerețea, fără ca mai târziu să-ți fie rușine sau să-ți pară rău de faptele pe care le-ai făcut! Dragii mei, păstrați-vă sănătatea sufletului, așa cum țineți cel puțin la sănătatea trupului vostru! Învățați-vă înainte de toate să aveți spirit de discernământ, a deosebi între bine și rău, între sănătos și nesănătos, între folositor și nefolositor. Este începutul înțelepciunii voastre de tineri! Este în firea lucrurilor ca un tânăr să fie curios! Fiți curioși! Cât se poate de curioși. În știința voastră, în setea voastră de carte, în setea voastră de educație, fiecare unde îl trage inima, dar nu lăsați curiozitatea să umble acolo unde este în primejdie. Oricât ai fi de curios, nu-ți vei pune mâna, într-un cuib de vipere! La vârsta fragedă, vă pândesc anumite primejdii: lipsa de discernământ, curiozitatea nesăbuită, viciile care se infiltrează încetul cu încetul! Dragii mei, vine o vreme când începi să bagi de seama că ai mers prea departe și că trebuie să te oprești. Dar, vreau să vă spun acum un singur lucru: din ce în ce mai mult se dau semnale de alarmă în țara noastră că tinerii încep să devină toxicomani, să fie consumatori de droguri! Ţineți minte de la mine! Din orice deprindere rea și din orice viciu există o cale de întoarcere! De la consumul de droguri, nu există cale de întoarcere! Opriți-vă curiozitatea la pragul acestui mare pericol al vieții noastre sociale! Este un îndemn pe care ni-l cer și vremurile de astăzi, în care în special tineretul este chemat la superficialitate, la frivolitate, la viața ușoară, la viața lipsită de preocupări stabile și serioase. Chiar Se vorbește despre un tineret debusolat, care nu are niciun fel de ideal, care nu poate să-și facă un plan. Ei, bine, scuturați-vă, iubiții mei tineri și tinere, scuturați-vă de această superficialitate, de această comoditate a vieții și pătrundeți în firea voastră lăuntrică.Vă va prinde bine și acum, vă va prinde bine mai cu seamă mai târziu, atunci când vor veni bătrânețile și veți simți că vă este sfârșitul aproape, când veți privi în urmă și veți constata că Dumnezeu v-a făcut viața cât pasul de-o palmă și că nu ați lăsat sau nu ați realizat mare lucru în urma voastră. Dar dacă vă veți cunoaște ființa întreagă, în adâncul ei, atunci vă puteți clădi o viață adevărată, puternică, solidă, rodnică și atunci către sfârșitul vieții, veți putea să vă apropiați împăcați, nu de neant, ci de Împărăția Lui Dumnezeu, cu gândul că v-ați împlinit misiunea și v-ați trăit cu adevărat viața care trebuia trăită și care este una singură! Să vă pregătiți pentru primirea Împărăției Lui Dumnezeu, care este printre noi, prin Biserica Lui Hristos și pe care o așteptăm în viața veacului ce va să vie, Amin»! Acestea sunt cuvinte care spun mai mult decât oricare lecţie de viaţă, pentru toţi tinerii de astăzi, pentru toţi oamenii care au fost cândva tineri, pentru că Dumnezeu îndeamnă tinerii botezaţi în numele Sfintei Treimi, de a trăi cu folos timpul, fără de apăsarea clipelor păcatului!
Profesor, Vasile GOGONEA

P.S. În Duminica a 20-a după Rusalii, Ap. Galateni 1, 11-19; Ev. Luca 7, 11-16 (Învierea fiului văduvei din Nain), din ziua de 6 octombrie 2019, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor ales de preoţi şi diaconi, va oficia Sfânta Liturghie Arhierească şi va săvârşi slujba de resfinţire a Bisericii cu Hramul: «Sf. Mare Muc. Dimitrie», din Parohia Piscoiu, comuna Stejari, iar în după-amiaza aceleiaşi zile, va fi oficiată slujba şi va fi pusă piatra de temelie a unei noi biserici în Parohia Bârzeiul de Pădure, din satul Lihuleşti, comuna Berleşti, judeţul Gorj.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here