În Duminica a 12-a după Rusalii; Ap. 1 Corinteni 15, 1-11; Ev. Matei 19, 16-26 (Tânărul bogat), cu evlavia şi cu smerenia ascultării slujbei Sfintei Liturghii, din învăţăturile Evangheliei, prin ascultare smerită, putem dobândi înţelepciunea călăuzitoare şi mintea clarvăzătoare, ca prin minunea limpezită de lumina învăţăturii dumnezeieşti, să înţelegem atitudinea Mântuitorului Iisus Hristos faţă de bogaţi şi mai ales faţă de bogăţie, cu precizarea că, de cele mai multe ori, dacă nu chiar întotdeauna, bogăţia nemăsurată şi acumularea materială de bunuri trecătoare constituie un obstacol serios în evaluarea dimensiunii spirituale a vieţii omului şi în relaţia sa cu Dumnezeu! Cu o nedumerire care invocă argumentarea bazată pe judecăţi apriorice, vom constata că logica omenească este surprinsă în ipostaza de a fi contrară logicii dumnezeieşti, fiindcă tânărul bogat din această parabolă era consecvent filosofiei lumeşti şi gândea în termenii rațiunii omeneşti, ai înţelepciunii şi ai culturii civilizaţiei umane din epoca sa, care nu s-a schimbat în mare măsură, nici până astăzi, în timp ce Mântuitorul Iisus Hristos îi oferea sufletului frământat care îşi dorea o viaţă veşnică, acea perspectivă cerească a înălţimii spirituale, a Împărăţiei Lui Dumnezeu. De fapt, avem în faţa noastră o provocare ce ne află nepregătiţi, ca şi tânărul care ar fi acceptat să-şi sacrifice o parte din avuţie, dar nu pe toată, fiindcă renunţarea la toată avuţia, probabil, îi afecta chiar filosofia de viaţă. Tocmai de aceea, ni se revelează această mirifică filosofie cerească, plăcută multora dintre noi, doar la nivel teoretic, dar, când este vorba de a ne conforma personal şi fără şovăire rigorilor acesteia, apar în resorturile lăuntrice ale vieţii noastre frustrările de tot felul, mai ales că Sfânta Evanghelie ne solicită, nu numai o îmbunătăţire a vieţii spirituale, dar şi o schimbare radicală a ei, pentru că Dumnezeu doreşte mai mult decât o îmbunătăţire duhovnicească a vieţii noastre, cerându-ne să fim şi o prezenţă vie în rodul Creaţiei Sale!
„Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi”!
Aşadar, în Duminica a 12-a după Rusalii, aflăm din conținutul Evangheliei că un tânăr evlavios și bogat vine la Hristos, rugându-L să-i lămurească o dilemă existențială a vieţii sale în legătură cu ceea ce trebuie să facă pentru ca să moștenească, nu numai bogăţie materială, dar şi viața cea veșnică (Matei 19, 16), iar, fiecare dintre noi, înțelegem din atitudinea tânărului că omul nu este doar o ființă biologică, dar, și o fiinţă teologică, rodul creaţiei Lui Dumnezeu. Tânărul bogat din Evanghelie avea de toate care ar fi putut să-l mulțumească, aşa cum au mulţi copii de magnaţi din zilele noastre: bani, putere, vigoarea vieții, tupeu, visuri romantice, fiindcă, tineri fiind, mulți dintre noi râvnim la ele și credem că ne-ar aduce fericirea, însă, pe tânărul din parabolă, toate aceste lucruri îndestulătoare, parcă nu îl satisfăceau întrutotul, pentru că îi mai lipsea ceva care însemna esențialul: certitudinea veșniciei unei vieţi fericite. Avem în faţa noastră, prin urmare, un tânăr serios, responsabil, preocupat de viața de aici, însă, îndeosebi, de cea de dincolo de viaţa pământească, fiind conștient de efemeritatea bunurilor pământeşti. Ca urmare, el nu s-a lăsat ademenit şi copleşit de mirajul prosperității materiale, căutând adevărata fericire și avuție pe care nu ştia unde o poate afla şi cum o poate afla, câtă vreme nu îl mulţumea siguranța conferită de bani și de către demnitățile lumești, ci îl preocupa viitorul său înveşnicit şi prosper întru toate cele! Puternic surprins şi chiar impresionat de aspirațiile acestui tânăr neliniştit, Mântuitorul îi amintește poruncile pe care trebuie să le împlinească în continuare, iar, dialogul devine și mai interesant în momentul în care tânărul mărturiseşte că pe toate le-a păstrat, le-a respectat de când se știe, cu multă atenţie şi chiar cu împlinire! Dar, cunoscându-i inima și taina vieții trăită în bogăţie, Hristos completează: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” (Matei 19, 21). Auzind îndemnul tranşant şi pe un ton categoric al Învățătorului, tânărul bogat s-a întristat deodată, fiindcă dispunea de multe averi, venindu-i greu să se dezlipească de ele! Desigur, îl preocupa veșnicia, dar nu se putea detaşa de bogăţiile materiale, cu toate că în sufletul său conștientiza faptul că adevărata bogăție pentru om o reprezintă urmarea lui Dumnezeu, chiar dacă bunurile lumeşti îi țineau sufletul încorsetat în prejudecăţi de tot felul! Tânărul a plecat întristat, iar, Domnul nu a insistat, respectându-i libertatea, dar și dificultatea dilemei în care se adâncise.
„La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă”!
Evanghelia nu ne spune, ceea ce s-a întâmplat cu acel tânăr, dar, cuvintele rostite de către Mântuitorul Hristos devin emblematice şi înfricoșătoare: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi”, cu toate că din cuvintele Domnului, ca răspuns la întrebarea celor de față: «Doamne, atunci cine se poate mântui?», răspunsul Fiului Lui Dumnezeu: „La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă” (Matei 19, 26), ne demonstrează că tânărul bogat şi evlavios, dar, se pare, zgârcit, a plecat contrariat, fiindcă Iisus Hristos, nu-i lămurise dilema, ci, îi problematizase și mai mult existența! Tradiţia ne spune că după multe frământări și exprimări ale lăcomiei și egoismului său proverbial, tânărul s-a schimbat radical, a împărțit averile și L-a urmat pe Hristos, devenind unul din cei 70 de ucenici ai Domnului. Asemenea tânărului din Evanghelie, poate că unii dintre noi se vor tulbura și se vor întrista peste măsură, regăsindu-se în ipostaza acestuia, deoarece, după spusele dumnezeieștilor părinți, «desăvârşit» înseamnă deplin, exact, dezvoltat, matur, în măsură deplină să îndeplinească poruncile Lui Dumnezeu, iar, atunci când face referire la o persoană, desăvârșirea presupune o persoană matură. Așadar, tânărului din Evanghelie îi mai lipsea o lege pentru a fi desăvârşit, fiindcă îl despărțea de această stare, doar dezlipirea sufletului său de bogățiile pământeşti. Prin urmare, desăvârşirea omului depinde, atât de respectarea poruncilor, cât şi de renunţarea la bunurile trecătoare, ca şi de urmarea Lui Hristos, de luarea Crucii Lui, de acceptarea şi aplicarea învăţăturii Sale Dumnezeieşti. Ca să fim bine înţeleşi, Mântuitorul nu-i cere tânărului să se lepede de avere, să se despartă de bani, ci să izgonească din sufletul său gândurile îndreptate spre avuţie, prin excesiva poftă de bani și putere, căci ele înăbuşă aspiraţia vieţii veşnice. Cu toate acestea, Iisus Hristos, nu i-a îndemnat pe oameni să se despartă de averi, ci să se folosească în mod corect de ele, curmând orice nedreptate, iar, de aici rezultă că bogăția nu este rea în sine, atunci când este agonisită cu dreptate, fie prin moștenire sau prin muncă cinstită, pentru că rea şi păgubitoare se dovedeşte alipirea totală de bogăţia materială, prin transformarea averii într-un idol. De aceea Hristos ne cheamă să ne schimbăm viaţa în bine, să dărâmăm idolii lăcomiei, ai mândriei şi ai slavei deşarte, ascunşi în inima noastră, ca să lăsăm în locul acestora să vină lumina şi iubirea Lui cea mântuitoare! Preacuviosul Părinte Arsenie Boca spune atât de frumos şi de pilduitor: «Vinovăţia bogăţiei e că ţine inima omului legată aici, şi deformează omul încât nu-i mai iubeşte pe oameni, ci, se înarmează împotriva lor. Pentru ,,cinstitul” bogat, ceilalţi oameni sunt ,,hoţi”! Bogăţia măreşte inegalitatea dintre oameni, care naşte ura! Atitudinea sufletului faţă de bogăţie trebuie să fie ca a unui administrator al bunurilor altuia. Noi suntem iconomi! Câtă vreme iconomisim averile după legea iubirii de oameni, Stăpânul averii ne-o menţine; dar, dacă uzurpăm dreptul lui Dumnezeu, o pierdem şi ne pierdem! Trebuie să fim cu avuţia, ca şi cum n-am avea-o deloc», arată «Sfântul Ardealului», pentru a ne lămuri în sinea noastră că Dumnezeu doreşte mai mult decât o îmbunătăţire duhovnicească a vieţii noastre, fiindcă El ne cere să fim şi o prezenţă vie în rodul Creaţiei Sale!
,,Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc”!
Mâine, sâmbătă, 29 august, avem ultima şi binecuvântata slăvită mare sărbătoare din anul bisericesc, pentru ca la 1 septembrie începe un nou an, iar Ziua Tăierii Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, înseamnă şi o zi de post, pe de o parte, ca să nu ne asemănăm cu Irod Antipa, care din cauza ospăţului fără măsură, a cerut ca Salomeea, fiica Irodiadei, să-i danseze, iar, drept răsplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul! Pe de altă parte, noi trebuie să ne asemănăm cu viaţa înfrânată şi pătrunsă de sfinţenie a Sfântului Prooroc şi Înaintemergătorul Domnului! Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare la fel de importantă ca și «Schimbarea la Faţă a Domnului» şi «Adormirea Maicii Domnulu», de aceea, Sfinții Părinți au ales ca aceste trei sărbători să fie prăznuite în aceeași lună, august. Aceasta este ultima lună din anul bisericesc, iar acest chip al lumii va trece, că cer nou şi pământ nou vor fi, după cum citim în Apocalipsa, capitolul 21, mai ales că Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, cel ce a anunţat venirea lui Hristos, propovăduind «vestea cea bună» a Întrupării Sale, este singurul sfânt căruia Biserica Ortodoxă Română i-a închinat o zi specială de post. Înaintemergătorul Domnului, a fost înaintea Mântuitorului Hristos, atât în viaţă, cât şi în moarte. Astfel, a făcut cunoscută venirea Domnului şi sufletelor care erau ţinute în iad ale sfinţilor strămoşi, căci se arătase în lume Mesia cel aşteptat. La fel cum Iisus Hristos avea să pătimească pentru păcatele oamenilor, tot aşa şi Mergătorul Său înainte a suferit moarte mucenicească pentru fărădelegea lui Irod, mai ales că el a vestit: ,,Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc”! (Matei 3;11).
Profesor dr.Vasile GOGONEA
P.S. Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte acad. Dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, sâmbătă, 29 august 2020, Mănăstirea «Cămărăşeasca» din Oraşul Târgu-Cărbuneşti, îşi va sărbători Hramul, iar Sfânta Liturghie va fi oficiată în altarul de vară de către un sobor ales de preoţi şi diaconi condus de către «trioul» de aleşi slujitori, alcătuit din Părintele Protopop Grigore Vulcănescu, consilier cultural metropolitan, Părintele consilier al Mitropoliei Olteniei, Daniel Achim şi de către Preacucernicul Părinte Protop Iulian Mărgineanu.
