În Duminica a 5-a după Sfintele Paşti (a Samarinencei); Ap. Fapte 11, 19-30; Ev. Ioan 4, 5-42, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie aflăm despre întâlnirea Mântuitorului Iisus Hristos cu femeia Samarineancă la fântâna lui Iacov, când Hristos îi cere acesteia să bea, ca să o pregătească pentru «apa cea vie», iar în acest fel intră în dialog cu ea, chiar dacă iudeii şi samarinenii se duşmăneau şi nu-şi vorbeau unii cu alţii. În acest fel, convorbirea femeii Samarinence cu Domnul Iisus Hristos, prezentată de către Sfântul Evanghelist Ioan (cap. 4, 5-42) este revelatoare şi ziditoare de credinţă în sufletul nostru, deoarece semnifică întâlnirea omului cu Dumnezeu-Omul în persoana Mântuitorului şi se distinge printr-un bogat conţinut pastoral, religios-moral şi misionar. Dar, Domnul nu era un simplu om şi de aceea nu ocoleşte ţinutul samarinenilor şi nici nu refuză să intre în dialog cu aceştia, pentru că Domnul doreşte ca toţi oamenii să se mântuiască. În mod surprinzător, întâlnirea cu Iisus Hristos o face pe femeie să lase jos vasul cu care venise ca să ia apă, pentru că făcuse trecerea şi pasul superior de la o simplă apă care stâmpără însetarea fizică la apa cea vie, iar de multe ori, Domnul vine înaintea noastră prin mijlocirea unor persoane pe care noi considerăm în mod eronat că trebuie să le ocolim, iar, dacă femeia Samarineancă ar fi refuzat dialogul cu Mântuitorul Iisus Hristos, aşa cum o impunea duşmănia dintre iudei şi samarineni, ar fi rămas în continuare o fiinţă rătăcită, atât în credinţa sa, cât şi în viaţa ei frământată, pentru că Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să se mântuiască, pregustând cu însetare din «apa cea vie» a credinţei!
,,Sărbătoare în cinstea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, într-o mare pregătire sufletească a tuturor credincioşilor şi credincioaselor din Târgu-Jiu”
Pentru că suntem creştini şi la zi de hram împărătesc e mare bucurie şi suntem însetaţi de «apa cea vie» a credinţei, să amintim că la marea Sărbătoare a Sfinţilor Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi Elena, din ziua de 21 mai 2019, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, ajutat de un ales sobor de preoţi şi diaconi din care au făcut parte, printre alţii şi Preacucernicul Părinte Protoiereu, Pr. Ionel Câmpeanu şi Preacucernicul Părinte Protoiereu, Pr. Marian Mărăcine, a oficiat Sfânta Liturghie, iar cu acest prilej, diaconul Ionuţ Cristian Codoban a fost hirotonit preot în parohia Corneşti (com. Băleşti), Protopopiatul Târgu-Jiu sud. Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul Psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie», din Craiova dirijat de către prof. Pr. Victor Şapcă. După oficierea slujbei Arhiereşti, Părintele Protoiereu Ionel Câmpeanu a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit dr. Irineu pentru cinstea pe care le-a făcut-o târgujienilor de a oficia Sfânta Liturghie în Oraşul lui Brâncuşi, iar Preacucernicul Părinte Paroh, stavrofor-iconom Vasile Vlădoiu a spus cu emoţie: “Înaltpreasfinţia voastră, vă mulţumim că sunteţi în mijlocul nostru, că ne păstoriţi şi vă rugăm să fiţi alături de noi, pentru că şi noi suntem alături de Arhieria voastră, atât cât Dumnezeu va rândui ca să fim trăitori pe acest pământ”!
În cuvântul de învăţătură duhovnicească rostit la marea sărbătoare, ÎPS Părinte dr. Irineu a spus: ,,De câţiva ani de zile, avem această sărbătoare în cinstea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, într-o mare pregătire sufletească a tuturor credincioşilor şi credincioaselor din Târgu-Jiu! Cinstirea Sfinţilor Împăraţi este pentru noi o datorie, pentru că Sfântul Constantin şi Sfânta Elena sunt din neamul nostru daco-roman şi prin mila lui Dumnezeu şi prin puterea Celui Preaînalt, ei s-au învrednicit să devină conducători ai Imperiului Bizantin şi să statornicească credinţa noastră ortodoxă, să-i dea libertate bisericii, să rânduiască episcopi, patriarhi şi mitropoliţi, să-l bucure pe fiecare credincios de Evanghelia Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfinţii Împăraţi sunt protectorii noştri, pentru că au avut acest dar al Lui Dumnezeu ca să aleagă credinţa cea adevărată ca o temelie a vieţii lor şi a vieţii tuturor credincioşilor. Ei s-au nevoit prin post şi rugăciune, prin evlavie şi smerenie, iar Sfântul Constantin, înainte de a ajunge împărat, s-a rugat Atotputernicului Dumnezeu ca să-i biruiască pe duşmanii imperiului şi ai credinţei noastre. Cei pe care i-a biruit Sfântul Constantin erau asupritorii creştinilor! Sfântul Constantin a primit semn de la Dumnezeu prin Sfânta Cruce, care i s-a arătat pe cer, atât ziua în amiaza mare, cât şi noaptea, deci, a primit în sufletul său această chemare a crucii. El a devenit slujitor al Lui Dumnezeu, întrutotul, cu trupul şi cu sufletul său! A poruncit ostaşilor săi să poarte semnul sfintei cruci pe uniformele şi pe armele lor, iar, în acest fel i-a învins pe duşmani şi a devenit eliberatorul creştinilor, cel care a statornicit morala creştină! Până la el, până la 313, toţi creştinii erau asupriţi, fiindcă sufereau viforul prigoanei păgânilor şi erau omorâţi de păgâni! Ei, bine, Sf. Constantin cel Mare, pentru că L-a primit pe Dumnezeu în sufletul său, Duhul Sfânt l-a luminat. A pus pace în imperiu şi pace între creştini, invitând toţi episcopii la Niceea, unde a statornicit credinţa cea adevărată prin adevărurile pe care le regăsim în «Crezul» nostru, când spunem: «Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul…»! Sfânta Elena este şi ea slăvită, pentru că ne-a dat pe Sfântul Constantin cel Mare, o femeie evlavioasă, pioasă şi foarte apropiată de sfânta biserică şi de fiul ei, pe care l-a sfătuit, l-a îndrumat în credinţa cea adevărată, deoarece credinţa este cea mai mare zestre pe care omul o are pe acest pământ! Dacă omul nu are credinţă, nu poate trăi liniştit pe pământ, iar fără credinţă, omul e ca un pământ îmburuienat şi plin de mărăcini! Sfânta Elena s-a arătat iubitoare a bisericii pentru faptul că a mers la locurile sfinte unde a trăit Fiul Lui Dumnezeu şi a scos la lumină locul Sfântului mormânt. Patriarhului Macarie i s-a arătat Crucea Domnului, care este Altarul Învierii şi al vieţii! În biserica noastră, Sfinţii Împăraţi sunt cinstiţi cum se cuvine, pentru că sunt multe biserici care le poartă hramul, în Biserică Ortodoxă Română. Deci, sfinţii sunt minunaţi înaintea Lui Dumnezeu, ajutători şi mult folositori, călăuzitorii noştri şi cei care ne ocrotesc de sub asuprirea celui rău, de aceea, le purtăm numele, le purtăm sfânta icoană, de aceea, ei ne sunt folositori şi ne dau sfaturi pentru viaţa noastră. Noi suntem un popor care ştim să ne cinstim sfinţii, iar sărbătoarea de astăzi este un prilej de bucurie pentru noi toţi, pentru această parohie, pentru oraşul dumneavoastră!”. În încheierea cuvântului de învăţătură duhovnicească, Mitropolitul Olteniei a felicitat pe toate credincioasele şi pe toţi credincioşii care poartă numele de Constantin şi Elena!
Această Duminică, a femeii Samarinence, este una din cele mai frumoase, pentru că este una din cele mai adânci în ceea ce priveşte învăţătura noastră de credinţă, iar episodul pe care ni-l istoriseşte Pericopa Evanghelică este unul din cele mai dramatice, mai frumoase şi mai pline de învăţăminte. Ecoul imnografic al acestei chemări se află în troparul ce se cântă la Înjumătăţirea Praznicului Penticostarului, adică la jumătatea perioadei dintre Paşti şi Rusalii. Cântarea sună aşa: «Înjumătăţindu-se Praznicul, sufletul meu cel însetat adapă-l cu apele dreptei credinţe. Că tuturor, Mântuitorule, ai strigat: “Cel însetat să vină la Mine şi să bea”! Izvorule al vieţii noastre, Hristoase Dumnezeule, mărire Ţie!». Vedem, aşadar, că o fântână nu e o adevărată fântână dacă nu reflectă cerul de deasupra ei, cu soarele, luna şi astrele lui. Prin ea, pământul devine oglinda îngerilor, iar sufletul omului devine oglinda Lui Dumnezeu. Pentru că Iisus Hristos i-a zis Samarinencei: “Tot cel ce va bea din apa aceasta iarăşi va înseta. Dar cel care va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face într-însul izvor de apă săltătoare spre viaţă veşnică” (Ioan 4,13-14). În concluzie, din această Pericopă Evanghelică reţinem faptul că trebuie să fim deschişi faţă de orice semen al nostru pe care Domnul îl scoate în calea noastră şi faţă de orice cuvânt rostit de către acesta, pentru că de multe ori, Domnul vine atunci când credem că nu avem nici un câştig din întâlnirea şi discuţia cu o persoană, dar, pierdem din vedere că Dumnezeu se foloseşte de multe ori de simple întâlniri şi unele cuvinte pentru a intra în sufletul omului, iar deschiderea noastră faţă de orice om întâlnit şi faţă de cuvintele lui, poate duce la întâlnirea cu Iisus Hristos, pentru că Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să se mântuiască, pregustând cu însetare din «apa cea vie» a credinţei!
Profesor, Vasile GOGONEA
P.S. În ziua de 26 mai 2019, în Duminica a 5-a după Paşti, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, va oficia Sfânta Liturghie şi slujba de resfinţire a Bisericii cu Hramul «Sfinţii Voievozi Arhangheli Mihail şi Gavriil», din Parohia Blahniţa, comuna Săcelu, Protopopiatul Târgu-Cărbuneşti, judeţul Gorj
