Astăzi, sărbătorim nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, «Drăgaica» sau «Sânzienele», iar în Duminica întâi după Rusalii se face pomenirea tuturor sfinților, ca un semn că dumnezeieştii noştri Părinţi au voit să arate că Pogorârea Preasfântului Duh a lucrat prin Apostoli unele lucruri atât de mari, încât a sfinţit şi a înţelepţit pe cei asemenea nouă, aducându-i, prin Iisus Hristos, la Dumnezeu, pentru a-i socoti în preamărire, fie prin mucenicie şi sânge, fie prin trăire şi viaţă virtuoasă, prin săvârşirea acelor fapte minunate mai presus de fire. Această sfântă Duminică ne învață că la marea trecere a pragului dintre viaţa pământească şi veşnicie, dacă vom fi rânduiţi în ceata drepţilor, sufletele noastre, însoţite de sfinţii îngeri, se vor bucura de marea întâlnire în ceruri cu Dumnezeul Treimic, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, cu Sfânta Fecioară Maria, cu toţi sfinţii, cu părinţii şi strămoşii noştri, cu toţi cei care s-au săvârşit mai înainte de noi, în Împărăția veșnică a unui Dumnezeu al comuniunii și al dragostei, de-a pururi înconjurat de îngeri și sfinți.
«Nu ştiţi, oare, că sfinţii vor judeca lumea?»
În această Duminică binecuvântată, ne vom strădui să trăim în conştiinţa că, atunci când vom părăsi acest pământ cu viață efemeră, ne vom întâlni la judecată, nu numai cu Dumnezeu, dar și cu sfinţii, căci 
El va ţine seamă de mărturiile lor atunci când va judeca faptele noastre, așa cum ne spune tranșant și fără ezitare chiar Sfântul Ap. Pavel: «Nu ştiţi, oare, că sfinţii vor judeca lumea?» (I Cor. 6, 2), iar dacă pe acești sfinți i-am cinstit cum se cuvine şi le-am imitat virtuţile, cu siguranță că ne vom învrednici să fim şi noi în ceata lor, fericiţi să-i cunoaştem pe fiecare în parte, să vorbim cu ei, să ne minunăm de vederea chipului lor de o dumnezeiască frumusețe și puritate. Iar pentru împlinirea acestui deziderat, viața noastră trebuie să se asemene cu a lor, mai ales că spre sfinţenie suntem chemaţi și îndemnați de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, când ne spune: «Fiţi desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!» (Matei 5, 48), fiindcă și Sfinții Apostoli ne îndeamnă prin cuvintele: «Fiţi mie următor, precum şi eu sunt lui Hristos» (II Cor. 11, 1), iar urmaşii Apostolilor, Sfinţii Părinţi, prin glasul Sf. Augustin apreciază că: «Dacă-i iubim pe sfinţi, să-i imităm! În grădina Domnului nu sunt numai trandafirii martirilor, ci şi crinii fecioarelor, iedera soţilor, violetele văduvelor», ca un lucru minunat că această urmare a sfinților ne creează fiecăruia o serie de obişnuinţe evlavioase, în vorbă, în gândire, în fapte și în manifestări, tocmai ca dovadă că mult invocata noastră obişnuinţă, nu ne va fi doar ca «o a doua natură», ci, vom încerca să ne modelăm propria «natură» zidită de Dumnezeul comuniunii și al dragostei, de-a pururi înconjurat de îngeri și sfinți.
“Sărbătoarea «Sfintei Treimi», adică a Lui Dumnezeu unuia în trei persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh”
În ziua cea dintâi a săptămânii acesteia, luni, 20 iunie 2016, Mănăstirea «Sfânta Treime», Strâmba-Jiu, din județul Gorj, cu o străvechime de peste 500 de ani, și-a sărbătorit Praznicul Împărătesc, iar Sfânta Liturghie la care au participat câteva sute de credincioși a fost oficiată de către un sobor ales de preoți în frunte cu Preacuviosul Părinte Vladimir, mare eclesiarh la Catedrala Mitropolitană «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova, care la sfârșitul slujbei și a parastasului de pomenire a spus: “Am săvârșit această Sfântă Liturghie cu binecuvântarea ÎPS Părinte dr. Irineu, care în această perioadă de sfântă sărbătoare face parte din delegația Sfântului Sinod al BOR, condusă de Preafericitul Părinte 
Patriarh Daniel, la întâlnirea cu Întâistătătorii bisericilor ortodoxe, care se desfășoară în Insula Creta, din Grecia. Înaltpreasfinția Sa ne poartă pe toți și vă poartă pe toți în rugăciuni și vă trimite părintești binecuvântări, asigurându-ne că tot timpul suntem în rugăciunile Arhieriei Sale. A doua zi după Sfintele Rusalii este îndătinată Sărbătoarea «Sfintei Treimi», adică a Lui Dumnezeu unuia în trei persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, «Treimea cea de o Ființă și nedespărțită», așa cum ne învață pe noi sfânta biserică, iar noi credem și mărturisim. Toate cele trei persoane sunt una și nedespărțită! Toate desăvârșirile Tatălui, le are și Fiul, și toate desăvârșirile le are și Duhul Sfânt. Persoanele dumnezeiești se deosebesc nu în substanță, cum zicem în «Crez»: «Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat», iar despre Duhul Sfânt spunem: «Care împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit!». Toate aceste trei persoane dumnezeiești au o Ființă, o putere, o mărire și o dumnezeire! Ele se deosebesc în «persoană»: Tatăl este din veci, Fiul este născut din veci, din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede din veci, din Tatăl. Că sunt diferite în persoane, noi le cunoaștem de la Sfântul Botez, când preotul rostește formula «Tainei» pentru toate cele trei persoane. În lucrările Marelui Dumnezeu sunt prezente toate cele trei persoane dumnezeiești: la facerea lumii prin Dumnezeu-Tatăl, la răscumpărarea lumii prin Dumnezeu-Fiul, și la sfințirea operei Tatălui și Fiului și a Duhului Sfânt, care s-a pogorât în chip de limbi de foc asupra ucenicilor și a Sfinților Apostoli, în ziua de Rusalii.
“Să-I mulțumim Lui Dumnezeu pentru toate binefacerile asupra noastră”
Deci, cele trei persoane se deosebesc prin lucrările lor! Tatăl a făcut lumea, Fiul a răscumpărat-o și Sfântul Duh a sfințit-o. Sau, Tatăl a început lucrarea, Fiul a împlinit-o și Sfântul Duh a desăvârșit-o. Dacă vorbim azi despre «Sfânta Treime», o facem ca să ne cunoaștem și ca să ne aprofundăm credința! 
Ca s-o apărăm împotriva «potrivnicilor» și a ereticilor care au judecat-o greșit. Ceea ce vorbim noi, azi, este o învățătură dogmatică, însăși esența, fundamentul sau temelia credinței noastre. Credința, nu o putem avea fără a o înțelege, ci, trebuie s-o cunoaștem și s-o trăim când o practicăm! Trebuie să credem tot ceea ce ne învață Dumnezeu și ne-a descoperit Sfânta Biserica noastră, chiar dacă nu putem pătrunde și înțelege totul cu mintea noastră. Credința în cele trei persoane dumnezeiești este o Taină ce depășește priceperea noastră. Dacă noi am pricepe totul, nu ar mai fi taină. Dacă am pătrunde toate tainele, nu ar mai fi Dumnezeu sau noi am fi ca și Dumnezeu! Temeiurile credinței noastre, chiar taine, trebuie să le cunoaștem și să le mărturisim. Așa cum soldatul știe să mânuiască arma, așa cum profesorul mânuiește cartea, așa cum avocatul și judecătorul «mânuiesc» și aplică legea, cum croitorul mânuiește acul și agricultorul uneltele de muncă, tot așa, noi, creștinii, trebuie să ne cunoaștem credința, iar la nevoie s-o și apărăm! Așa este și cu credința noastră în Sfânta Treime sau Unul Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Noi, creștinii, credem într-un singur Dumnezeu, iar credința noastră se numește monoteistă. Acest lucru îl cunoaștem din porunca dată lui Moise, pe Muntele Sinai, când i s-a spus: «Eu sunt Domnul Dumnezeu tău. Să nu ai alți dumnezei în afară de mine»! După cum spune și Mântuitorul: «Eu și Tatăl, una suntem! Cel ce m-a văzut pe mine, a văzut pe Tatăl!». În altă parte, Mântuitorul spune: «Alt Mântuitor voi trimite vouă, pe Duhul Sfânt, care de la Tatăl purcede»! Dar, noi, cu mintea noastră, nu putem pătrunde această Taină și această credință, decât prin asemănări! Au fost multe tulburări împotriva bisericii, când unii s-au împotrivit acestei învățături, dar Bunul Dumnezeu ne-a întărit și ne ajută să trecem peste toate acestea. De aceea, la Sărbătoarea Împărătească de astăzi, să-I mulțumim Lui Dumnezeu pentru toate binefacerile asupra noastră, Amin”! Așadar, Biserica noastră dreptmăritoare prăznuieşte Duminica Tuturor Sfinţilor în prima Duminică după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, arătând prin aceasta că rostul venirii Sfântului Duh în lume este sfinţirea oamenilor, dovada certă că sfințenia este prezența Lui Dumnezeu în cei ce-L iubesc pe El!
Profesor, Vasile GOGONEA
