Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – Domnul Prof. univ. dr. Adrian GORUN, Preşedintele Senatului Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu, secretar general al Comisiei Naţionale de Prognoză: “Moştenirea artistică lăsată de Constantin Brâncuşi face parte din patrimoniul universal”

305

– Rep. Domnule Preşedinte Adrian GORUN, sunteți pentru al doilea an consecutiv, iată, inclus în ediţia 2015 a «Dicţionarului personalităţilor din România. Biografii contemporane»  şi cred că acesta constituie un element care vă determină să priviţi cu mai multă încredere activităţile deosebit de complexe pe care le desfăşuraţi pe plan judeţean şi naţional. Cu ce sentiment al omului de înaltă ţinută academică, aţi primit această nominalizare prestigioasă?

“O apreciere care mă onorează şi mă stimulează în întreprinderile mele”

-Întotdeauna am acţionat sub imperativele responsabilităţii, indiferent de poziţia ocupată şi statusul profesional sau social. Aşa cum am mai spus-o şi cu alte ocazii, elevii şi studenţii mei – mulţi, oameni maturi şi responsabili azi – reprezintă tribunalul suprem care poate da verdicte în privinţa implicării mele. La fel, persoanele oneste aflate în diferite momente în coordonarea sau subordinea mea, reprezintă «martori de control» în ceea ce mă priveşte. Delatorii de profesie, orbiţi de furie şi «sensibili» la ordinele primite din zonele în care operează indivizi obscuri, niciodată nu vor face eforturi spre a-şi depăşi condiţia mizeră. Ei, delatorii, vor face din persoana mea o ţintă, ori de câte ori stăpânii le vor emite comenzi. Desigur, includerea pentru al doilea an consecutiv în «Dicţionarul personalităţilor din România. Biografii contemporane» reprezintă o recunoaştere – la cel mai înalt nivel – a meritelor mele profesionale. O apreciere care mă onorează şi mă stimulează în întreprinderile mele, mai ales că accesul în această garnitură selectă depinde exclusiv de rezultatele muncii proprii. Ştiu că pe lângă sentimentele de satisfacţie pe care le trăiesc apropiaţii, stârnesc multe invidii printre agnosticii iremediabili. Acestora de pe urmă, le dau un sfat: să muncească spre a-şi putea percepe limitele genetice. Or, pentru aceasta este necesar efortul de a-şi schimba habitatul, înlocuind cârciuma sau spaţiile rău – famate cu biblioteca. Aşa vor reuşi să se autocunoască şi să înveţe ceea ce nu au învăţat la timp: să fie oameni!
– Rep. În ce măsură apreciați că un asemenea dicționar poate răspunde nevoii societății românești de a-şi cunoaşte și recunoaşte valorile contemporane active și în aceeași măsură autentice, mijlocind accesul direct la personalități din toate domeniile vieții publice, pentru a oferi detalii privind resorturile unei societăți românești frământate și profund marcate de anumite efecte ale globalizării și ale clivajului cultural?
-Dicţionarul are exact aceste funcţii: o funcţie de natură informativ – gnoseologică, o funcţie axiologică şi o funcţie metodologico – proiectivă. Ele se exprimă tridimensional: prin descriere, apreciere şi atitudine. Să fii nominalizat în paginile Dicţionarului alături de Andrei Andrecuţ, Marius Andruh, Ilie Bădescu, Constantin Bălăceanu Stolnici, Radu   Beligan, Dan Berindei, Ana Blandiana, Alexandru Boboc, Constantin Brătianu, Mircea   Cărtărescu, Gelu Colceag, Adrian Curaj, Neagu Djuvara, Mihai Golu, Emil Hurezeanu, Mugur Isărescu, Mihai Lucan, Mircea Maliţa, Nicolae Manolescu, Horaţiu Mălăiele, George Mihăiţă, Horia Patapievici, Andrei Pleşu, Irinel Popescu, Dinu Săraru, Eugen Simion, Gheorghe Vlăduţescu, Gheorghe Zamfir, nu este lipsit de importanţă! Asemenea   personalităţi, indicate doar cu titlu de exemplu, reprezintă repere ale identităţii noastre, adevăraţi lianţi spirituali într-o eră precum cea a globalizării. În privinţa clivajului cultural, lucrurile sunt destul de complicate, în condiţiile în care contestatarii anoşti confundă cultura cu… meniul zilei!
– Rep. Ca un sociolog ce acreditează valențele cercetării științifice, considerați că starea tainică de sinergie spirituală ce apare şi se manifestă în viaţa fiinţelor umane, dar mai ales în biografia unor personalități, determină unificarea forţelor active într-un efort convergent şi eficient pentru salvarea unei societăți aflate în criză?
-Ipoteza unei stări «tainice» de sinergie spirituală ce se manifestă în viaţa oamenilor se verifică doar parţial. Natura umană – aceeaşi pentru toţi -, în expresie concentrată,  reprezintă chintesenţa fiinţei, respectiv, aceea de fiinţă raţională, valorizatoare, acţional –teleologică. Modalităţile de obiectivare a acestor coordonate definitorii – dependente de fondul nostru genetic – ne diferenţiază. Important este să gestionezi procesul alegerii raţionale a valorilor. Problema trebuie pusă în relaţie cu capitalul social al comunităţii din care fac parte personalităţile de prim rang. Or, cum atomizarea socială e pe cale de a suprima relaţiile de contact (de statut) şi, pe cale de consecinţă, comuniunea, sinergia se atrofiază. Chiar şi aceea definită ca răspuns al credinciosului la chemarea Sfântului Duh, cu sensul de «cooperare tainică şi liberă între Harul Lui Dumnezeu şi voinţa omului în   vederea mântuirii», şi-a pierdut mult din substanţă, urmare a crizei morale. S-a săpat adânc la temelia încrederii şi la temelia credinţei, bulversând sistemul de valori. Unificarea forţelor active în eforturi convergente şi eficiente, cum le numiţi dumneavoastră, este inerent dezirabilă şi inerent inevitabilă. Potenţialul este enorm, dar şi elementele frenatorii se multiplică. Grav este că decelăm cauzele, studiem efectele nocive şi ne limităm la constatări descurajante.

“Marcarea «Anului Brâncuşi» reprezintă o problemă de primă importanţă”

– Rep. Domnule Președinte al Senatului, în perioada aceasta, Universitatea «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu este profund implicată în organizarea ciclului de manifestări legate de împlinirea celor 140 de ani de la naşterea Titanului de la Hobiţa, de aceea, v-aş întreba, ce coordonate aveţi în vedere, pentru a configura într-o perspectivă post-modernă această uriaşă personalitate a sculpturii moderne, ca un simbol emblematic al proiectării spiritului creator al poporului român în universalitate?
-Moştenirea artistică lăsată de Constantin Brâncuşi face parte din patrimoniul universal. Purtând numele monumentalului artist, Universitatea noastră a declarat anul 2016 «Anul Brâncuşi», celebrându-l prin adoptarea unor acţiuni de anvergură. Consider, în acord cu Senatul universitar, că marcarea «Anului Brâncuşi» reprezintă o problemă de primă importanţă, care se poate rezolva, dacă această provocare se conştientizează, se asumă şi se cristalizează în acţiuni semnificative ale principalilor actori instituţionali, în aşa mod încât, până la finalul anului 2016, să fie elaborate viziunea şi strategia pe termen lung pentru fructificarea capitalului brâncuşian.
– Rep. Susțineți teza potrivit căreia în lumea științifică, sinergia benefică presupune interacţiunea şi cooperarea a două sau a mai multor fiinţe umane organizate în grupuri sau comunități, pentru a genera un efect combinat binefăcător, ce va fi cu mult mai mare decât suma efectelor separate pe care le-ar fi putut genera fiecare individualitate, mai ales dacă se asociază persoane cu abilităţi diferite, dar complementare, pentru a coopera armonios?
-Teza pe care o formulaţi este expresia unei legi sociologice a grupurilor funcţionale. În cercetarea ştiinţifică actuală, trans şi interdisciplinaritatea reprezintă principii   metodologice fundamentale, chiar dacă ştiinţa parcurge succesiv etape de fragmentare sau unificare. Studiile şi cercetările individuale rămân la fel de importante ca şi cele realizate în echipă. Însă, ele pot cădea în descriptivism şi formalism, în unilateralitate, pierzându-şi din valoare prin diverse forme de incompletitudine. Interacţiunea şi cooperarea în investigare întăresc individualitatea epistemică şi asigură complementaritatea, aducând în câmpul cercetării şi segmente din aria specifică a altor cercetători. La general vorbind, orice manual de epistemologie precizează că ştiinţele descoperă faptele brute, le stabilesc şi le fixează în limbajul lor ca date (fapte  ştiinţifice) şi, în temeiul acestor date, elaborează ipoteze şi teorii a căror veridicitate este verificabilă. Atât dimensiunea descriptivă a ştiinţelor, cât şi dimensiunea teoretică a acestora, pot fi acoperite cu mai multă eficacitate printr-un efort comun, articulat, efort care nu estompează individualităţile şi nici nu supralicitează comuniunea din perspectiva distribuţiei rolurilor. Aşa încât, sinergia valorilor individuale întăreşte valoarea cunoaşterii, rezultatul cercetării nereducându-se la însumarea mecanică a contribuţiilor individuale. Şi încă ceva: obiectul cercetării – ca fragment al realului – este atât de complex, încât obligă la investigaţii bazate pe interacţiuni funcţionale în toate etapele cercetării. Îl invoc aici pe Aristotel, care constata – vorbind despre «politeia», ca  formă de guvernământ – că “un ospăţ la care contribuie mulţi este mai bun decât o cină bazată pe o singură pungă”!

“Viaţa – darul suprem pe care Dumnezeu ni-l conferă fiecăruia”

– Rep. Sunteți cunoscut și recunoscut ca fiind conducătorul «de facto» și «de jure» al Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu, dar mai ales personalitatea care promovează și apără interesele acestei instituții academice, liderul care a propus ca Universitatea, care poartă numele marelui sculptor, să fie situată în prim-planul activităților care se vor desfășura în acest an. Atunci, cum se justifică faptul că din delegația care s-a deplasat la Institutul Cultural Român, pentru a detalia programul manifestărilor, a lipsit reprezentantul dumneavoastră, iar în informațiile difuzate până de curând în mass-media, nici măcar nu s-a amintit numele universității?
– Institutul Cultural Român a încheiat un protocol cu Centrul Cultural «Constantin Brâncuşi» de la Tg-Jiu. Este un protocol bilateral, şi în acest cadru s-a realizat întâlnirea la Bucureşti. Faptul că informaţiile diseminate nu fac vorbire despre U.C.B., ca partener în acest proiect, m-a surprins şi pe mine. Dar, lucrurile se vor rezolva în următoarele zile.
– Rep. Domnule Președinte, cu convingerea că vom continua dialogul pe tema «BRÂNCUȘI», cu mult respect, v-aș solicita să comentați aforismul brâncușian: “Viața este ca și o monedă: trebuie să știi cum să o risipești, mai exact, cum să o folosești”!
-Aforismul brâncuşian exprimă, în cea mai pură esenţă, sacralitatea spiritului marelui artist. Aşa cum raţiunea este înţeleasă de Ioan Damaschin ca “lucrul cel mai frumos şi mai vrednic de respectat la om”, viaţa – darul suprem pe care Dumnezeu ni-l conferă fiecăruia – reprezintă pentru noi existenţa “întru mister şi pentru revelare”, fiinţarea fiecăruia într-o spaţio-temporalitate predestinată. Conştiinţa finitudinii conduce oamenii spre alegerea modului dezirabil de a trăi! Altfel spus, fiecare îşi alege calea, trăindu-şi momentele existenţei în curgerea timpului. Important este să nu risipim acest dar divin, să-i drămuim fiecare clipă, trăind-o la intensitatea şi încărcătura maximă. Atât pentru noi, dar mai ales pentru semeni, atât pentru prezent, dar mai ales pentru posteritate. Clipele pierdute sunt crâmpeie de viaţă risipite, făcându-ne mai săraci spiritual şi mai impregnaţi de hedonism. Clipele folosite, prin subordonarea lor unor finalităţi raţional-axiologice sunt înălţătoare, tocmai prin câştigul în frumuseţea vieţii. Iar, Marele Brâncuşi a ştiut să folosească moneda vieţii, nerisipind vreun moment din propria-i fiinţare!
Profesor, Vasile GOGONEA

2 COMENTARII

  1. Doua panarame;gorunel si gogonel- propagandistii de ieri, in rolurile de pupincuristi in aste vremuri de astazi.Ma intreb, ce treaba au acesti indivizi cu “viata si opere” celebrului nostru sculptor Constantin Brancusi?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here