– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, în cea de-a doua zi de Crăciun, iată, ați oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Tismana, la Sărbătoarea «Soborul Maicii Domnului» și a Sf. Cuv. Nicodim cel Sfințit, unde au venit sute de credincioși din județ și din țară, ca să preguste din frumusețea negrăită a cuvântului îndumnezeit!
-Vedeți, dacă cineva nu gustă și nu se împărtășește din dragostea Lui Dumnezeu, cum va cunoaște cele tainice ale Împărăției Sale? Așa cum se spune în Psalmul 50: «Cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie»! Dacă cineva credincios vine să îndepărteze de la sufletul său invidia, patimile, păcatele, acela este un bun credincios, și aceluia Dumnezeu îi va descoperi și locul unde se află El! De fapt, locul unde se află Dumnezeu este în smerenie! Este în cea mai tainică încăpere a sufletului nostru! Acolo este Dumnezeu, și dacă vrem să-L găsim, trebuie să ne adâncim în toată cugetarea noastră!
“Nu există lucrare mai importantă în lumea aceasta, decât mântuirea sufletului”
– Rep. Se pare că în ton cu specificul anotimpului, simțim sărutarea fulgurantă a clipelor de adâncă rugăciune și smerenie în care oamenii se regăsesc pe ei înșiși, dar în același timp, toți credincioșii veniți în pelerinaj stau de vorbă cu Dumnezeu și cu îngerii Săi, cu sfinții care au bineplăcut și au iubit Cuvântul Domnului, punându-l în sufletul lor, tocmai pentru a ne ajuta pe noi să înțelegem și să simțim că pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu, peste viața noastră se revarsă Harul Duhului Sfânt și renaște în lăuntrul sufletului bucuria cerească!
-Așadar, această sărbătoare în biserica noastră ortodoxă română este înfrumusețată și cu praznicul Sfântului Nicodim, ocrotitorul acestei sfinte mănăstiri, ocrotitorul Olteniei și al întregului monahism ortodox din România. El s-a arătat în ziua aceasta în rânduiala bisericii noastre, pentru că în această zi a fost trecut în Împărăția Lui Dumnezeu, unde se bucură în cer împreună cu drepții și cuvioșii! Sf. Nicodim, ca părinte al acestei mănăstiri și părinte al nostru, s-a ostenit aici și a dorit mântuirea, acea mântuire pe care noi toți ar trebui s-o avem ca o preocupare constantă, permanentă în viața noastră. Nu există lucrare mai importantă în lumea aceasta, decât mântuirea sufletului! Aceasta este importantă pentru că sufletul este mai de preț decât toate comorile lumii! Dacă cineva își pierde sufletul său, a pierdut totul! Iar, dacă cineva încredințează sufletul său Lui Dumnezeu, a câștigat totul!
– Rep. Înaltpreasfinția Voastră, ce a însemnat anul 2014 pentru lăcașele de cult din Sfânta Mitropolie a Olteniei și cu ce gânduri încheiați acest an?
-În primul rând, nu atât lăcașele de cult sunt o prioritate pentru activitatea noastră, ci toată misiunea pastorală, pentru că preoții ne interesează și viața lor, viața familiilor, viața credincioșilor, a monahilor și a monahiilor din mănăstirile noastre. Sunt lucruri care trebuie vegheate și îngrijite în așa fel încât activitatea pastoral-misionară a eparhiei noastre să fie prosperă și înaintată în plan duhovnicesc, deoarece constatăm în fiecare clipă că ne confruntăm cu diverse lucruri cărora le găsim soluție, iar alteori rămân în continuare să fie analizate și prelucrate în viitor. Așadar, din punctul de vedere al vieții pastorale a preoților și a credincioșilor, constatăm cu bucurie un progres duhovnicesc, un atașament față de biserică și față de valorile noastre tradiționale, o dragoste pentru viața ortodoxă și viața noastră în sfânta biserică. Și ne sârguim ca acest lucru să fie din ce în ce mai evident.
“Credința noastră ortodoxă constituie «axa» pe care se construiește viața noastră”
– Rep. Totuși, programele interesante și pline de conținut, pe care le aveți în vedere spre concretizare în Eparhia Olteniei, se confruntă, am putea spune, cu o perioadă destul de dificilă, cu anumite restricții financiare și chiar cu anumite opreliști din partea unor persoane care sunt stăpânite de prejudecăți ateiste!
-Așadar, credem că programele pe care le-am derulat și care au avut un ecou în viața eparhiei noastre s-au bucurat de o apreciere și o primire călduroasă. Rămâne, în continuare, ca să sporim nevoința și în același timp și dragostea față de credincioșii noștri. Știm cu toții viața grea prin care trece societatea și alte schimbări care uneori ne surprind, atât prin aciditatea acestor probleme, cât și prin dificultatea cu care ne confruntăm de fiecare zi. Credem că le vom putea rezolva cu ajutorul Lui Dumnezeu și dacă vom avea statornicie! Statornicia, și răbdarea, și nădejdea, acestea sunt, efectiv, elementele de bază cu care ar trebui să începem un An Nou! Statornicia în dreapta credință, pentru că numai cu picioarele pe ceva tare și sigur, așa cum ne spune Sfânta Evanghelie: «Omul înțelept își clădește casa pe piatră», și chiar dacă vin valurile și vânturile, nu pot să o dezrădăcineze!
– Rep. Sunteți un ierarh al metaforei desăvârșite, un spirit care mereu anticipează ceea ce va fi la «streașina» zilei de mâine!
-Așa este viața, pentru că statorncia în dreapta credință este tocmai axul existenței noastre. Pentru că suntem aici, în Județul Gorj, cum vedem «Coloana fără sfârșit», dacă nu ar avea un ax dur, nu ar putea să reziste și ar cădea! Pentru că sunt acele romburi care sunt fixate pe o axă! Așa e și la noi, credința noastră ortodoxă constituie «axa» pe care se construiește viața noastră, statornicia aceasta și apoi nădejdea, pentru că nădejdea e verticala existenței noastre! O nădejde constructivă, nu putem să o avem, nici în oameni, prea multă, nici în obiecte, ci, numai în Dumnezeu! Oamenii, uneori ne dezamăgesc, obiectele se perimează, se uzează! Așadar, numai credința în Dumnezeu, nădejdea în El și dragostea, iar acestea toate, nu fără lucrarea noastră, pentru că de acum, omul este o ființă dinamică și are dată de Dumnezeu o energie în interiorul existenței sale, al ființe sale, iar așa trebuie să o punem în practică și în lucru, pentru că această lucrare a Lui Dumnezeu are pecetea divină!
“De aceea, aprindem la miezul nopții o făclie de început de an”
– Rep. Rămâneți optimist în privința perspectivelor, a direcțiilor de acțiune pastoral-misionară și duhovnicească ale Anului Nou, 2015?
-Nouă ne-a dat Dumnezeu să lucrăm, cât este ziuă, pentru că noaptea, când vine, nimeni nu poate să lucreze. Anul Nou să fie cu adevărat un An al luminii, un An al speranței și al nădejdii! Al luminii, pentru că trecând de la Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos, care e Sărbătoarea Luminii, ajungem la Anul Nou, care vrem să fie luminat! De aceea, aprindem la miezul nopții o făclie de început de an! Deci, ne bucurăm, pentru că lumina are 
capacitatea să ne arate, ce trebuie să facem în noul an! Prin urmare, vrem ca Anul Nou să fie un an al speranței, un an al nădejdii noastre spre mai bine și cred că din toate punctele de vedere, în viața noastră pastorală, viața parohială, trebuie sporite programele legate mai mult de aspectul Evanghelic, conștientizarea oamenilor că valoarea există în noi și în societatea noastră, deci, valoarea Evanghelică a Cuvântului Dumnezeu. Nu trebuie să căutăm peste mări și țări ca să găsim modele, pentru că le avem acasă la noi! Nu trebuie să căutăm alte spații de liniște, pentru că avem familia noastră. Familia mare a fiecăruia dintre credincioși este biserica, fiindcă întotdeauna, ea este mama tuturor, este trupul tainic al Domnului, în care suntem cuprinși cu toții.
– Rep. Îmi confirmați ceea ce spuneam, că sunteți un arhiereu al metaforei desăvârșite și al ostenelii care desăvârșește!
-Mulțumesc, iar ca să continui ideea la care mă refeream, cred că fiecare parohie poate să facă ceva, pentru că fiecare parohie poate afla resursele necesare, iar eu mă bucur de acest lucru și am să sugerez, chiar am să adresez îndemnul, ca această lucrare să fie cu adevărat pusă în aplicare…
– Rep. Și care se înscrie perfect și pe deplin inspirat pe linia Hotărârii nr.10.717 a Sinodului BOR, din 29 octombrie 2013, privind declararea anului 2015, în Patriarhia Română, ca fiind «Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi», ceea ce confirmă, cum spuneam, firea vizionară și inspirată de har a Înaltpreasfinției Voastre!
-Pentru că, iată, am decis ca prin ceea ce s-a hotărât la nivel Sinodal, această gândire sau mai bine zis, acest proiect, pe care îl am de mai mulți ani, cred că a sosit vremea să ne focalizăm asupra lui și să avem aceste «case ale dragostei creștine» pentru că e foarte important, să știți, e foarte important acest lucru. Dacă într-un sat, ai grijă de bătrâni, deja ai o «casă a înțelepților», iar când Bunul Dumnezeu vede că ne îngrijim de cei săraci, vine și ne ajută! Consider că foarte multe lucruri, noi le-am pierdut, și pentru faptul că nu mai avem grijă pentru bătrâni, pentru copii și pentru familiile nevoiașe, iar în acest sens, noi solicităm și pe cei care au ajuns la vârsta maturității, pentru că mulți dintre aceștia au crescut după 1989 și unii au foarte multă râvnă, foarte mult zel!
“Maturitatea ortodoxiei este ziditorul poporului roman”
– Rep. Putem vorbi de o dimensiune duhovnicească a libertății noastre?
-Uneori s-a pierdut simțul libertății, s-a pierdut dimensiunea libertății, și considerăm că a fi liber înseamnă să faci tot ceea ce vrei sau ceea ce este imposibil de realizat sau să faci doar ceea ce îți trece prin minte! Ei, bine, stabilitatea aceasta, maturitatea ortodoxiei este ziditorul poporului român! Stabilitatea și maturitatea ortodoxiei! Pentru ortodoxia este stabilă, ortodoxia a trecut prin atâtea greutăți ale istoriei în perioadele turcești, apoi în vremea comunistă, a trecut prin aceste moment grele…
– Rep. Ale dominației rusești și ale ocupației germane, să nu uităm acest lucru!
-Da, pentru că în toate aceste moment grele, ortodoxia a demonstrat întotdeauna că este capabilă să mențină trează conștiința națională, conștiința de om, conștiința de persoană, conștiința de societate și de biserică! De aceea, contez foarte mult, mai ales pe olteni, ca și pe toți conaționalii noștri, pentru că ei au un simț puternic dezvoltat al familiei și al strămoșilor, iar acestea sunt coordonatele de bază, care fac parte din interiorul nostru, din matrice, pentru că ortodoxia este «măduva» coloanei vertebrale a existenței noastre și sper ca această lucrare misionar-pastorală a noastră să fie dusă la bun sfârșit!
– Rep. Nu am intenția să vă flatez, dar cred că încă o dată, vă descopăr ca un tezaur de spiritualitate ortodoxă și de moralitate creștină, de aceea, aș dori ca în numele gorjenilor, să vă adresez urări de sănătate și multe împliniri în eforturile pe care le faceți cu atâta râvnă spre binele credinței noastre, împreună cu tradiționala urare: «LA MULȚI ANI»!
Profesor, Vasile GOGONEA
