Beatrice Silvia Sorescu nu se află la primul volum de versuri. Experimente lirice şi realizări – îşi găsesc expresia în creaţiile anterioare : Starea din clipă, Editura Sitech, Craiova, 1996; Eu-Tu, Editura Spicon Tg.-Jiu, 1998; La ţărmul pleoapei, Editura ROMTPT, Craiova, 2002; Concert în Si bemol, Editura Contrafort, Craiova, 2007; Vârtej şoptitor timpului, Editura NEW-WEST, Tg.-Jiu, 2008; Din basme coborând spre noi, Editura New-Est, Tg.-Jiu, 2009, şi Rădăcini cu mirări şi miresme, Editura Măiastra, Tg.-Jiu, 2008. Toate constituie adevărate arii afective în mijlocul cărora poeta trăieşte intens şi mânuieşte cu multă sensibilitate instrumentele poetice.
O desprindere treptată de modele clasice, deşi – metric şi prozodic – fiorul liric se regăseşte în structurile versurilor. Impulsurile miticei Euterpe se întruchipează în succesive şi inedite metafore.
Beatrice Silvia Sorescu moşteneşte un anumit cod genetic. Bunicul, după tată, Ştefan I. Sorescu, scrisese versuri, vădind o sensibilitate şi o imaginaţie aparte. Acelaşi flux liric, daimonic în esenţă, va îmboldi şi pe succesori – autorii unor volume de versuri (şi nu puţine). Deci acest impuls, nedefinit conceptual, îl regăsim şi în cazul de faţă.
Inspiraţia şi imaginaţia – două componente de bază în procesul creaţiei!
Eros, cu ecouri şi mantii rustice! Un nescio quid al trăirilor, aflate în cumpeni de nebănuite contemplări, magia unor reverii neoromantice. Considerăm că eul poetic există, cum, ideatic, versul, la rându-i, rămâne viabil.
GEORGE NICOARĂ
