În lucrările de specialitate se vorbeşte despre două feluri de pericole ce pot apărea în timpul practicării speologiei. Este vorba despre pericolele obiective şi subiective. Această clasificare este prezentă în majoritatea sporturilor considerate extreme.
Pericolele obiective se datorează unor cauze sau fenomene greu sau imposibil de anticipat. Dintre acestea se pot enumera descărcările electrice, cutremurele, aversele puternice precum şi topirea bruscă a zăpezii. În mediul subteran apa constituie principalul pericol mai ales în urma creşterii bruşte a debitelor. Acestea pot duce la formarea valului de viitură, activarea unor galerii, inundarea unor porţiuni coborâte precum şi închiderea intrării în peşteră prin sifonare.
În mediul cavernicol transmiterea viiturilor se face în mod brutal. Pentru a se evita întâlnirea cu acest nedorit fenomen este necesar ca perioadele programate pentru explorări să fie atent alese preferându-se lunile cu precipitaţii reduse ori cu temperaturi negative stabile. Dacă totuşi suntem prinşi într-un astfel de nedorit fenomen la primele semne (curent de aer puternic dintr-o dată, zgomot puternic de apă sau ecoul acesteia) ne vom retrage rapid pe cele mai înalte locuri de unde vom aştepta scăderea nivelului apei. În nici un caz nu o vom lua la fugă spre ieşire cum mulţi ar fi tentaţi să procedeze. De o importanţă capitală este păstrarea calmului şi evitarea intrării în panică. De la primele ture în peşteră se vor repera punctele înalte de pe traseu pentru a putea fi folosite la nevoie.
Pericolele subiective au cauza în greşelile de comportament şi în evaluarea eronată a potenţialului fizic. Dintre acestea se pot enumera: oboseala, epuizarea, diminuarea capacităţii de efort ca urmare a consumului de alcool sau nicotină în exces. La toate acestea se pot adăuga şi cele de ordin psihic: teribilismul, subaprecierea unei situaţii etc. Greşelile ce pot fii făcute sunt de regulă neluarea măsurilor de asigurare corecte, folosirea de procedee greşite sau diminuarea atenţiei. O altă categorie de cauze ce pot genera uşor accidente o constituie echipamentul şi materialele improvizate sau uzate precum şi echipamentul de protecţie neadecvat sau lipsă.
Alcătuirea unei echipe speologice este de o importanţă majoră aceasta trebuind să fie formată din minim trei membri ce vor fi selecţionaţi în funcţie de aptitudinile fiecăruia şi de scopul general urmărit.
Planificarea deplasărilor în perioada cea mai potrivită precum şi efectuarea unor exerciţii practice pot fii de un real folos în prevenirea şi limitarea consecinţelor unor evenimente nedorite.
Aşa cum am văzut apa, căderile de pietre, echipamentul improvizat, uzat ori lipsa precum şi tehnicile incorect folosite sunt factorii ce pot determina cel mai des accidentele speologice.
Acestea se pot clasifica în două feluri:
– Accidentele nespecifice pentru speologie ce pot surveni în orice altă parte dar sunt prezente şi aici (entorse, luxaţii, fracturi şi hemoragii).
– Accidentele specifice activităţilor din speologie (deşi nu exclusiv) prezintă aspecte mai complexe ce trebuie cunoscute:
– claustrofobia este o stare anormală a organismului uman ce se manifestă prin frica de spaţii înguste. În acele locuri unele persoane au o stranie senzaţie de sufocare şi strivire. 
De aceea intră în panică, devin incoerente şi fug spre locul unde speră să găsească ieşirea. Foarte uşor pot deveni subiectul unor accidentări voluntare sau involuntare.
– blocarea corpului în spaţiile înguste provoacă panică şi senzaţia de sufocare. Şi aici se pot produce uşor accidente dar păstrarea calmului şi mişcări lente de deblocare cu plămânii în expiraţie şi ajutorul colegilor pot rezolva situaţia.
– hidrocutarea se datorează unui reflex al organismului ce opreşte inima la contactul corpului cu apa rece. Având în vedere gravitatea deosebită (stop cardiac urmat de stop respirator) este impetuos necesar ca băile subterane voluntare sau involuntare să fie evitate cu cea mai mare precauţie. Chiar şi unde se folosesc costume izlolante nu este recomandată expunerea îndelungată în apele subterane ce au în medie o temperatură de 4-8 gr C.
– hipotermia este rezultatul scăderii temperaturii corpului uman sub 37 grade C. Aceasta este cauzată de şederea îndelungată în subteran fără echipament de protecţie, alimentaţia necorespunzătoare şi neechilibrată caloric. În prima fază se instalează o stare de supraexcitare, tremurături, stări confuzionale, respiraţie şi puls mărite. Dacă se continuă expunerea la frig îşi face apariţia somnolenţa, starea de inconştienţă parţială, scăderea pulsului şi a respiraţiei. În ultima fază inconştienţa este totală, reflexele inexistente şi se poate instala moartea clinică. Pentru a putea combate hipotermia este necesară o acţiune rapidă şi în cunoştinţă de cauză. Cel suferind va fi schimbat în haine uscate sau izolat cu ajutorul foliei de supravieţuire sau a sacului de dormit. I se vor da lichide calde şi dulci (în nici un caz alcool) şi se va trece la evacuarea urgentă din subteran.
Fiecare participant la acţiunile speologice are datoria atât faţă de el cât şi faţă de coechipierii săi să cunoască procedurile de prim ajutor/evacuare din subteran şi să actioneze prin toate mijloacele în caz de necesitate. De asemenea după producerea unui eveniment întreaga echipă va acţiona într-o ordine bine stabilită, cu calm alegând soluţiile optime care să rezolve situația creată.
Mugurel PETRESCU
