Experiența umană de viață, nu de acum, ci dintotdeauna, ne înlesnește a desluși mersul existenței noastre pe acest pamant, iar dacă stăm și ne gândim bine, omul este doar o făptură “pe față și pe dos”, adunând sau risipind gândurile și puterea faptelor sale pentru binele sau dimpotrivă să dăuneze ființei noastre umane.
Iar omul zilelor noastre, dincolo de calități și merite, are și multe “păcate” fiind adesea un prizonier al prezentului și inutilului, al faptelor mărunte, fericite și nefericite, cu voie sau fără de voie. Este sau poate fi o lecție de viață pentru fiecare dintre noi, care de o bună bucată de vreme ne complacem, bunăoară în tot felul de panglicării și neînvățări de minte, înlocuind tot mai mult pacea și iubirea sufletească, armonia și respectul reciproc cu minciuna și nesocotința, cu discordia, invidia și ura. Și astăzi, mai mult ca oricand ni se potrivește expresia latină ”homo homini lupus est”(omul este lup pentru om), în loc de ” homo sacra res homini (adica omul este un lucru sacru pentru om”), întrucât risipim bunătatea și binele pentru aproapele nostru, iar pe de altă parte facem lucruri reprobabile care de fapt dăunează ființei noaste umane, totul pornind dintr- un oportunism și un egoism deșănțat, sau altfel spus ajunși a fi orbiți de răutate și invidie, vizavi de semenii noștri și față de tot ceea ce mișca în habitatul nostru natural.
Și din păcate, mersul anapoda al lumii a schimbat și psihocivismul românilor, care se pare că nu mai au în spiritul și comportamentul cotidian nici puterea și nici înțelepciunea lăuntrică de a fi OM cu adevărat. Fără îndoială că este de vină în special sistemul acesta cu nuanțe și obediente față de tot ce mișca în Occident, sau mai bine spus din lumea banului și deopotrivă al discrepanțelor economico-sociale, unde niciodată huzurul unora și sărăcia altora nu au fost deloc propice înțelegerii și păcii. Este până la urmă o permanentă zbatere și un amalgam de comportamente axate prioritar pe interese și trăiri în adevăr și minciună ale ființei umane, ascunse ori ba, pentru binele unora și răul altora, onorând, sau dimpotrivă terfelind omenia. De altfel omul face tot mai multă risipă din viața sa reală, împins adeseori de neadevăr, inconștiență și lăcomie, după cum frumosul, bucuria și iubirea pentru și dintre semeni fac tot mai mult loc gândurilor, sentimentelor și lucrurilor urâte, poate și pentru faptul că stresul și incertitudinile vremurilor de ieri, de azi și mai ales de ce va lăsa în urma sa prezentul, vor împinge și mai mult ființa umană către paroxismul alienării și existenței sale psihice în virtual.
Apoi nu mai este nici un secret că în zilele noastre omul post-modernist tânjește după o altă filosofie de viață fiind mereu grăbit, superficial și cu manifestări mai puțin “ortodoxe”. Iar televiziunile comerciale promovează astfel de (anti)modele comportamentale și design vestimentar, încât românul tradiționalist și de bun simț nu poate să creadă decât ca un asemenea mod de manifestare dă impresia că “lumea s-a țâcnit” și mai mult decât atât o astfel de aiureală, clonează pe mai departe alte fenomene ce dăunează de fapt tot omului. Este până la urmă un deficit enorm de educație, motiv pentru care nasc și se crează tot mai greu adevăratele valori, de vreme ce obârșiile și demnitatea neamului, tradițiile și cultura națională nu sunt respectate, ci ignorate sau călcate în picioare. Iar aici exemplele negative curg cu nemiluita, întrebându-ne de ce mulți dintre confrați, în loc de modestie, cinste, bun simț și corectitudine, preferă invidia, obrăznicia și violența, călcând pe“cadavre” pentru a-i șpăgui pe alții, a-și savura orgoliile și interesele meschine. Atunci, chiar nu mai înțelegem ce înseamnă să fii un OM adevărat, modest, cinstit și “la locul tău” ceea ce este normal și firesc în modul de a te comporta și manifesta împreună și alături de semenii tăi în societate?
Altfel spus, OMUL ar trebui perceput ca pe o valoare universală de excepție, numai că asta îl obligă, indiferent de condiții și împrejurări de viață, să fie modest și înțelept, educat și sociabil, mereu cu un sfat și o faptă bună pentru cei din preajmă, din comunitate și pentru țara sa. Însă, din păcate, trăim vremuri deloc favorabile, mai cu seamă pentru românii de rând cărora frică de viitor este incredibil de mare și astfel sunt afectați continuu de stres, stări nervoase și o stare fragilă de sănătate fizică, psihică și morală. De aici și un alt semnal de alarmă îngrijorător și anume declinul demografic, scăzând dramatic populația țării noastre, unde de ani de zile rata mortalității depășește cu mult natalitatea. Și întradevăr este destul de greu să-ți întemeiezi o familie, datorită incertitudinilor și condițiilor dificile economico-sociale din România, cu atât mai mult cu cât la nivelul autorităților statului nu există o preocupare reală pentru rezolvarea acestei crizei demografice profunde și care durează de aproape trei decenii calendaristici. Cât despre clivajul social tot mai adânc, ajungând în situația alarmantă a creșterii gradului de sărăcie, milioanele de români jinduind tot mai mult spre masa bogaților, ce să mai spunem? Sau, doar că pentru unii risipa printr- un consumism deșănțat a devenit o obișnuință și un moft, de cealaltă parte un trai chinuit de azi pe mâine din cauza pauperizării dirijate a majorității populației, cu precădere din mediul rural. Iar aici se cuvine a sublinia și faptul că și cei care ne comandă din afara fruntariilor ne fac nefericiți nu doar din motive de obediență indusă, ci și pentru că îi mai scot pe români, țapii ispășitori ai Europei, adică am fi împrăștietori de rele prin UE și în lumea largă. Și când ne gândim că viața fiecăruia nu are preț, este unică și atât de scurtă, dar pe care adeseori o risipim, fie pe lucruri mărunte, neesențiale, fie că acționăm cu rea-credință, acceptând sau implicându- ne în ce este mai rău și urât cu putință. Iar motive care nu dau românilor posibilitatea de a învăța cum să trăiască și să conviețuiască în societate sunt destule, reamintind, în primul rând, structura actuală-politică, juridică și socială, care avea să genereze pe fondul sărăcirii României, un mediu socio-moral și civic nepotrivit poporului român. Pe de altă parte cântărește foarte mult lipsa de educație și cultură, bunăoară până și desenele animate de azi devenind o spaimă provocată copiilor, adică cu împușcături, scene de violență și cu tot felul de monștri, scandaluri și bătăi pe rupte, ș.a.m.d.
Altfel spus, cineva are “grijă” de a pregăti și în țara noastră, încă de la o vârstă fragedă generații violente, după cum la fel de periculoase pot să fie consecințele, vizavi de sănătatea fizică și mai ales psihică a copiilor. De altfel, numeroasele sincope în privința educației sunt provocate și dirijate din afara țării, de către cei care au tot interesul manipulării și prostirii poporului român, înstrăinării conștiinței și demnității noastre naționale.
Așa am “reușit” să importăm de aiurea, de-a-lungul celor aproape 30 de ani de “democrație” machiavelică, minciună și nedreptatea, parșivia, bârfa și arătatul cu degetul spre alții, ticăloșia, lăcomia nemăsurată și dezmățul, obrăznicia, lipsa de respect și pofta diabolică de răzbunare. Or la astfel de rele dobândite într-o societate cu instituții retrograde și în condiții externe mai degrabă nefavorabile, doar Marea Neagră a mai rămas prietena României. Mai era și “codrul frate cu românul”, numai că acuma natura se răzbuna, pentru că șmenarii Europei și trădătorii de țară au avut tot interesul s-o mutileze prin hoție și jaf la drumul mare. În rest, doar zâmbete ipocrite și vorbe de clacă de la stăpânii unei lumi croită prost, iar România nu face excepție. Subliniem și acest lucru pentru că și nedreptatea face peste tot ravagii, după cum și (ne)onorata noastră justiție a fost și este de fiecare dată de partea șmecherilor și îmbogățiților fără scrupule, în vreme ce omul de rând și săracul amărât, foarte greu își găsesc dreptatea și făgașul. Iar ceea ce afirm este o certitudine, dar cel mai grav lucru este și rămâne trădarea intereselor neamului nostrum românesc de către cei care, după dec’89, au retrocedat mare parte din terenurile agricole din Transilvania celor care prin acte măsluite au pretins a fi urmașii grofimii ungurești. Astfel, zeci de mii de români din Ardeal au fost practic deposedați de alte sute de mii de hectare din pământul lor strămoșesc, în multe cazuri fiindu- le luate vetrele locuințelor și satelor inclusiv de către bisericile romano-catolice și reformate, păstorite de preoți de etnie maghiară și germană. Și acum, din indiferență și lipsă de reacție fermă a autorităților statului român, asistăm și la o ofensivă mediatică intensă, dar numai a liderilor UDMR și a celorlalte partide maghiare din Transilvania, căutând prin toate mijloacele să sfideze și să boicoteze centenarul înfăptuirii Marii Uniri a tuturor românilor de la 1 Decembrie 1918. Au sprijinul direct al statului maghiar și împreună vor să reactiveze în preajma marii noastre sărbători naționale, o serie de manifestări revizionist-sovine prin care să perturbe ordinea de drept și să-și arate disprețul pentru istoria și tradițiile de luptă ale natiunii române. Or, în astfel de situații care lovesc puternic în demnitatea, siguranța și unitatea noastră națională, ce fac autoritățile române. Președintele și Parlamentul țării, guvernul, partidele politice, ș.a.m.d? Sau mai degrabă, războindu-se între ei pentru interese meschine, nu fac altceva decât să adâncească discordia internă, războiul romano- român, împingând țara spre marginea prăpastiei și destrămării statului național unitar român?
Oare vă vine să credeți ce înseamnă toate aceste fenomene și situații neplăcute ce dor cumplit și tulbură pacea, liniștea și existența poporului român? De aceea n-am putut să fac altceva decât să vă invit a privi împreună lumea în oglindă, cu luciditatea minții, armonizându- ne gândurile și eforturile pentru cinstirea și protejarea patriei comune-ROMÂNIA.
Prof. Vasile Irod
