LUMEA CARSTULUI GORJEAN (1)

Relieful zonei este dominat de platforma de eroziune Gornoviţa (denumire dată încă de la începutul sec 20 de reputatul geograf francez Emmilian de Martonne după efectuarea unor serii de observaţii şi cercetări efectuate în zonă). În cadrul acesteia se pot distinge mai multe nivele :

-platforma inferioară (Gornoviţa 1) localizată între 400-750m cu o înclinare mică, lasă impresia unei terase situată aproape de zona depresionară subcarpatică. Acest fapt a făcut posibil dezvoltarea reliefului carstic la o scară mult mai mare faţă de restul perimetrului

-platforma superioară (Gornoviţa 2) localizată între 750-1100m este bine delimitată în teren iar înclinaţia sa este mult mai accentuată;

Între 1100-1500m se dezvoltă platforma de eroziune Râul Şes, cel mai înalt nivel carstic al secţiunii sudice a masivului montan;

Pe suprafaţa acestor platforme de eroziune relieful carstic este bine reprezentat prin chei, doline si lapiezuri.

– când traversează zone calcaroase râurile precum şi afluenţii acestora, formează chei. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt : Cheile Sohodolului, Cheile Şuşiţei Seci şi Cheile Şuşiţei Verzi. Cheile Sohodolului sunt cele mai lungi dezvoltându-se pe o lungime de aproximativ 12km (între Poiana Contului şi nordul comunei Runcu). Pe parcursul acestora existenţa unor roci mult mai dure cum ar fi graniţele şi şisturile cristaline au produs în două locuri întreruperea formării de forme şi fenomenelor carstice.

-dolinele sunt caracteristice platformei Gornoviţa 1, unde şi cunosc o mare densitate, cele mai reprezentative fiind localizate la est şi la vest de Şuşiţa Seacă. Pe platforma Gornoviţa2 densitatea acestora este mai redusă pentru ca în perimetrul platformei Râul Şes să lipsească aproape în totalitate

-lapiezurile au de asemenea o reprezentare numeroasă în cadrul platformelor de eroziune Gornoviţa 1 sşi 2, unde acestea pot fi observate şi în diversele lor faze de evoluţie. Câmpuri de lapiezuri bine conservate se pot vedea în Tufoaia, Măgura, Babele, pe partea vestică a Văii Deleşului precum şi în apropierea vârfurilor Leşu şi Cioclovina Vălarilor, unde formează cea mai spectaculoasă suprafata de lapiezuri din Carpaţii Meridionali.

Perimetrul carstic Şuşiţa Seacă are în componenţa sa o mare varietate a calcarelor desfăşurată pe o suprafaţă destul de întinsă. Pantele repezi, porţiunile dificile precum şi lipsa aproape în totalitate a apei la suprafaţă în perioadele secetoase fac din această zonă un teren redutabil în calea cercetării multitudinii de forme şi fenomene carstice existente aici chiar de către echipajele bine antrenate şi cu echipament pe măsură.